Decizia nr. 39/2008, referitoare la emiterea mandatului european de arestare

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
- SECTIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 39
din 22 septembrie 2008

Dosar nr. 22/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind aplicarea dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la emiterea mandatului european de arestare.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 81 de judecatori din totalul de 115 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punind concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca emiterea mandatului european de arestare, neconstituind o procedura jurisdictionala, nu necesita sa fie dispusa prin incheiere, ci se face direct de instanta.

SECTIILE UNITE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

In legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata prin Legea nr. 224/2006, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar referitor la emiterea mandatului european de arestare.

Astfel, unele instante au considerat ca asupra propunerii procurorului de a se emite mandatul european de arestare instanta se pronunta printr-o incheiere prealabila, prin care se constata indeplinirea conditiilor de fond prevazute de lege, si dispune emiterea acestuia.

Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca, dupa verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 302/2004, modificata prin Legea nr. 224/2006, mandatul european de arestare poate fi emis direct de instanta.

Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Prin art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, asa cum a fost modificata prin Legea nr. 224/2006, se prevede ca "Instanta care a emis mandatul de arestare preventiva in cursul urmaririi penale ori al judecatii sau instanta de executare emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat european de arestare, in urmatoarele conditii:

a) in vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii, daca fapta este pedepsita de legea penala romana cu o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an;

b) in vederea executarii pedepsei, daca pedeapsa aplicata este mai mare de 4 luni."

Pe de alta parte, prin alin. (1) al art. 77 din aceeasi lege se prevede: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciara emisa de autoritatea judiciara competenta a unui stat membru al Uniunii Europene, in vederea arestarii si predarii catre un alt stat membru a unei persoane solicitate in vederea efectuarii urmaririi penale, a judecatii sau in scopul executarii unei pedepse sau a unei masuri privative de libertate."

Asadar, scopul acestui act procedural este tocmai acela de a asigura aducerea cat mai curand in tara a persoanei suspectate de a fi comis o infractiune sau care a fost condamnata definitiv in Romania.

Ca urmare, mandatul emis in acest context constituie actul procedural prin care este continuata executarea hotararilor (incheierilor si hotararilor definitive) pronuntate de instantele judecatoresti si in afara teritoriului national de catre alti subiecti oficiali.

Rezulta deci ca legiuitorul, reglementand prin lege speciala posibilitatea emiterii mandatului european de arestare, recunoaste judecatorului prin art. 81 din Legea nr. 302/2004, modificata prin Legea nr. 224/2006, dreptul de dispozitie, dupa verificarea conditiilor si competentelor legale cu privire la emiterea sau nu a acestui act de cooperare juridica internationala in materie penala.

Asa fiind, apare inutila si inoportuna parcurgerea unei alte proceduri jurisdictionale in acest sens, cata vreme insasi dispozitia de arestare a parcurs etapele in care au fost asigurate garantiile privind dreptul la aparare si caile de atac.

De aceea, in raport cu caracterul special al procedurii privind mandatul european de arestare, nu se poate considera ca emiterea acestui act procedural ar trebui dispusa in cadrul unei judecati prealabile, finalizata printr-o incheiere, pentru ca ar insemna sa se adauge la lege, ceea ce nu este admisibil.

Prin urmare, in ipoteza indeplinirii conditiilor de fond impuse de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificata prin Legea nr. 224/2006, instanta va emite direct mandatul european de arestare, fara a mai pronunta o incheiere prealabila, prin care judecatorul sa isi dispuna lui insusi exercitarea acestui drept propriu si exclusiv.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414² alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata prin Legea nr. 224/2006, se interpreteaza in sensul ca emiterea mandatului european de arestare nu presupune intocmirea unei incheieri, nefiind o procedura jurisdictionala.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii