Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate?

Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018: �(1) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din institutiile si autoritatile publice, devenite executorii in perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

a) in primul an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 5% din valoarea titlului executoriu;

b) in al doilea an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 10% din valoarea titlului executoriu;

c) in al treilea an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;

d) in al patrulea an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;

e) in al cincilea an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) Procedura de plata esalonata prevazuta la alin. (1) se aplica si in ceea ce priveste plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti devenite executorii in perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2021, avand ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

(3) In cursul termenului prevazut la alin. (1), orice procedura de executare silita se suspenda de drept``.

Textul de lege mentionat reglementeaza executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilind ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din institutiile si autoritatile publice, devenite executorii in perioada 1 ianuarie 2019- 31 decembrie 2021 se va realiza esalonat.

Astfel cum reiese chiar din alin. (1) al art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018, aceasta dispozitie legislativa are in vedere ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti se va realiza esalonat doar in situatia in care au ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din institutiile si autoritatile publice .

Prin urmare, problema de drept care se impune a fi dezlegata pentru justa solutionare a cauzei este aceea de a stabili daca dispozitiile art. 39 din O.U.G nr. 114/2018 sunt aplicabile in speta, raportat la obligatiile stabilite in sarcina contestatorului prin titlul executoriu pus in executare de catre reclamanta.

In fapt, prin Sentinta civila nr. x/17.08.2021 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, avand ca obiect contestatie decizie de concediere, instanta a admis cererea de chemare in judecata formulata de intimata (T) in contradictoriu cu contestatoarea (Institutul Z) si a dispus urmatoarele: ``anuleaza decizia nr. 22/14.04.2021 emisa de parata, dispune reintegrarea reclamantei pe postul si functia detinute anterior incetarii raporturilor de munca, obliga parata la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la momentul incetarii raporturilor de munca si pana la reintegrarea efectiva``.

Prin decizia civila nr. y/18.04.2022 pronuntata de Curtea de Apel s-a admis apelul formulat de Institutul Z, sentinta de mai sus a fost schimbata doar in parte, in sensul respingerii exceptie prescriptiei dreptului material la actiune invocat de reclamanta in legatura cu cererea reconventionala, aceasta din urma fiind respinsa ca neintemeiata, celelalte dispozitii ale sentintei fiind mentinute.

Prin cererea din data de 21.10.2022, creditoarea a solicitat executarea silita a intimatului in vederea aducerii la indeplinire a dispozitiilor titlului executoriu, reprezentat de sentinta civila anterior mentionata, iar prin incheierea din data de 04.11.2022, executorul judecatoresc a dispus deschiderea dosarului de executare .

Astfel ca prin incheierea din data de 10.11.2022, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti s-a dispus incuviintarea executarii silite a debitorului.

Prin incheierea din data de 07.12.2022, executorul judecatoresc a numit un expert contabil in vederea intocmirii unei expertize contabile, avand ca obiect stabilirea valorii despagubirii egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a beneficiat creditoarea la momentul incetarii raportului de munca si pana la data reintegrarii efective, avand in vedere si platile partiale efectuate de debitor .

Raportul de expertiza contabila a fost depus la dosarul cauzei la data de 17.01.2023. Ulterior, la data de 18.01.2023, executorul judecatoresc a stabilit prin incheiere suma datorata de catre debitor la valoarea de 110271,07 lei, precum si cheltuieli de executare, in valoare de 10604,07 lei si a emis o somatie prin care i-a pus in vedere debitorului sa precizeze in termen de 15 zile daca la acel moment se afla in imposibilitatea de a achita creanta datorata, ca urmare a lipsei de fonduri .

La data de 14.02.2023, executorul judecatoresc a emis o noua somatie, prin care a pus in vedere debitorului, ca in termen de o zi sa achite creanta datorata creditoarei.

La aceeasi data a dispus infiintarea popririi veniturilor debitorului, pe care le-ar datora tertii popriti Trezoreria Sectorului 4 Bucuresti si BRD Group Societe Generale SA. Prin procesul verbal din data de 03.03.2023, executorul judecatoresc a instituit sechestru asupra a sapte autoturisme aflate in proprietatea contestatorului.

Astfel, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a fost investita cu contestatia la executare impotriva executarii silite ce face obiectul dosarului de executare, solicitand anularea formelor de executare intocmite in dosarul de executare si suspendarea de drept a oricarei proceduri de executare silita.

Din analiza dispozitiilor din titlul executoriu, instanta a constatat ca acesta nu stabileste acordarea unor drepturi de natura salariala in favoarea intimatei, ci anuleaza un act unilateral emis de contestator de incetare a raporturilor de munca si restabileste situatia anterioara emiterii actului nelegal, respectiv dispune plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimata de la momentul incetarii raporturilor de munca si pana la reintegrarea efectiva.

Potrivit art. 159 din Codul muncii salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani .

Cum prin titlul executoriu analizat in speta institutia publica a fost obligata la plata unor sume de bani in favoarea salariatului ca urmare a anularii deciziei de incetare a raporturilor de munca, rezulta ca dispozitiile O.U.G nr. 114/2018 nu sunt incidente, nefiind justificata extinderea aplicarii sale si la alte sentinte definitive si executorii decat acelea prin care salariatii institutiilor publice li s-au acordat drepturi de natura salariala, precum sporuri, prime, care nu existau pana la acel moment in patrimoniul reclamantului.

Astfel, prin sentinta pusa in executare nu s-au recunoscut si acordat drepturi de natura salariala, deci drepturi care nu existau pana la acel moment in patrimoniul reclamantului, ci a fost obligata partea adversa la restituirea sumelor de bani de care ar fi beneficiat intimata de la momentul incetarii raporturilor de munca si pana la reintegrarea efectiva.

De altfel, in acest sens este si interpretarea data de Curtea Constitutionala in decizia nr. 355/2011 cu privire la dispozitiile similare din O.U.G. nr. 71/2009, emisa in acelasi scop ca si O.U.G. nr. 114/2018, dar pentru alt interval de timp .

Astfel, Curtea Constitutionala a retinut ca: "Desi prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, nu fac diferenta explicita intre drepturile salariale obtinute prin sentinte judecatoresti definitive si executorii in cazul salariatilor din institutiile publice care au obtinut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de munca, si drepturile salariale cuprinse in contractul individual de munca, se poate retine ca intinderea de aplicare a acesteia, asa cum de altfel reiese si din titlul sau, este circumscrisa la hotarari judecatoresti prin care au fost acordate drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar si nu la hotarari judecatoresti prin care institutiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani in favoarea salariatilor ca urmare a concedierilor efectuate in mod netemeinic sau nelegal``.

Prin urmare, una este situatia in care anumite categorii de salariati au sesizat instantele judecatoresti pentru a obtine aplicarea unor dispozitii legale prin care sa obtina o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzata de angajator tocmai pe motivul ca acele dispozitii legale nu se aplica, si alta este situatia in care un salariat a sesizat instanta pentru ca aceasta sa constate concedierea sa nelegala si sa dispuna revenirea la situatia anterioara, prin urmare sa restabileasca ordinea de drept incalcata.

In prima situatie este vorba de obtinerea unor drepturi de natura salariala care nu au fost acordate prin procedura normala si nu este cazul a distinge motivele pentru care angajatorii institutii publice - nu au acordat aceste drepturi, iar drepturile astfel obtinute greveaza bugetul public fara ca Guvernul sa aiba posibilitatea sa angajeze cheltuieli de natura salariala prin bugetul de stat .

Ca atare, intrucat titlul executoriu de care se prevaleaza creditoarea stabileste in sarcina contestatorului obligatia de plata a unor despagubiri pentru concedierea nelegala, iar nu a unor drepturi de natura salariala, sustinerile acestuia din urma privind plata esalonata a acestora in conditiile art. 39 din O.U.G. nr. 118/2018 sunt neintemeiate.

Prin urmare, avand in vedere toate cele de mai sus, instanta a retinut ca in speta nu sunt aplicabile dispozitiile art. 39 din O.U.G nr. 118/2018 in ceea ce priveste esalonarea si suspendarea de drept a executarii silite, motiv pentru care a respins contestatia la executare ca neintemeiata.