Dupa 5 ani, Cazul Poiana Mare supus deciziei CEDO

Spitalul are o trista reputatie in ceea ce priveste abuzurile facute asupra pacientilor sai. Pe parcursul anilor 2002 si 2003, 155 de pacienti au murit in spital si alte 28 de persoane au murit in primele cinci luni ale anului 2004, cele mai multe in timpul lunilor de iarna.

Cei in numele carora s-a facut plangerea sunt patru femei si un barbat care sufereau de diverse probleme de sanatate mintala si care au petrecut perioade lungi, in unele cazuri toata viata, in institutii de ingrijire sociala. Cauzele decesului celor cinci victime au tinut atat de slaba ingrijire medicala si tratament necorespunzator, cat si de conditiile de viata extrem de precare, inclusiv hrana si caldura insuficiente.

Cazurile prezentate ridica problema lipsei accesului la justitie al persoanelor cu dizabilitati dar si a esecului autoritatilor in a preveni numeroasele abuzuri savarsite asupra persoanelor cu dizabilitati aflate in institutiile de ingrijire sociala si in spitalele de psihiatrie. Organizatiile neguvernamentale spera ca o decizie pozitiva a CEDO sa incurajeze serviciile in comunitate pentru persoanele cu dizabilitati in defavoarea institutiilor care gazduiesc astfel de persoane pe perioade lungi de timp .

Reclamantii cer CEDO sa-si reconsidere cerintele in materia calitatii procesuale active astfel incat sa permita Centrului de Resurse Juridice sa inainteze plangerea in numele victimelor decedate. Actualele reguli ale Curtii, care prevad ca reclamantii decedati pot fi reprezentati doar de familiile lor, reprezinta bariere procedurale in fata accesului la justitie al persoanelor cu dizabilitati mintale. Cele doua organizatii neguvernamentale considera ca reprezentarea acestor pacienti de catre acestea in fata Curtii este justificata prin faptul ca acestia nu au nicio ruda apropiata, ca nici o alta reprezentare nu este posibila si ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a recunoscut deja Centrului de Resurse Juridice dreptul a a actiona in numele reclamantilor. ONG-urile adauga ca admiterea de catre Curte a acestei plangeri este in interesul respectarii drepturilor omului.

Cazul subliniaza conditia persoanelor care sunt adesea catalogate de autoritati drept a��cazuri socialea�� a�� indivizi marginalizati care pot sau nu sa aiba probleme de sanatate mintala inainte de a fi institutionalizati. Statutul lor social se datoreaza in mare masura lipsei familiei sau altui suport din partea comunitatii, posibil in combinatie cu alti factori cum ar fi lipsa unei locuinte ori a unui venit. In loc sa le ofere ajutorul necesar prin servicii comunitare, autoritatile conduc persoane vulnerabile catre institutiile de ingrijire sociala ori spitale psihiatrice, unde exista putine parghii procedurale care sa le asigure dreptul la libertate si unde ei petrec perioade lungi de timp, de cele mai multe ori, toata viata.

Cazul releva o imagine cuprinzatoare a dimenisiunii abuzurilor neverificate care au loc in instiitutiile de ingrijire sociala, ca si discriminarea adanc inradacinata fata de persoanele cu dizabilitati mintale practicata de autoritati, inclusiv de catre medici si personalul din spitale, de catre propriile lor comunitati si de publicul larg.
Faptuitoriii acestor abuzuri sunt foarte rar pedepsiti, in ciuda existentei legilor care protejeaza persoanele cu dizabilitati mintale si fizice. Desi Parchetul a initiat, la presiunea CRJ, investigatii asupra fiecaruia din aceste cazuri petrecute intre 2002-2004, in niciunul nu a fost gasit cineva responsabil din punct de vedere penal.

Spitalul de Psihiatrie Poana Mare este intr-o localitate rurala izolata in sud-estul Romaniei, situat pe o suprafata de 26 de hectare, intr-o cladire care a gazduit cazarma militara. Spitalul este, de asemenea, cunoscut ca loc de detentie al dizidentilor politici in timpul regimului comunist. Din 1989 spitalul a fost folosit ca loc de internare pentru mai multe categorii de pacienti, inclusiv pacienti spitalizati in contextul procedurilor penale, persoane cu probleme de sanatate mintala sau dizabilitati intelectuale, persoane suferind de tuberculoza. Spitalul a fost vizitat de Comitetul pentru Prevenirea Torturii de trei ori, in 1995, 1999 si 2004. De fiecare data, Comitetul a emis un raport foarte critic privind conditiile din spital, cerand autoritatilor romane sa ia masuri de urgenta pentru remedierea situatiei. In ciuda recomadarilor Comitetului, situatia de la Sptitalul Poiana Mare a ramas mai mult sau mai putin la fel pana astazi.

Nota
1. Pentru mai multe informatii despre caz, va rugam accesati http://www.interights.org/poina-mare sau sa contactati Constantin Cojocariu [email protected] sau PA�draig Hughes [email protected] , Centrul de Resurse Juridice , Georgiana Pascu, Program Manager, 0729.881.159, Catalina Radulescu, Lawyer, 0723.296.366
2. Centrul de Resurse Juridice actioneaza pentru crearea si functionarea unui cadru legal si institutional, care sa asigure respectarea drepturilor omului si a egalitatii de sanse, pentru accesul liber la un act de justitie echitabil si contribuie la punerea in valoare a expertizei juridice in interesul tuturor persoanelor
3. Interights este o organizatie internationala inregistrata in Marea Britanie (numar 292357) care promoveaza respectarea drepturile omului prin folosirea legii. Acest lucru se intampla prin oferirea de expertiza legala pentru avocati, judecatori, aparatori ai drepturilor omului si alti parteneri preocupati de legislatia internationala in materia drepturilor omului .