Proiect de lege privind Codul de procedură penală 2009

Guvernul a aprobat proiectul de lege privind Cod de procedură penală, �n şedinţa de joi, 4 decembrie 2009.

Proiectul noului Cod de procedură penală are drept scop esenţial crearea unui cadru legislativ modern �n materie procesual penală, care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public .

Dispoziţiile proiectului noului Cod de procedură penală urmăresc să răspundă unor cerinţe actuale, precum accelerarea duratei procedurilor penale, simplificarea acestora şi crearea unei jurisprudenţe unitare, �n acord cu jurisprudenţa CEDO. �n egală măsură, proiectul urmăreşte să răspundă şi exigenţelor de previzibilitate a procedurilor judiciare ce decurg din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, din cele statuate �n jurisprudenţa CEDO.

Noul Cod de procedură penală reglementează �n mod expres principiile fundamentale ale procesului penal: alături de principiile clasice (al aflării adevărului, al prezumţiei de nevinovăţie, al dreptului la apărare, al respectării demnităţii umane) au fost introduse principii noi, precum cel al dreptului la un proces echitabil desfăşurat �ntr-un termen rezonabil, al separării funcţiilor judiciare �n procesul penal, al obligativităţii acţiunii penale str�ns legat de cel subsidiar al oportunităţii, non bis in idem, al dreptului la libertate şi siguranţă, iar �n materia probaţiunii, al loialităţii �n obţinerea probelor.

�n privinţa participanţilor �n procesul penal, proiectul aduce c�teva modificări substanţiale �n raport cu actuala reglementare. Astfel, �n cadrul organelor judiciare, alături de instanţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală, au fost cuprinşi judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorul de cameră preliminară, care vor avea atribuţii specifice �n materia drepturilor şi libertăţilor suspectului sau inculpatului, respectiv �n verificarea legalităţii administrării probelor �n faza de urmărire penală şi a legalităţii sesizării instanţei de judecată de către procuror.

De asemenea, au fost definite părţile �n procesul penal (inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente), cu drepturile şi obligaţiile acestora. Alături de părţi, printre participanţii la procesul penal, figurează şi subiecţii procesuali principali (suspectul şi persoana vătămată), precum şi alţi subiecţi procesuali (martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare etc.).

Proiectul noului Cod de procedură penală propune o echilibrare a competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti, �n paralel cu o reaşezare a căilor de atac, cu aplicarea principiului apropierii justiţiei de cetăţean. A fost reg�ndită �mpărţirea competenţei de primă instanţă �ntre tribunale şi judecătorii, cu precizarea că tribunalele au competenţa generală, iar judecătoriile o competenţă limitată la cazurile de mai mică importanţă. Astfel, judecătoria judecă �n primă instanţă infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune �n mişcare la pl�ngerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi cele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa �nchisorii de cel mult cinci ani. �n consecinţă, tribunalul judecă �n primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date �n mod expres �n competenţa judecătoriei. Curţile de apel vor judeca toate apelurile, �n timp ce �nalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursul �n casaţie - cale extraordinară de atac.

Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară este de asemenea stabilită, ţin�ndu‑se seama de atribuţiile specifice ale acestor organe judiciare. Judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează cererile, propunerile, pl�ngerile, contestaţiile sau orice alte sesizări referitoare la măsurile preventive, la măsurile asigurătorii, la măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, la actele procurorului, �n cazurile prevăzute de lege, la autorizarea percheziţiilor, a tehnicilor speciale de supraveghere sau de cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii, la administrarea anticipată a probelor, precum şi orice alte cazuri prevăzute de lege.

Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor �n faza de urmărire penală şi a trimiterii �n judecată, soluţionează pl�ngerile �mpotriva soluţiilor de netrimitere �n judecată, precum şi orice alte cazuri prevăzute de lege.

Proiectul renunţă la enumerarea limitativă a mijloacelor de probă, prevăz�nd că pot fi folosite �n cadrul procesului penal orice mijloace de probă care nu sunt interzise de lege.

Proiectul reglementează pentru prima oară �n mod expres principiul loialităţii procedurilor �n administrarea probelor, �n vederea evitării utilizării oricăror mijloace ce ar putea avea ca scop administrarea cu rea‑credinţă a unui mijloc de probă sau care ar putea avea ca efect provocarea comiterii unei infracţiuni, �n scopul protejării demnităţii persoanei, precum şi a dreptului acesteia la un proces echitabil şi la viaţă privată.

�n acord cu jurisprudenţa CEDO, se realizează reglementarea explicită a principiului proporţionalităţii oricărei măsuri preventive cu gravitatea acuzaţiei aduse unei persoane, precum şi a principiului necesităţii unei astfel de măsuri pentru realizarea scopului legitim urmărit prin dispunerea sa. Ca regulă generală, s-a reglementat necesitatea informării scrise a persoanei supuse oricărei măsuri preventive asupra tuturor drepturilor pe care legea i le recunoaşte.

�n privinţa arestării preventive, este prevăzut, la nivel de principiu, caracterul său excepţional şi, totodată, caracterul subsidiar al acesteia �n raport cu celelalte măsuri preventive neprivative de libertate. Ca noutate absolută pentru legislaţia procesual penală rom�nească, se propune reglementarea unei noi măsuri preventive, respectiv arestul la domiciliu, după modelul Codului de procedură penală italian, urmărindu-se, prin introducerea acestei instituţii, lărgirea posibilităţilor de individualizare a măsurilor preventive, �n raport cu principiile anterior menţionate.

Pentru a asigura respectarea caracterului eminamente preventiv al arestării dispuse �n cursul procesului penal, proiectul, inspir�ndu-se din Codul de procedură penală italian, propune instituirea unor termene maxime ale arestării preventive şi pentru faza de judecată.

Pentru a răspunde cerinţei de desfăşurare cu celeritate a procesului penal, proiectul propune o simplificare a etapei de urmărire penală, inclusiv prin prisma reaşezării rolului procurorului de a conduce şi supraveghea această activitate, �n concordanţă cu dispoziţiile constituţionale, precum şi introducerea principiului oportunităţii. Un alt element de noutate �l constituie reg�ndirea categoriilor soluţiilor de neurmărire. Se are �n vedere, �n primul r�nd, ca o consecinţă a principiului oportunităţii, reglementarea soluţiilor alternative la urmărire, date �n competenţa procurorului, respectiv a renunţării la urmărire. Astfel, �n cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa �nchisorii de p�nă la 5 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală a inculpatului c�nd, �n raport de persoana şi conduita inculpatului, de conţinutul faptei, de modul şi mijloacele de săv�rşire, de scopul urmărit şi de �mprejurările concrete de săv�rşire, stabileşte că nu există un interes public �n urmărirea acestuia.

Prin instituţia camerei preliminare, proiectul urmăreşte să răspundă exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului penal. Instituţia camerei preliminare are ca scop rezolvarea chestiunilor ce ţin de legalitatea trimiterii �n judecată şi de legalitatea administrării probelor, asigur�ndu-se premisele pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei �n fond .

�n scopul asigurării celerităţii procesului penal şi a reducerii duratei de soluţionare a cauzei penale, �n condiţiile �n care au fost sporite garanţiile �n faza de urmărire penală şi la judecata �n primă instanţă, �n materia căilor de atac, proiectul prevede calea ordinară de atac a apelului, integral devolutivă.

Proiectul Codului de procedură penală propune modificări de substanţă �n materia căilor extraordinare de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac, exercitată doar �n cazuri excepţionale, numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, recursul �n casaţie urmăreşte asigurarea unei practici unitare la nivelul �ntregii ţări. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este numai �n competenţa �naltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotăr�rilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Cazurile �n care se poate exercita recursul �n casaţie vizează exclusiv legalitatea hotăr�rii, şi nu chestiuni de fapt . Acestea pot constitui temei al casării hotăr�rii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau �n cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Proiectul noului Cod de procedură penală cuprinde unele proceduri speciale, �n scopul asigurării eficacităţii administrării actului de justiţie. Sunt prevăzute reglementări care asigură accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale mai simple, av�ndu-se �n vedere accelerarea procedurii, pentru asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor. Introducerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, chiar limitat la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a �nchisorii de cel mult 5 ani, presupune o schimbare radicală a procesului penal rom�n. Procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu numai că reduce durata judecării cauzei, dar simplifică şi activitatea din cadrul urmăririi penale. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este instituţia propusă ca o soluţie legislativă inovatoare ce va asigura soluţionarea cauzelor �ntr-un termen optim şi previzibil, fiind totodată un remediu pentru eliminarea unei deficienţe majore a sistemului judiciar rom�n, respectiv durata mare a desfăşurării procedurilor judiciare.

Acordul se poate �ncheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a �nchisorii de cel mult 5 ani, şi numai atunci c�nd, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse. Acordul este supus controlului instanţei cu privire la obiectul său şi la condiţiile �ncheierii, iar �n cazul admiterii instanţa va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă ce nu poate fi mai mare dec�t cea solicitată de procuror prin acord .

At�t �n cursul urmăririi penale, c�t şi �n cursul judecării cauzelor cu minori, proiectul prevede obligativitatea citării serviciului de probaţiune, precum şi a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea. Desfăşurarea judecăţii se face �n acord cu regulile procesului de tip adversial �n ce priveşte ordinea cercetării judecătoreşti, iar pentru protecţia suplimentară a minorului in faţa instanţei s-a prevăzut regula unei singure ascultări a acestuia, cu posibilitatea reascultării �n cazuri temeinic justificate. �n cauzele �n care sunt judecaţi inculpaţi minori cu majori, competenţa va aparţine �ntotdeauna instanţei specializate pentru minori şi familie .

Proiectul noului Cod de procedură penală a fost elaborat de o comisie constituită la nivelul Ministerului Justiţiei, formată din reputaţi practicieni şi teoreticieni şi a fost supus dezbaterilor publice la care au fost invitaţi at�t judecători, procurori, alţi reprezentanţi ai mediului juridic, c�t şi reprezentanţi ai societăţii civile.