Săptăm�na de muncă �n UE: cel mult 48 de ore

Hotăr�rea a fost luată �n cadrul comisiilor de specialitate ale Parlamentului European. Votul �n plen urmează să aibă loc �n decembrie. După cinci ani de discuţii, UE limitează timpul de muncă la 48 de ore săptăm�nal. Derogările de la această regulă vor fi eliminate �n următorii trei ani.

Discuţiile şi negocierile pentru modificarea pachetului legislativ privind norma săptăm�nală a timpului de muncă pentru salariaţi durează de peste cinci ani, Parlamentul şi Consiliul av�nd poziţii diferite.

�ntre opozanţii adoptării unei directive care propune modificarea unor reglementări mai vechi �n Uniunea Europeană privind norma săptăm�nală a timpului de muncă pentru salariaţi, limitată din 1993 la 48 de ore pe săptăm�nă, inclusiv orele suplimentare, se află Marea Britanie.

De altfel, Marea Britanie este una dintre beneficiarele derogărilor de la aceste prevederi, care permite majorarea acestei limite p�nă la 78 de ore pe săptăm�nă, dacă salariatul este de acord .

Actualizarea directivei intervine ca urmare a unei decizii a Curţii Europene de Justiţie, care estimează că orele de permanenţă telefonică trebuie să fie decontate din timpul de lucru săptăm�nal, la fel şi timpul de permanenţă al doctorilor, chiar dacă ei nu au fost solicitaţi. Pentru a evita consecinţe �negative�, noul proiect de directivă propune introducerea unei noţiuni noi - �partea inactivă a timpului de gardă�.

Fără clauze suplimentare

Deputaţii europeni se opun păstrării clauzei de neparticipare la aplicarea prevederilor directivei (cum se �nt�mplă �n cazul Marii Britanii, n.r.) care trebuie să fie abrogată �n următorii trei ani de la intrarea �n vigoare a acesteia. PE admite totuşi majorarea numărului de ore de lucru pe săptăm�nă, cu condiţia să existe acordul salariatului, �nsă introduce o serie de limite: 60 de ore pe săptăm�nă, calculate pentru o perioadă de trei luni, sau 65 de ore pe săptăm�nă, �n absenţa convenţiei colective şi dacă �perioada de timp prevăzută pentru gardă este considerată ca timp de muncă�.

Deputaţii au identificat prin timp de gardă perioada �n care �lucrătorul are obligaţia de a fi disponibil pentru a putea interveni la solicitarea angajatorului pentru exercitarea activităţii şi a atribuţiilor sale.

Această prevedere vizează cu precădere personalul medical. �n schimb, Consiliul consideră că partea inactivă a timpului de gardă nu trebuie considerată ca timp de lucru, �nsă acceptă amendamentul dacă el nu contravine legislaţiei naţionale, convenţiilor colective sau este convenit prin acord �ntre partenerii sociali.

Repaus compensator

Deputaţii prevăd, de asemenea, obligativitatea acordării de repaus compensator dacă perioadele normale de repaus nu au fost folosite. Consiliul prevede ca statele membre să poată decide ele singure �termenul rezonabil� �n care repausul compensator poate fi acordat, dar deputaţii vor ca acest repaus să vină imediat după perioada de muncă.

Deputaţii au adoptat amendamente care permit clarificarea situaţiei lucrătorilor cu mai multe contracte . Pentru ei, timpul de lucru trebuie să fie calculat ca suma perioadelor de muncă prestate prin fiecare contract .

Totodată, au fost precizate categoriile de cadre care beneficiază de derogări de la directivă: directorii generali, cadrele de conducere care le sunt direct subordonate şi persoanele numite direct de consiliul de administraţie.

Prima directivă, adoptată �n 1993, a fost modificată �n 2000, ea făc�nd acum obiectul actualizării. La �nceputul lunii decembrie vor avea loc negocieri cu consiliul pentru obţinerea unui compromis pe directivă, care să permită apoi votul final �n sesiunea plenară de la Strasbourg. Minimul de voturi pentru adoptare este de 393.

�n Rom�nia, timpul de lucru săptăm�nal reglementat prin Codul Muncii este de opt ore zilnic, adică 40 de ore pe săptăm�nă. Numărul maxim de ore suplimentare pe care le poate presta angajatul �n acelaşi interval de timp este de opt ore.