Proiect de lege privind executarea pedepselor. 2009

Tinuta persoanelor condamnate

(1) Persoanele condamnate poarta tinuta civila personala, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de libertate.

(2) In cazul in care persoanele condamnate nu dispun de tinuta civila personala si nici de mijloace financiare, aceasta se asigura gratuit de catre administratia penitenciarului.

ART. 48

Alimentatia persoanelor condamnate

(1) Administratia fiecarui penitenciar asigura conditii adecvate si personalul necesar pentru prepararea, distribuirea si servirea hranei potrivit normelor de igiena a alimentatiei, in functie de varsta, starea de sanatate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de catre persoana privata de libertate printr-o declaratie pe proprie raspundere .

(2) Normele minime obligatorii de hrana se stabilesc, dupa consultarea unor specialisti in nutritie, prin ordin al ministrului justitiei si libertatilor cetatenesti.

(3) Apa potabila se va pune permanent la dispozitia persoanelor condamnate, de catre administratia penitenciarului.

(4) Este permisa achizitionarea unor produse alimentare si de consum, in limitele si conditiile stabilite prin ordin al ministerului justitiei si libertatilor cetatenesti.

(5) Preturile produselor comercializate in incinta penitenciarelor vor fi controlate de autoritatile competente, limita maxima a acestora neputand depasi pe cea a preturilor practicate in localitatea in care se afla penitenciarul.

ART. 49

Refuzul de hrana

(1) In situatia in care o persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate refuza sa primeasca hrana, judecatorul de supraveghere a privarii de libertate, la sesizarea directorului penitenciarului, are obligatia sa asculte de indata persoana condamnata si sa ii solicite o declaratie scrisa pentru a cunoaste motivele care au determinat luarea acestei hotarari. Daca persoana condamnata refuza sa dea declaratie, aceasta se consemneaza intr-un proces-verbal intocmit de judecatorul de supraveghere a privarii de libertate.

(2) Dupa ascultarea persoanei condamnate, judecatorul de supraveghere a privarii de libertate dispune masurile legale care se impun, prin dispozitie cu caracter obligatoriu.

(3) Directorul penitenciarului ia masuri pentru ca persoana condamnata care refuza sa primeasca hrana sa fie tinuta sub supravegherea atenta a personalului medical, care ii asigura asistenta medicala corespunzatoare astfel incat viata acesteia sa nu fie pusa in pericol . In cazul in care personalul medical considera necesar, condamnatul aflat in refuz de hrana poate fi transferat in infirmeria penitenciarului.

(4) La intrarea in refuz de hrana, persoana condamnata este instiintata cu privire la alternativele terapeutice existente in cazul sau si este avertizata cu privire la riscurile asociate mentinerii refuzului de hrana.

(5) In cazul in care persoana condamnata aflata in refuz de hrana nu intelege sau nu se poate exprima in limba romana, directorul penitenciarului dispune de urgenta masurile ce se impun pentru asigurarea unui interpret autorizat. In cazul in care persoana este cetatean strain sunt anuntate, de urgenta, organele consulare ale statului al carui cetatean este.

(6) In cazul in care medicul constata ca viata condamnatului este pusa in pericol, sau ca persoana condamnata aflata in refuz de hrana sufera de tulburari psihice anunta de indata directorul penitenciarului in vederea transferarii persoanei intr-o unitate spitaliceasca penitenciar, sau dupa caz intr-o unitate spitaliceasca din reteaua Ministerului Sanatatii.

(7) Iesirea din refuzul de hrana se consemneaza intr-o declaratie scrisa si semnata de persoana condamnata, data in prezenta judecatorului de supraveghere a privarii de libertate.

(8) Perioada in care persoana condamnata s-a aflat in refuz de hrana este inscrisa in dosarul medical.

ART. 50

Imobilizarea persoanelor condamnate

(1) Persoanele condamnate pot fi temporar imobilizate, cu mijloacele din dotare, pentru a preveni un pericol real si concret in cazurile prevazute la art.25 alin.(2).

(2) Folosirea mijloacelor de constrangere trebuie sa fie proportionala cu starea de pericol, sa se aplice numai pe perioada necesara, doar atunci cand nu exista o alta modalitate de inlaturare a pericolului si sa nu aiba niciodata caracterul unei sanctiuni.

(3) Utilizarea mijloacelor de constrangere trebuie autorizata in prealabil de catre directorul penitenciarului, cu exceptia cazurilor in care urgenta nu permite acest lucru, situatie care este de indata adusa la cunostinta directorului.

(4) Utilizarea si incetarea utilizarii oricarui mijloc de constrangere se comunica de indata personalului medical al penitenciarului si judecatorului de supraveghere a privarii de libertate, cu aratarea detaliata a faptelor care le-au determinat, a duratei utilizarii masurii, a naturii echipamentului utilizat si a eventualelor leziuni produse ca urmare a folosirii echipamentului.

(5) Judecatorul de supraveghere a privarii de libertate poate dispune incetarea utilizarii mijloacelor de constrangere prin dispozitie cu caracter obligatoriu.

Capitolul IV

Drepturile si obligatiile persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate

ART. 51

Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate

(1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi ingradita decat in limitele si in conditiile prevazute de Constitutie si lege.

(2) Impotriva masurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate prevazute in prezenta lege, luate de catre administratia penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face contestatie la judecatorul de supraveghere a privarii de libertate, in termen de 3 zile de la data cand au luat cunostinta de masura luata.

(3) La primirea contestatiei, judecatorul de supraveghere a privarii de libertate acorda termen in prima sedinta de judecata, dintre sedintele prevazute la art. 11, ce urmeaza depunerii contestatiei, incunostinteaza despre acest termen persoana condamnata si ii pune in vedere sa isi angajeze un avocat, in caz contrar urmand a fi desemnat un avocat din oficiu . De asemenea, judecatorul instiinteaza administratia penitenciarului pentru a asigura prezenta contestatorului la sedinta de judecata .

(4) Judecatorul de supraveghere a privarii de libertate, solutionand contestatia, pronunta prin hotarare una dintre urmatoarele solutii:

a) admite contestatia, in tot sau in parte, si dispune anularea, revocarea sau modificarea masurii luate de catre administratia penitenciarului;

b) respinge contestatia, daca aceasta este nefondata, tardiva, inadmisibila;

c) ia act de retragerea contestatiei.

(5) Persoana condamnata este ascultata, in mod obligatoriu, de judecatorul de supraveghere a privarii de libertate, care poate asculta oricare alta persoana in calitate de martor, in vederea aflarii adevarului.

(6) Contestatia impotriva masurilor privitoare la exercitarea drepturilor luate de catre administratia penitenciarului nu suspenda executarea .

(7) Dispozitiile art. 36 alin. (5) si (6) se aplica in mod corespunzator.

ART. 52