Inselaciune. Elemente constitutive. Cupoane pentru agricultori

Infractiuni contra patrimoniului. Inselaciunea
Indice alfabetic: Drept penal
- inselaciune
- cupoane pentru agricultori

Fapta inculpatului de a deconta contravaloarea unor cupoane pentru agricultori, pe baza unor facturi fiscale ce consemneaza operatiuni fictive privind cumpararea si vanzarea bunurilor care pot fi achitate pe baza de cupoane, cauzandu-se astfel un prejudiciu bugetului de stat, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (2) C. pen., privind savarsirea faptei prin folosirea de mijloace frauduloase.

Prin sentinta penala nr. 45 din 14 martie 2002, Tribunalul Caras-Severin a condamnat pe inculpatul D.T. pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (2) si (5) C. pen. si a celei de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta in art. 290 din acelasi cod, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanta a retinut ca inculpatul este asociat unic si administrator al societatii comerciale D., in contul careia, in cursul anului 1998, au fost emise 291 de facturi fiscale privind vanzarea de ingrasaminte catre diferite persoane fizice si prezentate spre decontare 19.088 de cupoane pentru agricultori, fiind decontata prin mai multe banci suma de 2.069.159.200 de lei.
In cauza, s-a stabilit ca, in realitatea, nu au avut loc nici aprovizionarile si nici vanzarile de ingrasaminte, aceste operatiuni fiind fictive, iar societatii atribuindu-i-se in fals calitatea de furnizor de produse ce se deconteaza pe baza de cupoane pentru a putea incasa contravaloarea acestora de la bancile cu drept de decontare.
Curtea de Apel Timisoara, prin decizia penala nr. 175 din 24 aprilie 2003, a admis apelul declarat, intre altii, de inculpat, a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Caras - Severin, iar aceasta instanta, dupa rejudecare, prin sentinta penala nr. 196 din 4 decembrie 2003, a achitat pe inculpat pentru infractiunea de inselaciune, condamnand pe acesta numai pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata.
Curtea de Apel Timisoara, prin decizia penala nr. 208 din 11 iunie 2004, a admis apelul procurorului si a condamnat pe inculpat si pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (2) - (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, prin decizia nr. 516 din 24 ianuarie 2005, a admis recursurile declarate de procuror si inculpat si a casat decizia penala nr. 208 din 11 iunie 2004 a Curtii de Apel Timisoara cu trimitere spre rejudecare la aceasta instanta, intrucat in considerente instanta de apel a facut referire la dispozitiile art. 215 alin. (2) si (5) C. pen., iar in minuta s-a dispus condamnarea inculpatului potrivit art. 215 alin. (2) - (5) din acelasi cod, incadrare care include si alin. (3) si (4) ale aceluiasi articol .
Rejudecand dupa casare, Curtea de Apel Timisoara, prin decizia penala nr. 211 din 8 iunie 2005, a respins apelul procurorului.
Recursul declarat, intre altii, de procuror este fondat.
In conformitate cu dispozitiile O. G. nr. 9/1998 si ale O. G. nr. 32/1999, sistemul de plata pe baza de cupoane valorice cu finantare de la bugetul de stat a fost instituit in vederea procurarii de materiale si servicii necesare lucrarilor agricole, cupoanele valorice acordandu-se gratuit agricultorilor, cu conditia de a fi folosite exclusiv pentru achitarea bunurilor si serviciilor prevazute in aceste acte normative.
Din dispozitiile O. G. nr. 32/1999 rezulta ca pentru incasarea contravalorii cupoanelor pentru agricultori in a caror posesie intrau, furnizorii de bunuri si prestatorii de servicii erau tinuti sa faca atat dovada efectuarii respectivelor operatiuni in favoarea beneficiarilor, cat si pe aceea ca bunurile vandute si serviciile prestate se regasesc in categoria celor prevazute in art. 1 din H. G. nr. 103/999. Conform art. 5 din O. G. nr. 32/1999, cupoanele pentru agricultori nu puteau fi utilizate pentru plata bunurilor si serviciilor enumerate in art. 1 din H. G. nr. 103/1999 decat de catre beneficiarii legali ai acestora.
Din coroborarea acestor texte de lege rezulta ca regimul juridic al cupoanelor pentru agricultori este unul special, in sensul ca, desi distribuite cu titlu gratuit producatorilor agricoli, acestea nu puteau fi efectiv utilizate de catre furnizorii de bunuri si servicii decat in masura in care se respecta destinatia pentru care Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor a inteles sa subventioneze activitatea din agricultura. Prin instituirea sistemului cupoanelor pentru agricultori s-a urmarit ca, pentru sumele alocate cu titlu gratuit producatorilor agricoli si decontate prin bancile comerciale, la finele anului sa se regaseasca efectiv in teren bunurile si serviciile pentru care s-a acordat subventia.
Ca atare, orice activitate de natura a conduce la deturnarea acestui scop se sanctioneaza in conformitate cu normele dreptului comun.
In cauza, inculpatul, administrator al unei societati comerciale, a decontat contravaloarea a 19.088 de cupoane pentru agricultori, sustinand ca societatea a desfasurat activitati comerciale de vanzare-cumparare a unor cantitati de ingrasaminte chimice, operatiuni nerealizate in fapt, acoperite prin falsurile intocmite de inculpat. Din actele aflate in dosar rezulta ca societatile inscrise in continutul facturilor fiscale ca fiind furnizori de ingrasaminte, fie nu existau, fie nu au desfasurat niciodata astfel de activitati, iar in cazul facturilor in care a fost consemnat numele cumparatorului, acesta nu exista in realitate ori nu cumparase ingrasaminte de la societatea inculpatului.
Prin urmare, solicitarile de decontare a contravalorii cupoanelor de catre inculpat, sustinute de afirmatia neadevarata ca a desfasurat activitati comerciale de cumparare, iar apoi de vanzare a ingrasamintelor chimice, constituie activitati de inducere in eroare, in sensul art. 215 alin. (2) si (5) C. pen., cauzandu-se un prejudiciu de 2.069.159.200 de lei Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor.
In consecinta, recursul procurorului a fost admis, hotararea instantei de apel si cea a primei instante au fost casate si s-a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (2) si (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.