Imprumuturi din emisiunile de obligatiuni, Drept Bancar

Imprumuturile din emisiunile de obligatiuni reprezinta contravaloarea obligatiunilor emise prin subscriptie publica, potrivit legii.

Sunt imprumuturi pe termen lung, emise de societatile private, de sectorul public sau cel semipublic, agenti care au, in general, acces pe piata financiara. de regula este vorba despre societati comerciale mari (societati pe actiuni) care fac apel la economiile publice.

Aceste imprumuturi sunt divizate in parti egale, numite obligatiuni, rambursabile la o scadenta determinata si generatoare de dobanzi, de obicei anuale.

Titlurile sunt remise creditorilor care au subscris imprumutul, terti numiti si obligatari.

Orice obligatiune are aceeasi valoare nominala (valoare initiala). Ea pate fi nominativa sau la purtator.

Conform normelor si uzantelor, valoarea obligatiunilor emise de o societate pe actiuni nu poate sa depaseasca trei patrimi din capitalul varsat existent, conform ultimului bilant aprobat.

Desi nu este exclus ca obligatiunile sa fie vandute publicului chiar de cosietatea emitenta, in practica celor mai multor tari se intalneste situatia in care aceasta operatie se realizeaza prin intermediul unei institutii financiare specializate sau al unui grup de banci reunite intr--un sindicat de emisiune.

Obligatiunea este o valoare cu venit fix, in opozitie cu actiunea, care este o valoare cu venit variabil.

In functie de tipul ratei dobanzii, pot fi distinse doua categorii de imprumuturi din emisiunea de obligatiuni:
a) imprumuturi cu rata fixa, pentru care rata dobanzii este fixata in momentul emisiunii, pentru intreaga durata a imprumutului;
b) imprumuturi cu rata variabila, care la randul lor pot fi:
- imprumuturi cu rata revizuibila (la 6 luni; la 3 ani etc.), prin referire la ratele pietei obligatare (RPO) si alle pietei monetare (RPM);
- imprumuturi a caror remunerare este indexata, de exemplu, in functie de RPO sau RPM.

Modalitatea de rambursare a imprumuturilor obligatare se fixeaza in momentul emisiunii. rambursarea se poate realiza:
a) in integralitate, la scadenta;
b) progresiv (in doua sau mai multe transe):
- prin rascumparare in bursa, sau
- prin procedeul tragerii la sorti.

Modalitatile de rambursare prin \"anuitati constante\" sau prin \"amortizari constante\" au disparut, de regula, din practica pietelor financiare.

Durata imprumutului din emisiunea de obligatiuni este aleasa de societatile emitente; in practica europeana, cele mai frecvente durate sunt cuprinse in intervalul 8-10 ani.