Ion C. Bratianu, Dictionar Personalitati

Si-a inceput studiile la Pitesti, la scoala lui D. Simonide, iar la varsta de 14 ani a intrat ca iuncar in armata. In anul 1841 pleaca la Paris unde studieaza la Scoala Politehnica si audieaza prelegerile lui Jules Michelet si Edgar Quinet la College de la France.
Ia parte la actiunile studentilor romani de la Paris si contribuie la crearea Societatii pentru infiintarea scoalelor in Principatele Romane (Insocierea Lazariana - noiembrie 1847). Face parte din lojile "l`Athenee des Entrangers" si "La Rose du parfait silence" (in care atinge gradul de maestru) si ia parte la evenimentele revolutionare de la Paris (februarie 1848). In aprilie 1848 se intoarce in tara si devine membru al Comitetului Revolutionar din Tara Romanesca (10 mai 1848). Se distinge ca unul dintre cei mai activi participanti la Revolutia romana de la 1848 si este numit secretar al Guvernului prozivoriu, iar apoi sef al Politiei Capitalei. Dupa inabusirea revolutiei este nevoit sa se refugieze in Franta. Implicat in diverse conspiratii impotriva lui Napoleon al III-lea este nevoit sa se interneze in clinica dr. Blanche, unde sta pana in iulie 1856. In perioada petrecuta in Franta scrie lucrarile "Memoire sur l`Empire d`Autriche dans la question d`Orient" (1855) si "Memoire sur la situation de la Moldo-Valchie depuis le Traite de Paris" (1857). Revine in tara in luna iulie 1857 si este ales deputat in Divanul Ad-hoc si in Adunarea Electiva din Muntenia. Sustine dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza si este numit ministrul Finantelor (28 mai - 5 iulie 1860). A fost liderul coalitie politice care a dus la indepartarea domnitorului Cuza si unul dintre principalii artizani ai aducerii lui Carol de Hohenzollern pe tronul Romaniei. Este ales in Constituanta de la 1866, iar apoi deputat si senator in Parlamentul Romaniei. A indeplinit numeroase functii in guvernele care sau succedat dupa 11 februarie 1866: ad-int. in Ministerul Finantelor (13 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868; 1 mai - 12 august 1868; 21 februarie - 19 august; 16-24 februarie 1880; 15-28 iulie 1880), ministru Finantelor (11 mai - 13 iulie 1866; 27 octombrie 1867 - 29 aprilie 1868; 12 august 1868 - 16 noiembrie; 27 aprilie - 27 ianuarie 1877; 28 iulie 1880 - 9 aprilie 1881; 9 iunie - 30 noiembrie 1881), ad-int. in Ministerul Internelor (17 aprilie - 14 iulie 1880), ministru de Interne (1 martie - 29 iulie 1867; 13 noiembrie 1867 - 29 aprilie 1868; 1 mai - 12 august 1868; 27 ianuarie 1877 - 25 mai 1878; 25 noiembrie 1878 - 10 iulie 1879; 25 ianuarie - 31 iulie 1882; 23 iunie 1884 - 28 aprilie 1887), ad-int. in Ministerul de Razboi (12 august - 16 noiembrie 1868; 20 august 1877 - 16 martie 1878; 25 noiembrie 1878 - 7 ianuarie 1879; 9 iunie - 30 noiembrie 1881; 13 ianuarie - 20 februarie 1886; 5 noiembrie 1887 - 20 martie 1888), ministru de Razboi (1 decembrie 1881 - 24 martie 1882; 1 august 1882 - 22 iunie 1884), ad-int. in Ministerul Agriculturii, Industriei si Comertului (17 octombrie 1886 - 28 aprilie 1887); ad-int. in Ministerul Afacerilor Straine (28 octombrie - 15 decembrie 1885); ad-int. in Ministerul Cultelor si Instructiunii (31 octombrie - 24 noiembrie 1878); ministrul Lucrarilor Publice (26 martie - 24 noiembrie 1878; 11 iulie 1879 - 23 octombrie 1880) si de patru ori presedintele Consiliului de Ministrii. Ca lider al gruparii liberale radicale Ion Bratianu a condus miscarea anticarlista. A fost arestat si dus in fata Curtii cu Jurii de la Targoviste pentru complicitate la revolta de la Ploiesti din august 1870. A fost gasit nevinovat si achitat. In anul 1875 a pus bazele Partidului National Liberal, al carui presedinte a fost pana la moartea sa. A fost tinta a doua atentate, primul pe data de 2 decembrie 1880, iar cel de al doilea in 3 septembrie 1886.

A fost fiul stolnicului Constantin (Dinca) Bratianu si fratele lui Dumitru C. Bratianu si tatal lui Ion (Ionel) C. Bratianu.