Dumitru C. Bratianu, Dictionar Personalitati

Om politic liberal. Urmeaza scoala primara la Pitesti si cursurile Colegiului "Sf. Sava", dar isi ia Bacalaureatul la Paris (1835). Urmeaza timp de un an cursurile Facultatii de Medicina, dar renunta in favoarea Dreptului pe care il termina in anul 1841.
Concomitent cu efectuarea studiilor juridice audieaza prelegerile lui Jules Michelet si Edgar Quinet la College de France. In anul 1839 impreuna cu Ion Ghica si Alexandru G. Golescu contituie Societatea pentru Invatarea Poporului Roman Activeaza in cadrul Societatii Studentilor Romani de la Paris (1845) si participa la crearea Societatii pentru infiintarea scoalelor in Principatele Romane (Insocierea Lazariana - noiembrie 1847). Face parte din lojile "l`Athenee des Entrangers" si "La Rose du parfait silence" (in care atinge gradul de maestru). Participa la Revolutia din Paris (februarie 1848). Intors in tara (aprilie 1848) este integrat in Comitetul Revolutionar din Tara Romaneasca si trimis la Pesta in calitate agent diplomatic pe langa guvernele Ungariei si Austriei. Dupa inabusirea Revolutiei este nevoit sa plece in exil unde semneaza numeroase articole in care exprima dezideratele nationale ale romanilor. In iulie 1857 se intoarce in tara. Este ales deputat in Divanul Ad-hoc si in Adunarea Electiva din Tara Romanesca (ianuarie 1859). Dupa unirea celor 2 principate este numit ministru Afacerilor Straine (26 ianuarie - 27 martie 1859) si ministru de Interne (28 mai - 5 iulie 1860). Este adeptul unei politici liberale-radicale si unul dintre principalii artizani ai loviturii de stat care a dus la indepartarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In anul 1866 este ales primar al Bucurestiului si deputat in Constituanta. In anii care urmeaza a indeplinit numeroase misiuni diplomatice avand ca obiectiv intarirea statutului international al Romaniei. In perioada 1 martie - 5 august 1867 este numit ministru Cultelor si Instructiunii si ad-int. in Ministerul Lucrarilor Publice. Incepand cu data de 19 august si pana la 13 noiembrie 1867 ocupa functia de ministru al Lucrarilor Publice. A fost membru al Consiliului Executiv al Partidului National Liberal inca de la contituirea acestuia, deputat si senator, trimis extraordinar si ministru plenipotentiar al Romaniei la Constantinopol (octombrie 1878 - aprilie 1881). In perioada 10 aprilie - 8 iunie 1881 a ocupat functiile de ministru Afacerilor Straine si presedinte al Consiliului de Ministrii. A pus bazele Partidului Liberal-Democrat (noiembrie 1885) si a coalitiei cu Partidul Liberal-Conservator in cadrul asa numitei "Opozitii Unite" ale carei actiuni au dus la caderea guvernului condus de fratele sau Ion C. Bratianu (1888). Dupa moartea fratelui sau (1891) revine in Partidul National Liberal, iar in data de 21 mai 1891 este ales presedinte al acestui partid.

A fost fiul stolnicului Constantin (Dinca) Bratianu si fratele lui Ion C. Bratianu.