Vasile Boerescu, Dictionar Personalitati

Jurist si om politic, sustinator al ideilor liberale moderate. In perioada Revoluitie de la 1848 este elev al Colegiul Sf. Sava din Bucuresti si colaboreaza la ziarul "Pruncul roman".
Este arestat de catre trupele rusesti la Ploiesti, dar reuseste sa scape cu ajutorul subadministratorului Manolache Soimescu si se intoarce la Bucuresti. Termina colegiul in anul 1850, iar dupa o perioada de pregatire la nou infiintata scoala de drept din capitala, pleaca la Paris unde isi ia licenta (1855) si doctoratul in stiinte juridice (1857). In perioada petrecuta in capitala Frantei a militat pentru drepturile politice ale Tarilor Romane si pentru Unirea celor doua principate sub un principe strain. Intors in tara (1857) este numit profesor de drept comercial la colegiul Sf. Sava, iar din 1859 si pana la sfarsitul vietii profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti. A fost rector al Universitatii Bucuresti (martie 1871) si decan al Facultatii de Drept (octombrie 1873). In octombrie 1857 fondeaza ziarul "Nationalul" in ale carui pagini promoveaza ideiile unioniste ale vremii. In ianuarie 1859 este ales depuat in Adunarea Electiva din Muntenia. Dupa Unire este numit director al Eforiei scoalelor. A indeplinit numeroase functii in guvernele post-unioniste: ministru al Justitiei (28 mai - 5 iulie 1860; 13 iulie 1860 - 14 aprilie 1861; 16 noiembrie 1868 - 21 ianuarie 1870), ministru Afacerilor Straine (28 aprilie 1873 - 7 noiembrie 1875), ad-int. in Ministerul Cultelor si Instructiunii (13 iulie - 17 octombrie 1860; 9 ianuarie - 7 aprilie 1874), membru in Consiliul superior al Instructiunii (octombrie 1863), vicepresedinte al Consiliului de Stat (1864). A facut parte din delegatia care a reprezentat guvernul Romaniei in fata marilor puteri reunite in cadrul Conferintei de la Paris (1866) sustinand aducerea unui print strain. Este ales in Adunarea Constituanta din 1866, iar apoi deputat si senator in Parlamentul Romanie. S-a distins ca un excelent traducator, avocat si orator si a fost principalul artizan al Conventiei comerciale romano-austro-ungare (1875). In anul 1876 a incercat impreuna cu Dimitrie Ghica sa puna bazele unei grupari politice de centru. Nereusind impunerea acestei grupari pe scena politica romaneasca este nevoit sa se inscrie in Partidul National Liberal (1879), dar un an mai tarziu, impreuna cu George D. Vernescu constituie gruparea dizidenta Partidul Liberalilor Sinceri (1880).