Napoleon Bonaparte, Dictionar Personalitati

S-a nascut pe 15 august 1769 la Ajaccio in Corsica, primind numele de Napoleone Buonaparte care in franceza a devenit Napoleon Bonaparte. A fost al doilea din cei opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte si al Letiziei Ramolino Buonaparte.
Nici un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodata soldat profesionist. Tatal sau, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru independenta Corsicii, dar dupa ce Franta a ocupat insula in 1768, el a servit drept judecator si a intrat in aristocratia franceza.
Sub influenta familiei sale, Napoleon a fost educat pe cheltuiala regelui Louis al XVI-lea la Brienne si la scoala Militara din Paris. A terminat scoala in 1785, iar la 16 ani s-a alaturat artileriei ca locotenent II.
Dupa ce a inceput revolutia franceza, a devenit locotenent colonel (1791) in Garda Nationala Corsicana. In 1793, Corsica isi declara independenta si Bonaparte, patriot francez si republican, se alatura Frantei impreuna cu familia sa. I s-a dat gradul de capitan intr-o armata care se lupta la Toulon unde o flota engleza, era in razboi cu Republica Franceza. Inlocuind un general de artilerie ranit, el si-a asezat tunurile in asa fel incat flota engleza a fost invinsa si Toulonul a cazut. Ca rezultat, Bonaparte a fost promovat general de brigada la varsta de 24 de ani.
In 1795 el a salvat guvernul revolutionar prin imprastierea insurgentilor din Paris.
In 1796 s-a insurat cu Josephine de Beauharnais, vaduva unui aristocrat ghilotinat in Revolutie si mama a doi copii.

Primele campanii

In 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze din Italia. S-a luptat cu patru generali austrieci succesiv, fiecare cu un numar superior de soldati si a fortat Austria si aliatii sai sa faca pace.
Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franta sa pastreze cele mai multe din cuceririle sale. In nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscuta mai tarziu ca Regatul Italiei) si si-a intarit pozitia in Franta, trimitand prazi de razboi in valoare de milioane de franci, guvernului francez.
In 1798 pentru a riposta comertului britanic cu estul, a condus o expeditie in Egipt, pe care l-a si cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusa de amiralul englez Horatio Nelson. Bonaparte a reformat guvernul si legile egiptene, abolind sclavia si feudalismul si garantand drepturile de baza.
Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au inceput studiul stiintific al istoriei antice egiptene. In 1799 n-a reusit sa cucereasca Siria, dar a castigat o victorie zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.
Apare un nou pericol pentru Franta - o noua coalitie : Austria, Rusia si Anglia.

Guvernarea Napoleoniana in Franta

Bonaparte, s-a decis sa-si paraseasca armata si sa se reintoarca in Franta. In Paris s-a alaturat conspiratiei impotriva guvernului. In lovitura de stat din 9-10 noiembrie 1799, au preluat puterea si au stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte, primul consul, avea aproape puteri dictatoriale. Constitutia a fost refacuta in 1802 Napoleon devenind consul pe viata, iar in 1804 s-a numit imparat sub numele de Napoleon I. In 1800 si-a asigurat puterea traversand Alpii si invingandu-i pe austrieci la Marenga. Dupa aceea a negociat o pace generala Europeana, pace ce a stabilit raul Rin ca granita de est a Frantei.
In Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si toate scolile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceza a fost standardizata sub forma Codului Napoleonian sau codul civil si inca alte sase coduri. Acestea garantau drepturile de libertate castigate in Revolutie, incluzand egalitatea in fata legii si libertatea religiei.

Razboaiele de cucerire

In aprilie 1803 Anglia, provocata de purtarea lui Napoleon, a declarat razboi Frantei, pe mare. Doi ani mai tarziu Rusia si Austria s-au alaturat Angliei intr-o noua coalitie. Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei si a intors armele impotriva coalitiei Austro-Ruse, invingandu-i in batalia de la Austerlitz pe 2 decembrie 1805. In 1806 a preluat regatul Neapole si l-a facut pe fratele sau mai mare Joseph rege, a transformat o parte din Republica Germana intr-un regat al Olandei pentru fratele sau Louis si din dintr-o parte a restului Germaniei a format Confederatia Rinului sub directa sa conducere.
Napoleon a distrus armata Prusiei la Jena si Auerstadt (1806) si armata rusa la Friedland. La Tilist (iulie 1807), Napoleon a facut o alianta cu tarul Alexandru I si a redus marimea Prusiei. De asemenea el a adaugat noi state imperiului : regatul Westphalia sub stapanirea fratelui sau Jerom, ducatul Warson si altele.
Intre timp, a stabilit Sistemul Continental, o blocada impusa de Franta impotriva marfurilor englezesti, cu scopul de a distruge ceea ce el numea natiunea vanzatorilor .
In 1807 Napoleon a anexat Portugalia. In 1808 l-a facut pe fratele sau Joseph rege al Spaniei si i-a facut cadou cumnatului sau Joachim Murat regatul Nepolelui. Sosirea lui Joseph in Spania a dat nastere unei rebeliuni cunoscuta sub numele de Razboiul Peninsular, razboi ce a costat Franta 300.000 de victime si sume imense de bani, si a contribuit la slabirea imperiului.
In 1809 Napoleon i-a invins pe austrieci din nou la Wagram, anexand Provinciile Illyriene (acum parti ale Sloveniei, Croatiei, Bosniei-Hertegovinei, Serbiei si Muntenegrului), si a desfiintat Statele Papale.
A divortat de Josephine si in 1810 s-a insurat cu arhiducesa de Habsburg, Marie Luise, fata imparatului austriac. Prin aceasta legatura intre dinastia sa si cea mai veche casa conducatoare din Europa a sperat ca fiul sau care s-a nascut in 1811, va fi mai usor acceptat.
In 1810 imperiul a atins cea mai mare expansiune.

Guvernarea Napoleoniana in Europa

In toate noile regate create de imparat, Codul Napoleonian a fost impus ca lege, iobagia si feudalismul fiind abolite si impusa libertatea religiei (exceptie facand Spania ).
Fiecare stat a adoptat o constitutie care dadea dreptul la vot universal pentru barbati, instituia un parlament si continea o lista de drepturi civile. Sistemul administrativ si judiciar francez au fost deasemenea impuse. scolile au fost puse sub administratie centrala si s-au creat si scoli publice gratuite. Invatamantul superior a fost deschis tuturor celor calificati fara a se face discriminari de clasa sociala sau religie. Fiecare stat avea o academie sau o institutie pentru promovarea artelor si stiintelor. Numai dupa caderea lui Napoleon, oamenii de rand din Europa, asupriti de guvernarea sa prin taxe de razboi si campanii militare au apreciat in intregime beneficiile pe care le obtinusera.

Declinul lui Napoleon

In 1812 Napoleon a carui alianta cu Alexandru I se dezintegrase, a lansat invazia Rusiei, care s-a sfarsit intr-o retragere dezastruoasa din fata Moscovei. Dupa aceasta, toata Europa s-a unit impotriva lui. In aprilie 1814 maresalii au refuzat sa mai continue lupta. Dupa ce aliatii l-au respins in favoarea fiului sau, Napoleon a abdicat neconditionat si a fost exilat pe insula Elba din Marea Mediterana. Marie Louis si fiul lor, au fost pusi sub custodia tatalui ei, imparatul Austriei.
In 1815 a evadat de pe insula Elba, a ajuns in Franta si s-a indreptat catre Paris, invingand trupele care venisera sa-l captureze. Ajuns in Paris a promulgat o noua constitutie mai democratica si veteranii din vechiile campanii s-au reunit sub conducerea lui. Napoleon a cerut pace aliatilor, dar ei l-au refuzat si el s-a decis sa loveasca primul. Rezultatul a fost campania din Belgia care s-a sfarsit prin infrangerea in batalia de la Waterloo, la 18 iunie 1815.
In Paris multimea l-a rugat sa continue lupta, dar politicienii i-au retras sprijinul. Napoleon a fugit catre Rochefort, unde s-a predat capitanului navei engleze, Bellerophon. El a fost apoi exilat pe insula Sf. Elena din Oceanul Atlantic unde a ramas pana la moartea sa, la 5 mai 1821.