Vladimir Ilici Lenin, Dictionar Personalitati

Teoretician al comunismului si lider al revolutiei bolsevice din Rusia, s-a nascut la Simbirsk, in Rusia europeana, numele sau real fiind Vladimir Ilici Ulianov. Tatal sau, Ilici Nicolaevici Ulianov, facea parte din mica nobilime rusa, fiind director al educatiei publice in provincia Simbirsk. Vladimir Ilici Lenin a fost al treilea din cei sase copii ai familiei Ulianov. Fratele sau mai mare, Alexandr, a fost arestat si executat in 1887 pentru implicarea sa intr-un complot pentru asasinarea tarului Alexandru al III-lea.

L. a urmat cursurile scolii din Simbirsk, apoi ale Facultatii de drept la Universitatea din Kazan. Nu a reusit sa-si incheie studiile juridice, aici fiind exmatriculat in urma unei demonstratii studentesti. A urmat apoi studiile in drept la Universitatea din Sankt-Petersburg. In perioada studentiei, a fost atras de ideile marxismului.

Dupa absolvirea facultatii, a petrecut o perioada scurta de timp la Samara, ca avocat debutant, revenind apoi la Sankt-Petersburg unde a inceput sa se afirme in cadrul miscarii revolutionare de orientare marxista din capitala Rusiei. In aceasta perioada a cunoscut-o pe Nadejda Krupskaia, si ea militanta marxista, care-i va deveni sotie. Activitatea politica a lui L. a fost intrerupta in 1897 de arestarea sa. A fost apoi exilat, pentru o perioada de trei ani, in regiunea Minusinsk din Siberia. In perioada exilului, a redactat Dezvoltarea Capitalismului in Rusia, lucrare in care propune adaptarea teoriei marxiste la conditiile concrete ale Imperiului tarist.

Din 1900, a plecat in Elvetia, apoi in Germania unde, impreuna cu alti marxisti rusi, a fondat publicatia Iskra, al carei scop era reunirea tuturor marxistilor europeni, si mai ales a celor din Rusia, in jurul ideii de revolutie, pentru inlaturarea regimului imperial. Aici si-a expus teoria privind necesitatea ca un partid al revolutiei sa fie format din revolutionari de profesie, organizati militareste, capabili sa asigure victoria maselor populare impotriva sistemului politic imperialist (articolul Ce-i de facut?).

In 1903, in cadrul celui de-al doilea Congres al Partidului Social Democrat Muncitoresc din Rusia, si-a impus conceptia politica, determinand sciziunea acestuia in doua grupari ce vor deveni rivale: bolsevicii (majoritarii - condusi de L.) si mensevicii (minoritarii - condusi de Iuli Martov). In timpul tulburarilor sociale din Rusia, din 1905, care au culminat cu reprimarea violenta, in Duminica insangerata (9 ianuarie 1905), a manifestatiilor populare de la Palatul de Iarna de la Sankt-Petersburg, L. a ramas in strainatate, continuandu-si activitatea de consolidare a gruparii politice bolsevice. In 1912, in cadrul unei conferinte, la Praga el a intemeiat Partidul Bolsevic (grupare independenta fata de Partidul Social Democrat Muncitoresc din Rusia). L. a activat in strainatate si la inceputul Primului Razboi Mondial. In Elvetia a elaborat lucrarea Imperialismul, stadiul cel mai inalt al capitalismului (1916) in care si-a afirmat convingerea ca razboiul va marca sfarsitul sistemului politic capitalist si declansarea revolutiei socialiste.

In februarie 1917, la Sankt-Petersburg (Petrograd) izbucnea revolutia condusa de Partidul Constitutional Democrat (al burgheziei liberale) si de mensevici (marxistii moderati). La 1 martie 1917 s-a format un guvern provizoriu. A doua zi, tarul Nicolae al II-lea abdica. Revolutia s-a raspandit in intreg imperiul, fiind sustinuta prin formarea sovietelor (comitetelor) locale ale muncitorilor si soldatilor.

Ajuns la Petrograd in aprilie 1917, Vladimir Ilici Lenin a publicat Tezele din Aprilie, care trasau obiectivele revolutiei bolsevice: [...] 5. Nu o republica parlamentara [...] ci o republica a Sovietelor deputatilor muncitorilor, salariatilor agricoli si taranilor, de la baza pana la varf. Suprimarea armatei, a politiei si a corpului functionaresc. 6. In domeniul agrar [...] confiscarea tuturor pamanturilor marilor proprietari funciari. Nationalizarea tuturor terenurilor din tara si punerea acestora la dispozitia sovietelor locale. 7. Fuzionarea rapida a tuturor bancilor din tara intr-o banca nationala unica, plasata sub controlul Sovietului.

Implicat in tentativa nereusita de inlaturare a guvernului provizoriu din iulie 1917, a fost nevoit sa paraseasca Rusia pentru Finlanda unde va ramane pana in octombrie, continuand insa sa pregateasca revolutia bolsevica. Aceasta a izbucnit la 25 octombrie 1917/7 noiembrie 1917 prin asaltul populatiei inarmate de bolsevici, a marinarilor din portul Sankt-Petersburg si a soldatilor asupra Palatului de Iarna, sediul guvernului provizoriu. In aceeasi zi, Congresul Sovietelor a proclamat preluarea puterii de catre bolsevici. S-a format un nou guvern, Consiliul Comisarilor Poporului condus de L., in care portofoliul Ministerului de Razboi era detinut de Lev Trotki, organizatorul Armatei Rosii bolsevice. Prin Decretul asupra pacii era proclamata iesirea Rusiei din Primul Razboi Mondial, prin Declaratia drepturilor popoarelor din Rusia era recunoscut dreptul la autodeterminare al popoarelor care facusera parte din fostul Imperiu tarist, iar Decretul asupra pamantului permitea confiscarea marilor proprietati funciare si impartirea lor catre tarani.

In martie 1918, Partidul Bolsevic si-a luat numele de Partidul Comunist din Rusia. Dupa cateva luni s-a declansat razboiul civil din Rusia, purtat intre Armata Alba (formata din opozantii bolsevicilor si fideli ai tarului) si Armata Rosie comunista. Rusia a devenit un stat totalitar si a fost declansata Teroarea Rosie prin care au fost inlaturati oponentii bolsevicilor aflati in randul populatiei civile. A fost instituit Comunismul de Razboi care a dus la nationalizarea unitatilor economice si la introducerea contributiilor fortate in agricultura, ceea ce a accentuat criza economica a tarii. De asemenea, in anul 1919, Vladimir Ilici Lenin fondeaza Internationala a III-a (Internationala Comunista), organizatie care cuprindea partidele comuniste din Europa si Asia si care urmarea declansarea revolutiei comuniste si in alte state.

In urma profundei crize economice din anii 1919-1921, L. a impus in 1922 Noua Politica Economica (N.E.P.) care insemna o liberalizare a controlului comunist asupra economiei, lasandu-se o anumita libertate de miscare initiativei private.

In decembrie 1922 s-a format Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (U.R.S.S.), stat federal ce reunea Rusia si o serie de republici sovietice vecine, al carei prim conducator a fost Vladimir Ilici Lenin.

Din 1922, sanatatea lui Vladimir Ilici Lenin s-a deteriorat constant, ceea ce va declansa o acerba lupta pentru putere la nivelul conducerii Partidului Comunist Rus.

A murit in ianuarie 1924, trupul sau fiind imbalsamat si expus in Mausoleul de la Kremlin care ii poarta numele. Pana in 1991, orasul Sankt-Petersburg (Petrograd) a purtat denumirea de Leningrad.