Henric al VIII-lea , Dictionar Personalitati

Nascut la Greenwich, a fost rege al Angliei intre anii 1509 si 1547, iar din 1541 si-a luat si titlul de rege al Irlandei. A fost fiul regelui Henric al VII-lea (1485-1509).
In primele decenii ale domniei nu si-a exercitat puterea direct, ci prin intermediul cardinalului Thomas Wolsey, care a indeplinit functia de cancelar intre anii 1512 si 1529. Dar, din anii 30 ai secolului al XVI-lea, regele a condus Anglia direct si autoritar.

In conditiile in care pe continent se declansase Reforma religioasa, Henric al VIII-lea s-a preocupat si el de aceasta problema. In vederea reformarii Bisericii engleze, regele a actionat pentru a-si asigura sprijinul politic si religios si a convocat de mai multe ori Parlamentul (intre anii 1529 si 1532) si pe reprezentantii clerului (in noiembrie-decembrie 1534). H. a fost proclamat seful suprem al Bisericii Angliei in anul 1531, iar prin Actul de Suprematie, din anul 1534, a fost recunoscut de Parlament ca sef suprem al Bisericii Angliei. Cancelarul Thomas Morus, care s-a opus acestor masuri, a fost condamnat la moarte si decapitat la data de 7 iulie 1535. A urmat, intre anii 1536 si 1539, desfiintarea manastirilor si secularizarea averilor lor, ceea ce a facut ca in proprietatea coroanei engleze sa intre importante fonduri funciare ale Bisericii. Reforma a contribuit la consolidarea monarhiei absolute in Anglia, documentele aratand ca, intre anii 1536 si 1547, Coroana a obtinut 1,5 milioane de lire sterline provenite din vanzarea sau din arendarea unor bunuri secularizate.

Pe langa dorinta de obtinere a unor fonduri de pe urma secularizarii averilor bisericesti, Henric al VIII-lea , care la inceput a fost atasat profund catolicismului, a fost determinat sa reformeze Biserica si din alte motive. El dorea ca Papa sa nu-si mai poata exercita autoritatea in statul englez. Nu in ultimul rand trebuie amintit si conflictul personal cu papa Clement al VII-lea, care, in anul 1527, a refuzat sa-i anuleze casatoria cu Catherina de Aragon, prima sa sotie, fapt care l-a determinat sa refuze autoritatea Bisericii Catolice si sa confiste anatele, adica veniturile destinate Papei. Si aceste fapte au stat la baza schismei Bisericii Anglicane fata de catolicism. Papa l-a excomunicat pe Henric al VIII-lea in anul 1533, iar celelalte evenimente pe plan religios, intreprinse de rege in Anglia, intre anii 1531 si 1534, sunt cunoscute.

In relatiile cu alte mari puteri europene ale timpului, precum Franta sau Spania, Henric al VIII-lea s-a remarcat printr-o politica de echilibru. In privinta vietii personale, dupa ce a repudiat-o pe Catherina de Aragon, in anul 1533, a mai avut si alte sotii (Anne Boleyn, mama Elisabetei I, sotie decapitata in anul 1536, Jeanne Seymour, mama viitorului rege Eduard al VI-lea, care a domnit intre anii 1547 si 1553, Ana de Cleves, Catherine Howard, executata si ea in anul 1542, si Catherine Parr).

Prin actiunile sale, prin atitudinea fata de Biserica Catolica si Papalitate, a contribuit la consolidarea monarhiei absolutiste in Anglia.