Hotararea CEDO in Cauza Amanalachioai impotriva Romaniei

14. Bunicii au introdus apel. Prin Decizia din data de 20 aprilie 2001, Tribunalul Maramures, dupa ce a constatat ca reclamantul nu fusese niciodata decazut din drepturile sale parintesti, a confirmat ordonanta . Ordonanta presedintiala din data de 1 martie 2001 a ramas definitiva prin nerecurare.

15. La data de 1 martie 2001, reclamantul a solicitat unui executor judecatoresc sa puna in executare ordonanta presedintiala. La data de 7 martie 2001, executorul, insotit de reclamant si de agentii de politie din Barsana, s-a deplasat la gradinita la care bunicii o inscrisesera pe D., insa aceasta era absenta . Mai mult, acesta nu a gasit pe nimeni la domiciliul bunicilor. Executorul a amanat executarea pentru data de 19 martie 2001, insa la aceasta data a refuzat sa continue executarea . La datele de 1 si 20 aprilie 2001, reclamantul i-a solicitat executorului, fara succes, sa continue executarea .

16. La datele de 23 si 24 mai 2001, cu ocazia unor noi incercari de executare, executorul judecatoresc a constatat refuzul bunicilor de a restitui copilul, pe motivul ca au sesizat Tribunalul Maramures cu o actiune privind incredintarea copilului. La 19 si 20 iulie 2001, executorul judecatoresc s-a deplasat la domiciliul bunicilor, insa acestia lipseau. La data de 3 august 2001, executorul judecatoresc l-a informat pe reclamant ca ordonanta presedintiala nu mai putea fi executata pe motivul ca, prin Hotararea din data de 8 iunie 2001, instanta i-a respins actiunea privind inapoierea copilului (vezi paragraful 25 de mai jos).

17. La data de 28 august 2001, la aniversarea lui D., reclamantul s-a deplasat la domiciliul bunicilor. La insistentele reclamantului, D. a iesit din casa . Reclamantul a luat-o pe D. de mana si a vrut sa iasa in strada. Bunicii s-au repezit asupra lui, au luat copilul de cealalta mana si au inceput sa il traga inauntru. I-au chemat pe vecini in ajutor . Reclamantul i-a dat drumul copilului si a urcat intr-un taxi care il astepta. Conform spuselor reclamantului, bunicul a continuat sa arunce pietre inspre masina.

18. Cu ocazia acestui incident, D. a suferit leziuni care au necesitat 17 zile de ingrijiri medicale. Reclamantul si bunicii au depus plangeri penale, acuzandu-se reciproc de lovituri si leziuni asupra lui D. si de insulte. La data de 15 ianuarie 2002, Parchetul Militar Oradea a dispus neinceperea urmaririi penale in favoarea reclamantului, cu motivarea ca bunicii si-au retras plangerea penala. Reclamantul si-a retras, de asemenea, plangerea penala impotriva bunicilor.

B. Actiunea reclamantului impotriva bunicilor in vederea restituirii copilului

19. La data de 7 februarie 2001, intemeindu-se pe art. 98 si 103 din CF, reclamantul a sesizat Judecatoria Sighetu Marmatiei cu o actiune avand ca obiect inapoierea copilului, indreptata impotriva bunicilor.

1. Procedura in fata instantelor de drept comun

20. Prin Sentinta din data de 1 martie 2001, judecatoria a admis actiunea reclamantului. Aceasta a luat nota ca reclamantul era functionar la Ministerul de Interne si ca beneficia de resurse financiare suficiente pentru a ii oferi copilului conditii de viata normale, atat pe plan material, cat si afectiv. Pe de alta parte, instanta a constatat ca reclamantul isi daduse acordul pentru ca fiica sa sa locuiasca la bunicii sai materni numai in perioada vacantei.

21. Bunicii au formulat apel.

22. La dosar a fost depus un raport ce rezulta dintr-o ancheta sociala efectuata la data de 27 februarie 2001 la domiciliul bunicilor de secretarul Primariei Barsana, medicul comunei Barsana si seful politiei Barsana. Raportul descria familia bunicilor si le enumera bunurile mobile si imobile, precum si resursele financiare. De asemenea, acesta mentiona ca bunicii nu sufereau de boli contagioase sau infectioase. Raportul conchidea ca bunicii beneficiau de venituri suficiente pentru a ii asigura copilului un nivel de viata normal, precum si o buna educatie si propunea ca D. sa fie lasata sa locuiasca cu bunicii ei. In dosar nu exista nicio mentiune a persoanei sau a autoritatii care a dispus aceasta ancheta .

23. La termenul de judecata din data de 8 iunie 2001 au fost audiati: martorul G.I., propus de bunici, si martorii M.R., directoarea gradinitei lui D. din Botosani, si B.I., sotia reclamantului, propusi de acesta. Martorul G.I. a declarat ca reclamantul isi daduse acordul pentru ca copilul sa locuiasca la bunicii sai, in timp ce martorii M.R. si B.I. au declarat ca reclamantul isi daduse acordul ca minora sa petreaca numai perioada vacantei la bunicii sai.

24. Reclamantul a solicitat amanarea termenului de judecata, pe motivul ca ancheta sociala efectuata la domiciliul sau nu fusese inca depusa la dosar. Acesta a solicitat si audierea martorului A.V. Instanta a respins aceste cereri fara a motiva si a acordat cuvantul pe fond .

25. Prin decizia pronuntata in aceeasi zi, tribunalul a admis apelul bunicilor si a respins actiunea reclamantului. Dupa ce a inlaturat declaratia lui B.I. pentru lipsa de impartialitate, instanta a retinut ca reclamantul isi daduse acordul pentru ca D. sa locuiasca cu bunicii sai si ca, din acest motiv, acestia nu o tineau fara drept . Instanta a statuat urmatoarele:

"(...) interesul minorei (...) nu este acela de a se intoarce la tatal sau in Botosani, in apartamentul cu doua camere inchiriat de acesta, intrucat la aceasta varsta nu se poate descurca singura, atunci cand tatal lipseste ziua sau noaptea de acasa, fiind plecat la serviciu . Intimatul nu a actionat in interesul fiicei minore si ca o persoana responsabila atunci cand, la 21 decembrie 1999, a vandut apartamentul cu 4 camere (...) situat in Sighetu Marmatiei (...) si s-a mutat in Botosani, fara macar sa cumpere un apartament (...) pentru asigurarea unor conditii favorabile de locuit pentru copil si pentru sine, preferand sa inchirieze un apartament cu doua camere in acelasi oras si sa isi cheltuiasca banii cu plata chiriei."

26. Tribunalul a constatat ca reclamantul nu putea sa ii ofere fiicei sale aceleasi conditii materiale si morale ca si bunicii acesteia, de care D. era foarte atasata.

27. Intemeindu-se pe Decizia din 8 iunie 2001, bunica i-a solicitat Primariei Barsana sa o numeasca curatoarea lui D. Prin Decizia din 28 august 2001, primarul a numit-o curatoarea copilului. Reclamantul a contestat aceasta decizie in fata autoritatilor administrative judetene care l-au informat ca nu sunt competente sa anuleze un astfel de act si ca acesta trebuia sa sesizeze in acest sens instantele nationale.

28. Reclamantul a formulat recurs impotriva Deciziei din 8 iunie 2001, mentionata mai sus. Acesta arata ca, in temeiul art. 98 din Codul familiei, el avea dreptul sa isi exercite drepturile parintesti asupra copilului, dar ca era impiedicat prin retinerea lui D. de catre bunicii ei.

29. Prin Decizia ramasa definitiva din data de 23 octombrie 2001, Curtea de Apel Cluj i-a respins recursul. Curtea de apel a statuat ca D. locuia la bunicii ei din luna ianuarie 2001, ca aceasta se integrase in familia lor si in viata sociala a satului in care acestia locuiau si ca ea a refuzat sa se intoarca la tatal sau, asa cum reiesea din procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc cu ocazia incercarilor de a asigura inapoierea copilului. Pe de alta parte, constatand ca intre parti se afla pe rol si o alta procedura referitoare la incredintarea copilului (vezi paragrafele 37-40 de mai jos), curtea de apel a apreciat ca, "pentru moment", era in interesul copilului sa ramana sa locuiasca la bunicii sai.

30. La cererea Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului Botosani (DJPDC Botosani), o asistenta sociala de la Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (DJPDC Maramures) s-a deplasat la data de 4 septembrie 2002 la domiciliul bunicilor si a intocmit un raport cu privire la situatia lui D. Asistenta a observat ca bunica dadea dovada de un mare interes pentru a o creste si educa pe D., care frecventa scoala cu rezultate bune . In plus, din discutiile avute cu copilul rezulta ca acesta avea reticente in privinta tatalui sau, pe motivul ca acesta avusese un comportament violent in timpul vizitelor sale. In urma uneia dintre aceste altercatii, copilul suferise un traumatism care a necesitat 17 zile de ingrijiri medicale, asa cum rezulta dintr-un certificat medical (vezi paragrafele 17 si 18 de mai sus). In ultimul rand, raportul mentiona situatia financiara a bunicilor care puteau sa ii ofere nepoatei lor conditii de viata normale.

31. La data de 6 septembrie 2002, un asistent social si un psiholog de la DJPDC Botosani au efectuat o ancheta sociala la domiciliul reclamantului si au estimat ca din punct de vedere material, moral si social, conditiile in care locuia cu familia sa erau satisfacatoare pentru a creste un al doilea copil. Ei au notat ca interesul superior al copilului era sa locuiasca cu tatal sau si au subliniat ca DJPDC Botosani ceruse sprijinul DJPDC Maramures, politiei si Autoritatii Tutelare Barsana pentru a obtine inapoierea lui D., trimitandu-se o copie a Sentintei definitive din 30 ianuarie 2002 a Judecatoriei Botosani (vezi paragraful 39 de mai jos). In lipsa unui raspuns in termenul de 30 de zile prevazut de lege, a fost depusa o noua cerere la autoritatile mentionate mai sus. Pana la data redactarii raportului, numai Autoritatea Tutelara Barsana a raspuns, trimitand o copie a Sentintei din 22 mai 2002 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei (vezi paragraful 41 de mai jos).

2. Procedura in fata Curtii Supreme de Justitie

32. La data de 23 octombrie 2002, procurorul general de pe langa Curtea Suprema de Justitie a admis cererea reclamantului de a formula un recurs in anulare impotriva Deciziei definitive din 23 octombrie 2001. El a aratat ca instantele comisesera grave erori de drept, ajungand astfel la o solutionare eronata a litigiului. El a subliniat mai ales ca, in temeiul art. 98 si art. 101 alin. 1 din CF, in caz de deces al unuia dintre parinti, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti si ca reclamantul era cel care trebuie sa ia deciziile in privinta copilului sau si sa aiba grija de el. In plus, art. 103 din CF prevedea ca parintii aveau dreptul de a solicita inapoierea copilului de la orice persoana care il retinea fara drept . Pe de alta parte, reclamantul prezenta garantii financiare si morale pentru a isi creste fiica. S-a subliniat si faptul ca, in temeiul art. 44 alin. 1 din Constitutie, cresterea copilului nu este numai o obligatie, ci si un drept al parintelui. Este in primul rand de datoria parintelui de a se ingriji de dezvoltarea psihica si de a se ocupa de educatia copilului. De asemenea, s-a subliniat ca dreptul de a cere inapoierea copilului de la persoana care il retine fara drept este imprescriptibil si ca, in speta, interesul superior al copilului putea fi asigurat in acelasi timp cu respectarea dreptului reclamantului de a isi exercita drepturile parintesti.

33. La data de 13 decembrie 2002, "colectivul de sprijin" al autoritatii tutelare a Primariei Barsana (vezi paragraful 55 de mai jos) a efectuat o ancheta sociala la domiciliul bunicilor. In dosar nu exista nicio mentiune cu privire la persoana sau autoritatea care a dispus aceasta ancheta sau cu privire la alcatuirea colectivului de sprijin. Din acest raport de ancheta, semnat de primar si de secretarul primariei, reiesea ca copilul era foarte atasat de bunicii sai, care ii asigurau conditii de viata normale din punct de vedere material si moral.

34. La data de 19 mai 2003, Parchetul de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei a ascultat-o pe D. Parchetul a retinut ca D. era un copil "bine crescut, cu o stare de spirit pozitiva, comunicativ, spontan si cu un vocabular foarte bogat pentru varsta sa". D. a declarat ca, in timp ce locuia la tatal sau, petrecea foarte mult timp inchisa in casa, ca nu putea avea multi prieteni, ca tatal ei aducea femei in casa si ca uneori era violent cu ea. Aceasta mai spunea si ca cea mai fericita zi din viata ei a fost aceea in care a plecat sa locuiasca cu bunicii ei, care o iubeau foarte mult.

35. La cererea reclamantului, la data de 21 ianuarie 2003, autoritatea tutelara a Primariei Botosani a efectuat o ancheta sociala pentru a o depune la dosar in fata Curtii Supreme de Justitie. Raportul a prezentat situatia reclamantului la locul sau de munca si mentiona ca, in anul 2000, acesta locuia cu fiica sa intr-un apartament de doua camere cu chirie. Raportul a luat nota si de faptul ca bunicii modificasera numele copilului fara acordul tatalui sau, inscriindu-l la scoala cu propriul lor nume de familie . Dupa ce a constatat ca reclamantul s-a casatorit si ca a devenit proprietarul unui apartament cu 4 camere, autoritatea tutelara a evaluat climatul psihosocial al noii sale familii si a apreciat ca ea oferea conditiile materiale si afective necesare pentru a creste copilul. Autoritatea tutelara a concluzionat ca interesul superior al lui D. era sa locuiasca impreuna cu tatal sau.

36. Prin Decizia din data de 20 iunie 2003, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul in anulare. Aceasta a retinut in primul rand complexitatea cauzei intemeiate pe art. 103 din CF, precum si ca era incontestabil ca atat reclamantul, cat si bunicii aveau un comportament social normal si ca aveau o reala afectiune pentru copil. Totusi, interesul superior al copilului impunea ca acesta sa ramana sa locuiasca cu bunicii sai. Pentru a isi motiva decizia, Curtea Suprema a considerat ca reclamantul le ceruse bunicilor sa se ocupe de fiica sa fara sa precizeze pentru ce perioada, ca, in incercarile sale de a recupera copilul, reclamantul a avut un comportament violent fata de bunici si fata de copil si ca, dintr-un raport al DJPDC Maramures, rezulta ca, intr-o tentativa a tatalui sau de a il recupera, copilul suferise leziuni ce au necesitat 15-17 zile de ingrijiri medicale (vezi paragraful 30 de mai sus). In plus, Curtea Suprema a constatat urmatoarele:

"(...) In prezent, reclamantul s-a recasatorit, nu are in proprietate un imobil, ci locuieste cu chirie impreuna cu actuala sotie, in varsta de 23 de ani, cu care are un copil de 11 luni (...) In prezent asadar, daca s-ar admite punctul de vedere al recursului in anulare, minora ar fi crescuta, practic, in conditiile in care, asa cum s-a aratat, reclamantul are un program extrem de incarcat de tanara lui sotie care mai are un copil (al ei, iar nu al altei femei) mult mai mic.

Absolut toate probatoriile administrate conduc la concluzia ca minora este ingrijita in conditii optime de catre bunicii materni, afectiunea lor deosebita fiind particularizata si de situatia speciala in care se gasesc, aceea de a ingriji copilul singurei lor fiice, moarta foarte tanara in imprejurari dramatice.

Rezulta asadar fara putinta de tagada ca, cel putin pentru moment, este in interesul minorei ca ea sa fie lasata in mediul familial, social si scolar in care s-a aflat in ultimii ani si unde climatul in care creste este propice pentru dezvoltarea ei."

C. Actiunea bunicilor pentru a obtine incredintarea copilului

37. In anul 2001, bunicii au sesizat Judecatoria Botosani cu o actiune impotriva reclamantului, solicitand incredintarea copilului si plata unei alocatii lunare.

38. Judecatoria Botosani a dispus anchete sociale la domiciliile celor doua parti si a delegat o comisie rogatorie la Judecatoria Sighetu Marmatiei pentru a audia martori . La data de 27 septembrie 2001, autoritatea tutelara de pe langa Primaria Botosani a organizat o ancheta .

39. Prin Sentinta din data de 30 ianuarie 2002, judecatoria a respins actiunea bunicilor. Aceasta a apreciat ca din declaratiile martorilor si din raportul de ancheta sociala reiesea ca reclamantul se ocupa foarte bine de copil. Instanta a statuat ca din probe rezulta ca reclamantul consimtise ca fiica sa sa isi petreaca doar vacanta la bunici. De asemenea, aceasta a constatat ca la data de 28 august 2001 a avut loc o neintelegere intre parti, atunci cand si-au disputat custodia si cand copilul a fost usor vatamat. Totusi, instanta a constatat ca faptele nu putea fi stabilite cu claritate in masura in care martorii prezenti erau susceptibili de partialitate fata de una sau cealalta dintre parti.

40. Instanta s-a exprimat in felul urmator:

"Insa, asa cum s-a statuat in practica, oricat de puternic ar fi atasamentul fata de nepot, acest element nu constituie temei suficient pentru a fi inlaturat un parinte de la dreptul si obligatia sa legala de a il ingriji si educa in mod direct (...).

Conform prevederilor art. 98 alin. 2 din CF, daca unul din parinti este mort, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti.

Fata de parat nu s-a dispus decaderea din drepturile parintesti si din probele administrate in cauza nu s-a constatat existenta unor motive temeinice pentru a se dispune neincredintarea minorei, in masura in care nu este stabilit ca mentinerea copilului la tatal sau ar avea consecinte daunatoare bunei dezvoltari fizice, cresterii si educarii acesteia, paratul fiind o persoana respectabila, casatorindu-se pe parcursul procesului cu martora B.I. (...), avand un loc de munca bine platit si preocupandu-se de toate aspectele ce o privesc pe fiica sa."

Aceasta sentinta a ramas definitiva la data de 19 aprilie 2002, prin neapelare de catre parti.

D. Noua cerere de ordonanta presedintiala a reclamantului pentru a obtine inapoierea copilului

41. La data de 8 aprilie 2002, reclamantul a sesizat Judecatoria Sighetu Marmatiei cu o noua cerere de ordonanta presedintiala impotriva bunicilor pentru a obtine inapoierea imediata a copilului. Prin Hotararea din 22 mai 2002, instanta a declarat cererea inadmisibila pe motivul ca conditia de urgenta nu era intrunita in speta din cauza ca D. incepuse cursurile scolii primare.

E. Plangerea penala impotriva bunicilor

42. Reclamantul a cerut de mai multe ori bunicilor sa execute ordonanta presedintiala din data de 1 martie 2001, insa acestia s-au opus.

43. La data de 8 martie 2001, reclamantul a sesizat Parchetul de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei cu o plangere penala impotriva bunicilor pentru nerespectarea unei hotarari judecatoresti, si anume ordonanta presedintiala din data de 1 martie 2001. La o data neprecizata, parchetul a dispus neinceperea urmaririi penale in favoarea bunicilor, aplicandu-le o sanctiune administrativa. Prin Decizia din 19 ianuarie 2002, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj a confirmat neinceperea urmaririi penale, cu motivarea ca minora refuza sa isi paraseasca bunicii si ca, in orice caz, actiunea reclamantului in restituirea copilului fusese respinsa de instantele nationale la data de 23 octombrie 2001 (vezi paragraful 29 de mai sus).

F. Actiunea bunicilor privind decaderea reclamantului din drepturile sale parintesti

44. In anul 2004, bunicii au sesizat instantele nationale cu o actiune prin care au solicitat decaderea reclamantului din drepturile sale parintesti. Reclamantul a formulat o cerere reconventionala, solicitand inapoierea imediata a copilului, aratand ca se afla in imposibilitatea de a isi exercita drepturile parintesti si, in mod special, dreptul de a creste si educa copilul intr-un climat familial. El a subliniat ca are dreptul sa isi creasca copilul in noua sa familie, avand in vedere ca beneficia de un cadru potrivit in acest scop si a insistat asupra faptului ca nu si-a mai revazut copilul de mai multi ani.

45. Prin incheierea de sedinta din 26 noiembrie 2004, judecatoria a luat act de renuntarea la judecata a bunicilor. Recursul reclamantului impotriva acestei sentinte a fost admis prin Decizia din 17 noiembrie 2005 care a trimis cauza spre rejudecare in fata Tribunalului Botosani.

46. La data de 28 februarie 2006, tribunalul a solicitat din partea DJPDC Botosani o opinie asupra situatiei reclamantului. La termenul de judecata din 10 martie 2006, DJPDC Botosani a informat instanta ca ii era imposibil sa faca verificarile impuse de lege motivat de faptul ca, desi domiciliul legal al copilului era la tatal sau, copilul traia in fapt la bunicii sai, intr-un alt departament. Aceasta a subliniat ca reclamantul se afla in imposibilitatea de a isi exercita drepturile parintesti si ca bunicii refuzau cu rea-credinta sa colaboreze cu institutia pentru a asigura contacte intre copil si tatal sau.

47. Prin Sentinta din 11 aprilie 2006, tribunalul a respins actiunea bunicilor cu motivarea ca acestia nu aveau calitate procesuala activa. In ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Botosani.

48. Aceasta instanta a delegat o comisie rogatorie pentru a asigura ascultarea lui D. de catre Judecatoria Sighetu Marmatiei. La data de 11 octombrie 2006, D. a declarat ca doreste sa ramana sa locuiasca cu bunicii sai.