Codul deontologic al medicului stomatolog, din 09.07.2021

Art. 55. -

Medicul stomatolog trebuie sa asigure emiterea chitantelor/bonurilor/facturilor fiscale pentru serviciile taxate, in conditiile legii.

SECTIUNEA a 10-a

Prescriptiile medicale

Art. 56. -

Medicul stomatolog trebuie sa formuleze si sa explice prescriptiile medicale clar, fara echivoc si sa le scrie lizibil.

CAPITOLUL VI

Relatiile dintre confrati

SECTIUNEA 1

Obligatia de sprijin reciproc si de loialitate

Art. 57. -

(1) Medicii stomatologi, in calitate de membri ai aceleiasi profesii, trebuie sa urmareasca ca relatiile dintre ei sa fie bazate pe incredere, ajutor si respect reciproc si sa mentina o buna colegialitate intre ei.

(2) In toate situatiile si imprejurarile legate de exercitarea obligatiilor profesionale, medicii stomatologi vor actiona cu loialitate unul fata de celalalt, vor manifesta solidaritate si isi vor acorda ajutor reciproc in indeplinirea misiunii medicale.

(3) Medicii stomatologi au obligatia de a-si incuraja colegii mai tineri, in special la debutul in activitatea profesionala.

(4) Obligatia de sprijin si loialitate subzista si fata de corpul profesional si organismele sale.

SECTIUNEA a 2-a

Respectul fata de confrati

Art. 58. -

Sunt interzise medicului stomatolog, in conditiile legii, blamarea, calomnierea si defaimarea confratilor, atat in exercitarea profesiei, cat si in afara acesteia, precum si raspandirea unor astfel de sustineri, in orice modalitate de diseminare.

Art. 59. -

Medicul stomatolog este obligat sa depuna toate diligentele ca existenta unui dezacord intre acesta si un confrate sa nu dea nastere la controverse publice, inclusiv sa evite, prin conduita proprie, ca pacientul sau o persoana care nu face parte din echipa medicala care a interactionat cu pacientul sa fie martorul unor manifestari capabile sa slabeasca increderea pacientului sau a publicului in medicul stomatolog curant sau in corpul profesional.

Art. 60. -

(1) Medicul stomatolog trebuie sa se abtina de la orice act care ar putea dauna unui confrate.

(2) Cu exceptia dorintei expres si liber consimtite a pacientului, este considerata o incalcare a obligatiei prevazute la alin. (1) inclusiv daca fapta a fost savarsita, in special, in urmatoarele circumstante:

a) medicul stomatolog care continua sa trateze un pacient pentru care nu detine calitatea de medic stomatolog curant, dar pe care l-a preluat pentru tratarea urgentei sau in situatia inlocuirii medicului stomatolog curant pe durata absentei acestuia din urma;

b) medicul stomatolog care continua tratamentul pacientului pentru care a emis o opinie de specialitate in cadrul procedurilor disciplinare sau judiciare si care nu mai trimite pacientul la medicul stomatolog curant pentru continuarea tratamentului;

c) medicul stomatolog care continua sa trateze un pacient caruia i-a acordat asistenta stomatologica in ambulatoriu, chiar daca tratamentul ulterior ar putea fi continuat de catre medicul stomatolog curant.

SECTIUNEA a 3-a

Semnalarea erorilor profesionale

Art. 61. -

(1) Medicul stomatolog nu se va pronunta cu privire la actele medicale efectuate de un confrate.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in situatia in care ia cunostinta despre acte sau fapte care, in opinia sa, ar putea constitui erori profesionale in masura sa puna in pericol sanatatea pacientului, medicul stomatolog va informa prin scrisoare medicala medicul stomatolog care a savarsit fapta, daca acesta este cunoscut.

(3) Daca eroarea nu este corectata ori apreciaza ca nu s-au intreprins toate masurile adecvate, medicul stomatolog va sesiza in mod cat mai detaliat organismele corpului profesional si, cu exceptia situatiilor prevazute de lege, nu va face publice datele .

(4) Prevederile alin. (1) - (3) nu sunt aplicabile in cazul medicului stomatolog investit cu solutionarea unei sesizari sau desemnat sa isi exprime opinia in cadrul procedurilor disciplinare sau al unei expertize, in conditiile legii sau ale regulamentelor profesiei.

SECTIUNEA a 4-a

Colaborarea cu alti medici stomatologi

Art. 62. -

(1) In absenta medicului stomatolog curant, atunci cand un pacient apeleaza la un alt medic stomatolog, acesta din urma poate oferi asistenta stomatologica necesara in timpul absentei primului.

(2) Medicul stomatolog inlocuitor trebuie sa ofere confratelui sau, la intoarcerea acestuia, cu acordul pacientului, orice informatie pe care o considera utila.

Art. 63. -

(1) Medicul stomatolog trebuie, in principiu, sa fie de acord sa realizeze o consultatie cu orice alt medic stomatolog sau alt medic atunci cand pacientul sau reprezentatul legal al acestuia solicita o consultatie comuna.

(2) Atunci cand pacientul sau medicul stomatolog curant solicita o consultatie comuna, acesta din urma poate indica consultantul pe care il prefera, dar trebuie sa lase libertatea de decizie pacientului si sa accepte consultantul pe care il doreste acesta, urmarind inainte de toate interesul pacientului.

(3) Medicul stomatolog curant se poate retrage daca i se impune un consultant pe care il refuza, fara a fi necesar sa motiveze refuzul sau.

(4) Medicul stomatolog care nu este de acord cu o cerere de consultare solicitata de pacient sau de reprezentantul legal al acestuia se poate abtine de la a participa la consultatie, insa va furniza toate informatiile si documentatia clinica referitoare la caz.

Art. 64. -

(1) Medicii stomatologi care consulta impreuna un pacient au datoria de a evita ca in timpul sau in urma unei consultatii sa discute in contradictoriu ori sa se denigreze in fata pacientului, a familiei sau reprezentatului legal al acestuia ori in public, prin orice mijloc de comunicare .

(2) La sfarsitul consultatiei, consultantul informeaza medicul stomatolog curant in scris despre constatarile si concluziile sale, precum si eventualele prescriptii medicale formulate.

(3) Medicul stomatolog consultant nu trebuie, cu exceptia unei cereri exprese a pacientului, sa continue tratamentul impus de starea acestuia din urma, atunci cand tratamentul este de competenta medicului stomatolog curant.

Art. 65. -

(1) In cazul unei diferente semnificative si ireconciliabile de opinie aparute in timpul sau ca urmare a unei consultatii comune, medicul stomatolog curant are libertatea alegerii investigatiilor, manoperelor de preventie, diagnostic si tratament, precum si dreptul de a refuza orice responsabilitate legata de aplicarea tratamentului recomandat de consultant, inclusiv dreptul de a refuza aplicarea acestui tratament.