Alexandru Lapusneanul, Dictionar Personalitati

Alexandru Lapusneanul, a fost domnitor al Moldovei: septembrie 1552 - 18 noiembrie 1561 si octombrie 1564 - 11 martie 1568. A fost ridicat la domnie prin puterea poloneza, si prin urmare, tara a fost plasata sub suzeranitatea Poloniei, depunand juramant de fidelitate regelui polonez, si obligandu-se sa-i dea in timp de razboi 700 de calareti. Aceasta politica dusa de Lapusneanu fata de polonezi a atras asupra lui ura lui Ferdinand, imparatul Germaniei, din cauza ca regele Poloniei era fratele Izabelei, regina Ungariei, care era in relatii dusmanoase cu Ferdinand. Din acest motiv, Ferdinand a incercat prin toate metodele sa-l rastoarne de pe tron. Si turcilor le devine suspecta domnia lui Lapusneanul, aflat sub protectia Poloniei si in 1555 il cheama la Constantinopol. El insa nu se duce, si trimite niste pungi cu bani, punandu-se astfel bine si cu Poarta si in acest fel isi intareste domnia fiind protejat si de polonezi si de turci. Tot atunci, Lapusneanu ii ajuta pe turci sa o readuca pe tronul din Cluj pe regina Izabela (1556), care era refugiata in Polonia. In momentul in care era cel mai sigur pe domnie, este detronat de un venetic crescut la curtea sa, Iacob Eraclid, poreclit si Despotul. Acesta, prin inselaciuni si intrigi, isi aduna o oaste de mercenari si-l bate pe Lapusneanu la Verbia la 18 noiembrie 1561.

Dupa ce Despot Voda este ucis in 1563 de Stefan Tomsa, care domneste pentru scurt timp, Lapusneanu reuseste sa redobandeasca tronul Moldovei. Acest lucru il costa mai mult de 200 000 de galbeni dati turcilor si un crancen razboi civil, pe care a trebuit sa-l poarte contra lui Stefan Tomsa, candidatul boierilor. Armatele turcesti si tataresti, care il aduceau pe Lapusneanu la domnie, au invadat tara, pradand si jefuind. Tomsa neputand sa se mentina pe tron, fuge la polonezi, dar este decapitat de acestia la Lemberg. A doua domnie a lui Lapusneanu inceputa in sange, avea sa inoate in sange pana la sfarsitul ei. El promite la inceput tuturor boierilor dusmani lui iertare, insa imediat ce si-a consolidat domnia, a facut un pranz mare la care a invitat pe cei mai de seama boieri, si in timp ce acestia petreceau, mercenari straini au navalit asupra lor si i-au macelarit. Lapusneanu fiind asezat pe tron de turci, a trebuit sa tina cont de dorintele lor. Ei au cerut sa darame toate cetatile, pentru ca tara sa fie incapabila sa se apere. Astfel, a umplut toate cetatile cu lemne si le-a dat foc. Exceptie a facut-o Hotinul, unde s-a asezat o garnizoana turceasca, care a inceput sa jefuiasca cu cruzime tara. Incendierea insa, nu a produs pagube mari cetatilor, si a fost doar un siretlic pentru a se evita daramarea lor.

In 1568, Lapusneanu a cazut grav bolnav si a cerut ca atunci cand va fi aproape de moarte sa fie calugarit. Cazand in agonie, cei din jurul lui s-au grabit sa-l calugareasca, dandu-i numele de Pahomie. Revenindu-si in simtiri si auzind ca a fost calugarit, a zis catre boieri: \"ca de ma voiu scula pre multi am sa popesc si eu\" (vorbe atribuite de traditie, impuse de Costache Negruzzi). Se crede ca boierii, auzindu-i cuvintele, s-au inspaimantat si, ca sa-l impiedice sa-si implineasca promisiunea, l-au otravit la 11 martie 1568. E ingropat la ctitoria sa, Manastirea Slatina, impreuna cu sotia sa, Ruxandra, baiatul lui Petru Rares, si cu doua fete ale lui.