Marc Aureliu, Dictionar Personalitati

Marc Aureliu, in latina Marcus Aurelius (26 aprilie 121, Roma - 17 martie 180, probabil la Vindobona, azi Viena) a fost un imparat roman din dinastia Antonina, intre anii 161 si 180 p.Chr., si filosof stoic. Nascut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus, a luat mai tarziu, dupa ce a fost adoptat de imparatul Antoninus Pius, numele de Marcus Aelius Aurelius Verus. Ca imparat s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus.

Marc Aureliu s-a nascut la 26 aprilie 121 la Roma, fiu al lui Annius Verus. Era nepot prin alianta al viitorului imparat (intre anii 138-161) Antoninus Pius, care l-a adoptat la dorinta imparatului Hadrian, predecesorul sau. Dupa ce Antoninus Pius a devenit el insusi imparat, l-a casatorit in anul 145 pe Marc Aureliu din motive dinastice cu fiica sa, Annia Galeria (sau Faustina minoris) si in anul urmator l-a asociat la conducerea imperiului. In anul 161, Marc Aureliu devine el insusi imparat.

Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman in vremuri dificile, trebuind sa faca fata unor amnenintari din diferite parti. Dupa ce reuseste sa inabuse in zona apuseana revoltele unor triburi germanice si britanice, este confruntat in anul 165 cu invazia partilor a provinciilor orientale ale imperiului. In timp ce fratele sau prin adoptiune, Lucius Verus - asociat la conducerea imperiului -, sufera infrangeri dezastruase, incredintarea comenzii militare unuor generali capabili, Statius Priscus si Avidius Cassius, permite romanilor sa reprime atacurile partilor, ocupandu-le si doua orase principale, Seleucia si Ctesifona. Triumful militar este celebrat la Roma, dar legiunile romane aduc cu ele din orient o teribila epidemie de ciuma, cu grave consecinte sociale si economice. In zona dunareana, triburile germanice Marcomanii si Sarmatii ameninta direct Italia de nord.

Marc Aureliu preia direct conducerea operatiilor militare, care vor dura mai mult de cinci ani, din 169 pana in 175. Incurajat de un zvon fals, privind pretinsa moarte a lui Marc Aureliu, generalul Avidius Cassius, guvernator al provinciilor din zona Siriei, se proclama in 175 imparat. Marc Aureliu se prepara sa porneasca impotriva generalului rebel, dar - inainte de a se ajunge la un razboi civil - Cassius este omorit si linistea este restabilita datorita fidelitatii guvernatorului Capadociei, Martius Verus. Marc Aureliu incheie pace cu Sarmatii si se indreapta totusi spre provinciile orientale, viziteaza Cilicia, Siria si Egiptul, apoi se intoarce prin Smirna si Atena, unde se initiaza - impreuna cu fiul sau Commodus - in misterele din Eleusis. In timpul acestei calatorii, moare sotia sa, Faustina. Intors la Roma, sarbatoreste triumful asupra Marcomanilor si Sarmatilor, iar in 177 il asociaza pe Commodus la conducerea imperiului. In acelasi an tebuie sa plece din nou in provinciile dunarene, pentru a reprima noi revolte ale triburilor germanice. In anul 180, moare in urma unei boli infectioase in orasul Vindobona (azi Viena).

In politica interna, Marc Aureliu a condus afacerile imperiului in stransa colaborare cu Senatul si a initiat o serie de reforme in problemele administrative si de drept, a construit scoli, spitale si orfelinate. Domnia lui Marc Aureliu a fost marcata de aspre persecutii ale crestinilor, cum a fost cea din 177 la Lugdunum (azi Lyon).