Incetarea casatoriei - delinitare de notiunea divortului

Prin desfacerea casatoriei se intelege incetarea acesteia pentru viitor, fara efect retroactiv. Casatoria desfacuta isi produce pentru trecut toate efectele .

In vechea reglementare ( inainte de intrarea in vigoare a Legii 59/1993 ) cazurile de desfacere a casatoriei erau aratate in art.37 din Codul Familiei care prevedea: "Casatoria se desface prin moartea unuia dintre soti, prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti sau prin divort. ". Ulterior, prin Decretul 779/1966 textul a fost modificat si disjuns in doua alineate astfel: "Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei" ( al. l ), "Casatoria se poate desface, in cazuri exceptionale, prin divort" ( al.2 ). Se parea ca textul contine o enumerare limitativa si ca prin urmare nu ar mai exista alte cazuri de incetare a casatoriei.

Cu toate acestea, in dispozitiile art.22 din Codul Familiei se prevede inca o ipoteza de incetare a casatoriei si anume ipoteza in care sotul unei persoane declarata moarta s-a recasatorit si, dupa aceasta hotararea declarativa de moarte este anulata. In aceasta ipoteza, cea de-a doua casatorie ramane valabila in timp ce prima casatorie inceteaza pe data incheierii noii casatorii.

Drept urmare, cazurile de incetare a casatoriei sunt:
- moartea unuia dintre soti
- declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti
- recasatorirea sotului celui ce fusese declarat mort.

Observam deci ca spre deosebire de textul initial al art.37 Codul Familiei care folosea numai denumirea de desfacere a casatoriei, textul modificat face distinctie intre incetarea casatoriei, denumire de indicare a cauzelor naturale si obiective prin care aceasta ia sfarsit ( moartea, declararea judecatoreasca-a mortii si desfacerea casatoriei, denumire rezervata pentru disolubilitatea casatoriei prin divort).

Actuala reglementare mentine distinctia intre incetarea casatoriei care intervine in cele trei cazuri aratate mai sus si desfacerea casatoriei care intervine prin divort. Solutia rezulta din art.37 Codul Familiei, in noua redactare data prin art.8 din Legea 59/1993 care cuprinde doua alineate, fiind modificat numai alineatul 2 care se refera la divort ( in sensul ca nu se mai face precizarea ca desfacerea casatoriei se face numai in "cazuri exceptionale" ), dar s-a mentinut alineatul l care se refera la incetarea casatoriei. Prin urmare, textul distinge intre cele doua situatii juridice. Din analiza celor doua texte rezulta ca incetarea casatoriei se deosebeste de desfacerea acesteia. Astfel, daca incetarea casatoriei are loc de drept prin decesul unuia dintre soti sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei, desfacerea casatoriei se produce prin divort, pe baza hotararii judecatoresti, in acest sens art.39 al. l prevede ca din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila casatoria este desfacuta.

In privinta efectelor produse de cele doua situatii juridice trebuie facute urmatorele precizari:
- efectele incetarii casatoriei se produc numai pentru viitor nu si pentru trecut. Tot astfel, desfacerea casatoriei produce efecte numai pentru viitor. In mod concret cele doua situatii juridice produc efecte in privinta relatiilor personale intre soti si a relatiilor patrimoniale intre acestia.

Astfel:
1. Efecte cu privire la relatiile personale.
a) in privinta numelui in cazul desfacerii casatoriei sotul supravietuitor care a luat prin casatorie numele celuilalt sot il mentine si dupa incetarea acesteia; la divort de obicei, daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintare, fiecare dintre fostii soti va purta numele pe care l-a avut inainte de casatorie.
b) in privinta capacitatii de exercitiu si in situatia incetarii casatoriei si la desfacerea ei, sotul care nu a implinit varsta de 18 ani isi mentine capacitatea de exercitiu dobandita prin casatorie.

2.Efectele cu privire la relatiile patrimoniale

a) prin incetarea casatoriei, comunitatea de bunuri a sotilor inceteaza. Sotul supravietuitor, de regula, are drept de proprietate asupra unei parti din bunurile care au fost comune in timpul casatoriei. Cealalta parte ( cea care apartine sotului decedat) trece ia mostenitorii sai, intre care se afla si sotul supravietuitor. La divort bunurile comune se impart fie prin invoiala sotilor fie, in caz contrar, prin hotarare judecatoreasca.
b) dreptul de mostenire a sotului supravietuitor ( in situatia incetarii casatoriei ) se naste la moartea celulalt sot; in cazul divortului fostul sot supravietuitor nu are drept de mostenire asupra bunurilor ramase la moartea celuilalt sot.
c) in ambele situatii problema obligatiei intre fostii soti nu se mai pune ( la divort, cu exceptia cazului prevazut de art.41, al.2 Codul Familiei).