Sesizarea organelor de cercetare penala in cauzele cu minori

Sesizarea organelor de cercetare penala, in ceea ce priveste infractiunile savarsite de minori sau asupra unor minori, urmeaza regulile stabilite de codul de procedura penala, realizandu-se prin:

plangere, denunt, plangere prealabila sau proces-verbal de sesizare din oficiu (art. 221).
Pentru minorii lipsiti de capacitate de exercitiu, vatamati prin savarsirea de infractiuni, plangerea se poate face de reprezentantii lor legali. Minorii cu capacitate de exercitiu restransa pot face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila. in situatia in care sesizarea nu indeplineste conditiile legale pentru a putea fi considerata ,,plangere�, ea va fi considerata o instiintare, adresata organului de cercetare penala, in baza careia, acesta se poate sesiza din oficiu .

In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale eSte conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, reprezentantul legal o poate face pentru minorul lipsit de capacitate de exercitiu, in timp ce minorul cu capacitate de exercitiu restransa formuleaza aceasta plangere singur, cu incuviintarea ocrotitorului legal.
Practica judiciara a statuat ca minorul cu capacitate de exercitiu restransa isi poate insusi, in termenul prevazut de art. 284 Cod de procedura penala, plangerea prealabila formulata de ocrotitorul legal in numele sau.

De asemenea, s-a stabilit ca plangerea prealabila formulata de minorul cu capacitate de exercitiu restransa, singur, poate fi ratificata in interiorul termenului legal, de ocrotitonil legal.
Retragerea plangerii penale si impacarea partilor, in cazurile prevazute de lege, inlatura raspunderea penala a faptuitorului.

In baza principiului simetriei, actele procesuale prin care se poate produce stingerea procesului penal, mentionate anterior, se pot face de aceleasi persoane carora legea le stabileste si competensa de a sesiza orgamul de urmarire penala. impacarea partilor - atunci cand este permisa de lege produce efecte chiar si in cazul in care sesizarea organului de urmarire penala s-a facut din oficiu .

Prin derogare de la regula generala, stabilita in art. 131 alin. 1 Cod penal, ultimul alineat al aceluiasi articol permite ca actiunea penala sa poata fi pusa in miscare si din oficiu, in lipsa plangerii prealabile, cand persoana vatamata este un minor lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Aceasta dispozitie legala reprezinta o limitare a dreptului persoanei vatamate - minor- sau a reprezentantului, respectiv ocrotitorului legal, al unui minor, de a aprecia daca este cazul ca faptuitorul, in unele cauze, sa fie tras la raspundere penala. Derogarea sus-mentionata reprezinta o garantie a apararii drepturilor minorilor si are la baza dispozitiile constitutionale, conform carora copii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si asistenta in realizarea drepturilor lor (art. 45 alin. 1 Constitute), precum si dispozitiile Conventiei cu privire la drepturile copilului, in conformitate cu care, in orice decizie ce urmeaza a fi luata cu privire la copil, interesele superioare ale acestuia trebuie avute in vedere cu prioritate (art. 3 pct. 1 din Conventie).
In practica, organele de urmarire penala sunt nevoite sa faca apel la dispozitiile art. 131 alin. ultim Cod penal atunci cand minorii, victime ale unor infractiuni grave - precum violul, in conditiile variantei tipice prevazute de alin. I al art. 197 din Codul Penal - au ca ocrotitor legal persoane aflate in relatii stranse cu faptuitorii, de obicei afective.
Pentru acest motiv, ocrotitorul legal refuza sa ratifice plangerea formulata de minor sau determina minorul, fie sa nu formuleze plangere prealabila, fie sa o retraga, atunci cand organul de urmarire este deja sesizat, urmarind, in contra intereselor persoanei vatamate, minor, inlaturarea raspunderii penale a faptuitorului.