Cum se produce un atac speculative. Explicatia consilierului Guvernatorului

Mecanismul e simplu. De regula speculatorii, miz�nd pe devalorizarea monedei, �ncearcă să scape de ea şi să cumpere euro.

Dar, pe măsură ce cantitatea de monedă v�ndută creşte, valoarea ei scade � astfel, bănuielile speculatorilor ajung să se confirme;
Cea mai des �nt�lnită situaţie este aceea �n care statul �ncearcă să susţină moneda naţională. El vinde euro din rezerva proprie (bani pe care ţara �i păstrează, adesea �n euro, pentru �zile negre�), cumpăr�nd moneda locală pentru a i susţine valoarea. �n cele din urmă, �nsă, statul răm�ne fără valută forte. Nu mai are euro de v�ndut. Moneda naţională se prăbuşeşte. Speculatorii sunt mulţumiţi. Aşteptările le au fost confirmate. Pot acum să cumpere din nou monedă locală, obţin�nd astfel un c�ştig frumuşel. Veniturile pot fi substanţiale.
Cum s-au petrecut lucrurile �n Rom�nia? Explica Eugen Radulescu, consilierul Guvernatorului BNR. �Sunt deţinătorii de fonduri mari, care sunt �n căutare de monede mai slabe pe mapamond, şi aceştia, ca nişte animale de pradă, se reped asupra celor mai slabe dintre monedele pe care le găsesc. Au găsit forintul ungar, au găsit - sau au crezut că au găsit - leul. Ce �nseamnă asta? Cum se produce, practic, acest lucru? Jucătorii respectivi �ncep să coteze pentru cumpărare valută la preţuri din ce �n ce mai mari. Asta �nseamnă ca se duc cu cursul la 37, 38, 39, 39,5, pentru euro. �n momentul �n care cotează aceste preţuri nu este obligatoriu ca să se producă neapărat şi foarte multe tranzacţii la preţurile respective, dar ele se pot produce. �n momentul �n care cursul ajunge la un anumit nivel, pot să apară jucători care să v�ndă valuta respectivă celor care vor s-o cumpere, respectiv jucătorilor străini. Aceşti jucători �nsă nu au lei. Ei anunţă preţuri de cumpărare pentru lei, dar ei nu au aşa ceva. Şi atunci fac aşa-numitele operaţiuni de swap , �n care v�nd şi răscumpără valuta pentru lei, �n aşa fel �nc�t să-şi poată face plata la cele 48 de ore pentru valuta pe care au cumpărat-o - că au cumpărat valută cu lei - aştept�nd ca �n intervalul acesta de timp, �n cele 3-4 zile, cinci zile, o săptăm�nă, depinde cum au jucat jocul respectiv, c�nd ar trebui să facă operaţiunea inversă din swap, respectiv să dea �napoi leii şi să primească �napoi valuta, cursul valutar, datorită spaimei jucătorilor din piaţă, trebuie să se fi dus deja la 4,1-4,2, aşa cum anunţau deja unii analiştii �n urmă cu vreo săptăm�nă, două - anunţuri care se vede treaba că făceau parte dintr-o strategie bine orchestrată de atac �mpotriva leului �, spune Rădulescu. �n momente de tensiune financiară, practic, fie se depreciază moneda, fie cresc dob�nzile. Una dintre cele două se �nt�mplă. C�nd s-a produs atacul pe leu, Banca Naţională a v�ndut valuta si a luat leii din piaţă. �n acel moment dob�nzile la lei s-au urcat p�nă la 70%, dob�nzi pe care le-au plătit jucătorii care mizau �mpotriva leului. E drept, acei 70% pe an, la nivelul de cateva zile pe c�t li se �ntindeau operaţiunile, reprezentau de fapt 0,3, 0,4, 0,5 la sută, �n care timp leul ar fi urmat sa se deprecieze cu 3 procente, cu 5 procente, aşa cum s-a �nt�mplat cu forintul maghiar . �n momentul �n care a trebuit să facă plata s-a văzut că cursul nu mai e 3,9 c�t au mizat, ci e doar 3,7, clar că au pierdut şi din dob�ndă şi din curs.