Preavizul

Obligatia instiintarii prealabile a celeilalte parti despre incetarea raportului de munca este prevazuta de lege atat in sarcina angajatorului, cat si a salariatului, avand drept scop evitarea consecintelor negative pe care le-ar putea produce denuntarea unilaterala a contractului.

Pentru salariat, reglementarea preavizului constituie si o garantie a dreptului la munca si stabilitatii in munca .
Art. 73 din Codul muncii, prevede ca persoanele concediate pentru inaptitudine fizica sau psihica, necorespundere profesionala (art.61 lit.c) si d)) si pentru motive care nu tin de persoana lor (art.65 si 66) au dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare.
Fac exceptii de la aceasta regula salariatii care se afla in perioada de proba .
Deoarece prin textul sus mentionat s-a stabilit o durata minima a preavizului, rezulta ca durata lui efectiva se va stabili prin contractele colective si individuale de munca .
Confor Codului muncii, in situatia in care in perioada de preaviz, contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi si el suspendat corespunzator (art.74 alin.2).
Privind necesitatea acordarii preavizului, Curtea Constitutionala prin Decizia nr.7/1999, a constatat ca dispozitiile corespunzatoare din Codul muncii(anterior) sunt conforme cu legea fundamentala.
Aretinut astfel ca instiintarea prealabila prin care i se aduce la cunostinta salariatului ca la o data ulterioara urmeaza sa se dispuna desfacerea contractului sau de munca pentru vreunul din motivele prevazute de Codul muncii nu reprezinta o masura de natura sa modifice conditiile de incheiere sau de executare a contractului individual de munca ori sa determine, in sine, incetarea raportului de munca .
Instiintarea salariatului despre intentia angajatorului de a-i desface contractul de munca nu constituie nici o ingradire in exercitarea dreptului la munca, a dreptului de alegere a profesiei si a locului de munca si a dreptului la protectia sociala a muncii.
Examinarea, in cadrul litigiului de munca izvorat din masura efectiva de desfacere a contractului de munca, a faptului daca masura dispusa este sau nu legala si temeinica constituie probleme de fapt si de drept a caror stabilire cade in competenta instantelor de judecata .