Originalitatea operei audiovizuale

Originalitatea operei audivizuale a fost obiectul unei lungi dispute, si �nca probleme practice ridicate de aceasta caracteristica continua sa fie de actualitate.

Opera audiovizuala este protejata ca opera originala conform Legii 8/1996. Opera audiovizuala este definita �n art. 96 din Legea 8/1996 ca fiind opera cinematografica sau exprimata printr-un procedeu asemanator cinematografiei care utilizeaza imaginea sau combinarea sunetului cu imaginea.

In ciuda limitelor acestei definitii nu sunt multe problme practice �n a distinge o opera cinematografica. O precizare este totuti necesara: simpla fixare pe un suport a unor imagini din viata cotidiana nu reprezinta o opera cinematografica, lipsind orice aport creator care sa justifice a se vorbi de o �opera�. O alta discutie este prilejuita de fixarea sau trasnmiterea unor spectacole artictice, care sunt produse pentru public, ceea ce nu exclude si fixarea sau trasnmiterea lor. �n acest caz se poate recunoaste o anumita originalitate legata de unghiurile si planurile din care sunt luate imaginile, jocuri de umbre si lumini, dar �n esenta spactacolul ramane o opera distincta si se pune problema protejarii separate a drepturilor de autor (text muzica) sau a drepturilor conexe (artisti).

Originalitatea operei audiovizule trebuie raportata si la celelalte categorii de opere cu care se afla �n legatura .

Opera audiovizuala este o opera de tip special care �nglobeaza �n ea un set de alte aporturi artistice, caracteristice altor gnuri de creatii, printre care cel mai usor de identificat sunt scenariul sau muzica.
Legea romana, Legea 8/1996 prin art.66, recunoaste dreptul de autor al operei audiovizuale pentru:
- regizorul sau relizatorul, persoana fizica care �si asuma conducerea crearii operei si resalizarii oprei audiovizule. El este autorul principal av�nd dreptul, ca, alaturi de producator, sa stabileasca versiunea definitiva a operei audiovizuale. De asemenea, acesta este partenerul producatorului �n contractul privind realizarea operei.
- autorul adaptarii.
- autorul scenariului.
- autorul dialogului.
- autorul muzicii speciale cretate pentru opera audiovizuala.
- autorul grafic sau al animatiei daca este cazul .

Prin contractul de productie a operei audiovizuale poate fi recunoscuta calitatea de autor al operei audiovizuale si altor creatori daca au o contribuitie substantiala la crearea operei.
Se poate observa ca �n aceasta ecuatie a operei audiovizuale intra si un alt particpant extrem de important si anume producatorul. El nu este autor al operei, beneficiaza de un drept conex de producator al primei fixari a operei audiovizuale.
Calitatea sa de producator �i confera �nsa si o pozitie speciala fata de determinarea si exploatarea drepturilor de autor.

Astfel, el initiaza, avand ca partener contractual pe regizor productieoperei audiovizuale. De asemenea, are dreptul de a hotar� �mpreuna cu regizorul forma finala a operei audiovizuale.
Ceea ce este cel mai important din perspectiva utilizatorilor de opere audiovizualese bucura de prezumtia ca i-au fost cedate toate drepturile de catre autorii operei audiovizuale privind exploatarea acesteia, �n schimbul unei renumeratii (art.13 din Legea 8/1996 ).
Desi, la prima vedere scenaristul, autorul ndialogului, etc, prin natura concreta a creatiei lor, pot fi confundati cu autori ai unei opere literare, odata �nglobata �n opera audiovizuala aceasta creatie a lor, ei nu sunt autori de opere literare, ci autori ai operei audiovizuale.
Aceastadistictie este foarte importanta pentru utilizatorii operei si trebuie avuta �n vedere �n ciuda confuziilor posibile si a unor interpretari nelegale facute �n scopul de a se obtine plati suplimentare de la utilizatori:
Dreptul de a autoriza utilizarea operei este prezumat ca apartine producatorului. At�t timp c�t utilizatorul a �ncheiat un contract cu producatorul privind utilizrea operei acesta are dreptul sa utilizeze opera . Prezumtia legala �l apara de orice raspundere fata de autori at�t timp c�t are dreptul de utilizare de la producator, iar autorii nu pot dovedi ca, eventual, utilizatorul ar fi cunoscut ca producatorul avea anumite limite impuse de autori dreptului de a autoriza utilizarea operei. Acesta regula, este de observat mai ales �n cazurile �n care contributia autorului operei audiovizuale este confundabila cu alte categorii de opere (ex. Scenaristul ca autor de opera literara). Scenaristul, direct, prin reprezentant sau prin organisme de gestiune colectiva, nu poate cere angajarea raspunderii utilizatorului pentru utilizarea fara drept a operei literare reprezentate de scenariu, pentru ca utilizatorul operei audiovizuale, odata obtinut acordul producatorului, are dreptul de a utiliza opera audiovizuala ca �ntreg, inclusiv sub aspectul contributiei scenaristului. Scenaristul, asa cum deja am subliniat, este autor de opera audiovizuala si nu autor de opera literara, astfel ca regulile privind exploatarea operei audiovizuale �i sunt aplicabile, si �n nici un caz nu se poate avansa pretentia sa existe o autorizare a utilizarii operei ca opera literara distincta de cea a utilizarii operei audiovizuale.

In ce priveste remuneratia cuvenita, �n mod similar, utilizatorul, platind remuneratia catre producator, este eliberat de orice alta obligatie, evident cu exceptia cazului �n care se poate dovedi ca a fost de rea credinta si a cunoscut ca �ntre producator si autori s-ar fi stabilit alte reguli dec�t cea prevazuta conform prezumtiei din art.13 din Lege. Astfel, ca autorii trebuie sa se �ndrepte �mpotriva producatorului pntru a-si obtine remuneratia de la acesta conform regulilor stabilite prin contractul de productie pentru orice utilizare, utilizatorul neav�nd nici o obligatie fata de autori din moment ce a platit toate drepturile catre producator.