Sanctiunea aplicabila pactelor asupra unei mosteniri nedeschise, viitoare

Avand in vedere dispozitiile art.965 al.2 Cod civil si art.702 Cod civil, precum si prevederile art.5 Cod civil, conform carora �nu se poate deroga prin conventie sau dispozitii particulare, la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri�, apreciem ca sanctiunea care se impune in cazul incheierii unor pacte asupra unei succesiuni nedeschise este nulitatea absoluta a pactului .

Deoarece legea nu prevede expres sanctiunea nulitatii absolute, doctrina si jurisprudenta au apreciat ca ea se impune datorita naturii interesului ocrotit prin interzicerea pactelor asupra unor succesiuni viitoare. Apreciem ca acest interes ocrotit este un interes general, de ordine publica, astfel de pacte fiind contrare regulilor de convietuire sociala datorita urmatoarelor motive :

•  un astfel de pact presupune , avandu-se in vedere natura sa, ca cel putin una dintre parti sa aiba un interes in producerea mortii lui de cuius ; pactul poate deci sa genereze dorinta mortii celui ce lasa mostenirea ( votum mortis captandae ), avand deci un caracter imoral si potrivnic interesului general;

•  pactul asupra unei mosteniri nedeschise aduce atingere principiului revocabilitatii dispozitiilor pentru cauza de moarte. O astfel de situatie s-ar putea ivi cand de cuius este parte contractanta intr-un astfel de pact. De exemplu, daca de cuius ar face un testament in favoarea nepotului sau, inserand o clauza prin care renunta la dreptul sau de a revoca dispozitiile testamentare respective; clauza respectiva va fi nula potrivit dispozitiilor art.965 Cod civil, ea aducand atingere dreptului absolut al testatorului de a revoca dispozitiile testamentare in mod unilateral, drept la care testatorul nu poate renunta, deoarece revocabilitatea este de esenta testamentului;

•  avand ca obiect drepturi eventuale, partile nu pot cunoaste cu certitudine care vor fi drepturile si obligatiile patrimoniale ce urmeaza a fi transmise la deschiderea succesiunii; exista deci posibilitatea ca una dintre parti sa speculeze interesul celeilalte pentru o anumita succesiune nedeschisa, obtinand avantaje materiale dintr-o astfel de operatiune . Partea care ar obtine drepturi succesorale eventuale ar putea fi astfel prejudiciata, pentru ca drepturile si obligatiile ce alcatuiesc patrimoniul defunctului pot sa fie cu totul altele decat cele de la momentul incheierii operatiunii. Exista de asemenea posibilitatea ca un mostenitor prezumtiv care accepta o succesiune viitoare sa dobandeasca sarcini si obligatii deosebit de mari, care nu existau la momentul acceptarii, pe care daca le-ar fi cunoscut nu ar fi acceptat succesiunea.

In concluzie, putem aprecia ca interdictia prevazuta de art.965 nu ocroteste doar interesele generale, ci protejeaza si persoana impotriva proprie sale fapte de renuntare, acceptare sau impartire a unei succesiuni nedeschise, imbinandu-se ocrotirea interesului general cu ocrotirea interesului individual .

Datorita caracterului absolut al nulitatii, inseamna ca pot invoca nulitatea absoluta partile, avanzii-cauza, procurorul si instanta din oficiu . Rezulta ca orice persoana care poate justifica un interes legitim poate invoca nulitatea . Astfel, pot invoca nulitatea mostenitorii care au acceptat sau au renuntat la mostenire inainte de data deschiderii succesiunii, mostenitorul care a instrainat drepturile succesorale inainte de data deschiderii succesiunii, persoana care a cumparat drepturi succesorale eventuale, etc.

Consideram ca este nul si un legat ce are ca obiect un bun dintr-o succesiune nedeschisa, chiar daca succesiunea ar fi deschisa la momentul mortii testatorului. Solutia se impune deoarece dispozitia este un pact asupra unei succesiuni nedeschise; cauza de nulitate apreciata fiind in raport cu momentul incheierii actului, chiar daca succesiunea ce cuprinde bunul-obiect al legatului d-ar deschide si bunul ar intra in patrimoniul testatorului, nulitatea absoluta nu poate fi inlaturata. O solutie contrara ar incalca ordinea publica, pactul fiind apt de a trezi dorinta mortii unei alte persoane ( votum mortis captandae ) .

O problema care s-a ridicat in materia nulitatii pactelor succesorale a fost aceea a posibilitatii ca nulitatea sa fie acoperita prin confirmarea pactului dupa deschiderea succesiunii. Desi o parte a doctrinei s-a pronuntat in sensul posibilitatii de confirmare, marea majoritate a autorilor considera ca nu exista posibilitatea ratificarii, confirmarii sau executarii benevole in aceasta materie. Ori de cate ori partile vor dori ca pactul sa fie mentinut, ele vor trebui sa procedeze la refacerea sa, respectand conditiile legale edictate pentru intocmirea sa valabila .

Astfel, daca un mostenitor doreste sa renunte la succesiune, el trebuie sa o faca ulterior deschiderii succesiunii, in mod expres si in forma autentica, inlauntrul termenului de 6 luni (termenul de prescriptie al dreptului de optiune succesorala). Sau daca mostenitorul doreste sa mentina un act de vanzare-cumparare a dreptului succesoral, el va trebui sa incheie un nou contract de vanzare-cumparare ulterior deschiderii succesiunii .

Nici posibilitatea acoperirii nulitatii prin executarea benevola si in cunostinta de cauza a pactului nu este admisa (de exemplu predarea bunului-obiect al pactului), decat in masura in care exprima � implicit � un nou consimtamant valabil � deci exista acordul de vointa al partilor, ulterior deschiderii succesiunii, de a incheia un nou act.

Apreciem ca daca renuntarea la o mostenire viitoare a avut loc cu titlu oneros, iar pretul a fost platit, in temeiul unei actiuni in repetitiune, cel care a platit va putea solicita restituirea sumei. Daca insa cel care a platit a urmarit un scop vadit imoral prin incheierea pactului, actiunea in restituirea prestatiei nu este admisibila, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans (reclamantul s-ar baza pe propria turpitudine in sustinerea actiunii, ceea ce nu trebuie admis) .

De lege ferenda , s-ar putea �liberaliza� in anumite limite materia pactelor asupra succesiunilor viitoare, permitandu-se incheierea lor in anumite conditii, cu participarea persoanei despre a carei mostenire este vorba sau asa-numitele pacte familiale. Unele legislatii (Austria, Germania, Elvetia) admit asemenea pacte.