Decizie de sanctionare disciplinara. Continut. Comunicare. Convocarea salariatului la cercetarea disciplinara prealabila

Cerinta art. 267 alin. 2 din Codul Muncii este respectata doar atunci cand in convocarea comunicata salariatului sunt mentionate toate faptele ce constituie obiect al cercetarii disciplinare prealabile a acestuia, nefiind suficienta indicarea doar a uneia din abaterile disciplinare pentru care se emite decizia e sanctionare disciplinara, deoarece scopul convocarii consta in asigurarea exercitarii dreptului la aparare al salariatului cercetat disciplinar.

Decizia de concediere trebuie sa cuprinda, conform art. 268 alin. 2 lit. b din Codul Muncii, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat si care justifica retinerea unei abateri disciplinare in sarcina acestuia, sub sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare disciplinara.

Termenul de 30 de zile, prevazut de art. 268 alin. 5 si art. 283 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, pentru contestarea deciziei de sanctionare disciplinara incepe sa curga doar de la comunicarea acesteia intr-una din formele reglementate de art. 268 alin. 4 din Codul Muncii, neavand relevanta imprejurarea ca salariatul a luat cunostinta de existenta acesteia in alt mod.

Prin Sentinta civila nr. 99/05.02.2008, pronuntata in dosarul nr. 3959/108/2007, cu opinie separata, Tribunalul Arad a respins exceptia de tardivitate a actiunii si exceptia autoritatii de lucru judecat ca neintemeiate.

Totodata, a admis actiunea civila formulata de reclamantul C.N. impotriva paratei S.C. "T.T." S.R.L. Arad, precum si exceptia nulitatii absolute a deciziei de concediere, dispunand anularea Deciziei de concediere nr. 3/19.08.2007, emisa de parata, reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior concedierii, radierea mentiunilor privitoare la concediere din carnetul de munca, efectuarea cuvenitelor mentiuni conform dispozitivului sentintei si obligarea paratei la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat, de la momentul desfacerii contractului de munca si pana la plata efectiva a drepturilor.

Instanta de fond a respins cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta reconventionala S.C. "T.T." S.R.L. Arad impotriva reclamantului-parat reconventional C.N., avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a Contractului Individual de Munca nr. 453021/10.06.2006, si a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca exceptia tardivitatii actiunii este neintemeiata, deoarece decizia de concediere a fost expediata catre reclamant prin posta la data de 28.09.2007, iar actiunea a fost inregistrata la Tribunalul Arad la data de 26.10.2007, fiind respectat termenul de 30 de zile prevazut de art. 268 alin. 5 din Codul Muncii.

Apararea paratei cu privire la faptul ca reclamantul a luat cunostinta despre decizia de concediere de la I.T.M. sau in timpul judecarii litigiului ce formeaza obiectul dosarului nr. 3404/2007 al Tribunalului Arad, astfel incat termenul de contestare al acesteia curge de la acest moment, a fost inlaturata prin raportare la dispozitiile imperative ale art. 268 alin. 4 din Codul Muncii si la imprejurarea ca decizia de concediere nu a putut fi comunicata direct reclamantului, deoarece acesta s-a aflat in concediu medical.

Exceptia autoritatii de lucru judecat a Sentintei civile nr. 1139/2007, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 3404/2007, a fost respinsa, apreciindu-se ca nu exista identitatea de obiect ceruta de art. 1201 Cod Civil, intrucat in dosarul pendinte se contesta o alta decizie de concediere decat cea analizata in dosarul nr. 3404/2007 al Tribunalului Arad.

Prima instanta a admis exceptia de nulitate absoluta a deciziei de concediere nr. 3/19.08.2007, emisa de parata, retinand ca sunt incidente mai multe motive de nulitate a acesteia.

Astfel, Tribunalul Arad a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile art. 267 alin. 1 si alin. 2 din Codul Muncii, ca urmare a faptului ca angajatorul nu a probat ca a comunicat, prin posta, convocarile nr. 254/24.07.2007, nr. 258/30.07.2007 si nr. 263/03.08.2007 pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Decizia de concediere contestata a fost emisa in perioada in care reclamantul s-a aflat in concediu medical, astfel incat au fost nesocotite prevederile art. 60 alin. 1 lit. a din Codul Muncii si nu cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 268 alin. 2 lit. b si c.

Angajatorul a emis doua decizii de concediere cu nr. 3/19.08.2007 cu un continut total diferit si nu a depus probe din care sa rezulte ce decizie a comunicat reclamantului, potrivit art. 268 alin. 4 din Codul Muncii.

Avand in vedere dispozitiile art. 27 alin. 3 din Codul Muncii si adeverinta medicala eliberata de dr. M.M. la data de 05.10.2007, Tribunalul Arad a apreciat ca nu opereaza exceptia nulitatii contractului de munca si a respins cererea reconventionala formulata de parata.

In opinia separata s-a aratat ca se impunea admiterea cererii reconventionale formulate de catre parata si respingerea actiunii principale, deoarece Contractul Individual de Munca al reclamantului a fost incheiat cu nesocotirea dispozitiilor art. 27 alin. 1 din Codul Muncii, iar adeverinta medicala eliberata la 05.10.2007 este ulterioara desfacerii contractului de munca al reclamantului prin Decizia nr. 3/19.08.2007, astfel incat nulitatea prevazuta de art. 27 alin. 2 din Codul Muncii nu poate fi remediata, nefiind incidente prevederile art. 27 alin. 3 din Codul Muncii.

Pe de alta parte, s-a sustinut ca decizia de concediere cuprinde toate elementele prevazute de art. 268 alin. 2 din Codul Muncii si a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 267 din Codul Muncii.

Parata S.C. "T.T." S.R.L. Arad a formulat recurs, in termenul legal, impotriva Sentintei civile nr. 99/05.02.2008 a Tribunalului Arad, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, rejudecarea cauzei, respingerea actiunii principale si admiterea cererii reconventionale, cu cheltuieli de judecata .

In motivarea cererii de recurs se arata ca instanta de fond a respins exceptia de tardivitate a actiunii in mod gresit, deoarece din adeverinta eliberata de Oficiul Postal nr. 1 Arad rezulta ca Decizia nr. 3/15/19.08.2007 a fost expediata la data emiterii ei, respectiv la data de 15.08.2007, punerea in aplicare operand cu data de 19.08.2007, astfel incat sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 268 alin. 3 din Codul Muncii, iar contestatia a fost depusa cu depasirea termenului legal de 30 de zile de la data la care reclamantul a luat cunostinta de desfacerea unilaterala a Contractului Individual de Munca .

De altfel, din Adresa nr. 352/28.09.2007 a I.T.M. Arad rezulta ca reclamantul a avut cunostinta de decizia contestata cel mai tarziu la data de 17.08.2007, data la care a formulat o plangere la I.T.M. impotriva acestei decizii.

Adresele nr. 254/24.07.2007, nr. 258/30.07.2007 si nr. 263/03.08.2007 au fost comunicate reclamantului, prin posta, asa cum rezulta din confirmarile de primire a acestora, depuse la termenul din 05.02.2007 dar ignorate de catre prima instanta. Aceste adrese au fost depuse la dosar de catre reclamant, astfel incat el recunoaste ca le-a primit. Prin urmare, decizia de concediere nu este lovita de nulitate absoluta pentru nerespectarea dispozitiilor art. 267 alin. 2 din Codul Muncii.

Abaterile savarsite de reclamant sunt prevazute de art. 39 alin. 2 din Codul Muncii, motiv pentru care lipsa inserarii dispozitiilor din statut, regulamentul intern sau contractul de munca referitoare la normele de disciplina incalcate de reclamant nu poate conduce la nulitatea deciziei.

Intrucat Codul Muncii nu prevede mentionarea in cuprinsul deciziei de concediere a motivelor pentru care salariatul refuza sa se prezinte la cercetare, neindicarea acestora nu atrage nulitatea deciziei de concediere .

Cererea reconventionala a fost respinsa in mod gresit de catre prima instanta, deoarece Contractul Individual de Munca al reclamantului a fost incheiat cu nesocotirea cerintei prevazuta de art. 27 alin. 1 din Codul Muncii. Dispozitiile art. 27 alin. 3 din Codul Muncii nu sunt aplicabile in cauza, ca urmare a faptului ca certificatul medical din 05.10.2007 a fost eliberat dupa desfacerea contractului de munca al reclamantului.

In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 8 si pct. 9 Cod Procedura Civila.

Intimatul N.C. a depus intampinare, prin care solicita respingerea recursului ca nefondat, aratand ca exceptia de tardivitate a actiunii este nefondata, deoarece a formulat contestatia pendinte in termenul de 30 de zile prevazut de art. 268 alin. 5 din Codul Muncii, decizia de concediere emisa la 19.08.2007 neputand sa-i fie comunicata la 15.08.2007, asa cum sustine recurenta. La aceasta data, recurenta a restituit intimatului scrisorile expediate de acesta pe adresa recurentei.

Din Adresa nr. 352/28.09.2007 a I.T.M. Arad nu rezulta ca intimatul a avut cunostinta de decizia de concediere cel mai tarziu la 17.08.2007 si nici ca a formulat o plangere la I.T.M. Arad impotriva acesteia, ci doar ca decizia de concediere nu i-a fost comunicata.

Prin inscrisul "nota interna de anulare" din 19.08.2007, parata a anulat administrativ Decizia de concediere nr. 3/07.08.2007, iar Decizia de concediere nr. 3/19.08.2007 a fost emisa pentru a corecta anumite elemente continute de decizia anterioara si fara efectuarea vreunei cercetari disciplinare prealabile, motiv pentru care Decizia de concediere nr. 3/19.08.2007 este lovita de nulitate absoluta datorita lipsei efectuarii cercetarii disciplinare prealabile si a indicarii, in cuprinsul ei, a motivelor pentru care cercetarea disciplinara nu s-a efectuat.

Dispozitiile art. 39 alin. 2 din Codul Muncii au caracter de maxima generalitate si nu prezuma ca fapte precum "crearea de stari tensionate", "refuzul la cele trei convocatoare", "insubordonarea fatisa, chiar jignitoare", "vointa de a incalca obligatiile", sunt abateri disciplinare, astfel incat aceste fapte nu puteau fi sanctionate disciplinar decat daca erau prevazute ca abateri disciplinare in statutul de personal, regulamentul intern ori Contractul Colectiv de Munca aplicabil.

Pe de alta parte, aceste fapte sunt actiuni cu un pronuntat caracter de generalitate, iar decizia de sanctionare nu cuprinde nici un fel de descriere a acestora.

Prin urmare, decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta, datorita lipsei mentiunilor prevazute de art. 268 alin. 2 lit. a si b din Codul Muncii.

Decizia de concediere nu cuprinde motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 267 alin. 3 din Codul Muncii, nu a fost efectuata cercetarea, astfel incat este lovita de nulitate absoluta pentru nerespectarea cerintei de la art. 268 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, cum a retinut si instanta de fond .

Cererea reconventionala este neintemeiata prin raportare la dispozitiile art. 27 alin. 3 din Codul Muncii si ale art. 57 alin. 2 din Codul Muncii, deoarece nulitatea unui Contract Individual de Munca produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la momentul constatarii ei, iar reclamantul a depus certificatul medical in perioada de derulare a contractului de munca .

Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 8 si pct. 9 coroborate cu cele ale art. 304¹ Cod Procedura Civila, Curtea apreciaza ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Conform art. 268 alin. 5 coroborat cu art. 283 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, decizia de sanctionare disciplinara poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

Art. 268 alin. 4 din Codul Muncii prevede ca decizia de sanctionare disciplinara se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata acestuia.

Prin urmare, termenul de 30 de zile prevazut de lege pentru contestarea deciziei de sanctionare disciplinara incepe sa curga doar de la comunicarea acesteia intr-una din formele reglementate de art. 268 alin. 4 din Codul Muncii, neavand relevanta ca salariatul a luat cunostinta de existenta acesteia in alt mod.

Deoarece decizia de concediere contestata a fost emisa la data de 19.08.2007, ea nu putea fi comunicata reclamantului la data de 15.08.2007, asa cum sustine recurentul, adica la o data anterioara emiterii ei.

Aceasta decizie a fost comunicata reclamantului la 01.10.2007, fiind contestata la 26.10.2007, astfel incat a fost respectat termenul prevazut de art. 268 alin. 5 si art. 283 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, iar exceptia tardivitatii actiunii este nefondata.

Sustinerea recurentei ca reclamantul a luat la cunostinta de continutul deciziei de concediere cel mai tarziu la data de 17.08.2007, conform mentiunilor din Adresa nr. 352/28.09.2007 a I.T.M. Arad, nu poate fi luata in considerare pentru admiterea exceptiei de tardivitate, deoarece contravine art. 268 alin. 4 din Codul Muncii si nu corespunde realitatii, in conditiile in care adresa mentionata precizeaza doar ca a fost emisa Decizia de concediere nr. 3/19.08.2007 si ca ea nu a fost comunicata salariatului.

Prin Decizia de concediere nr. 3/19.08.2007, angajatorul a retinut ca reclamantul a savarsit mai multe abateri disciplinare, si anume: lipsa nemotivata repetata in perioada 13.07.2007-25.07.2007 si in perioada 01.08.2007-07.08.2007; crearea unei stari tensionate in colectivul de munca; insubordonarea fatisa, chiar jignitoare si vointa reclamantului de a incalca obligatiile de serviciu .

Convocatoarele nr. 254/24.07.2007, nr. 258/30.07.2007 si nr. 269/03.08.2007 se refera doar la una din aceste abateri, respectiv la absenta nemotivata a reclamantului de la serviciu, astfel incat nu pot justifica efectuarea cercetarii disciplinare prealabile pentru toate abaterile disciplinare mentionate in decizia de concediere contestata. Prin urmare, prevederile art. 267 alin. 1 si alin. 2 din Codul Muncii au fost nesocotite la aplicarea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului de munca al reclamantului prin Decizia de sanctionare nr. 3/19.08.2007, cu atat mai mult cu cat ele au fost emise si comunicate in perioada in care reclamantul se afla in concediu medical, conform certificatelor medicale depuse la dosar, astfel incat contractul de munca al reclamantului era suspendat de drept . Pe cale de consecinta, dreptul angajatorului de a efectua cercetarea disciplinara prealabila era si el suspendat.

Din cele expuse anterior, rezulta ca instanta de fond a admis, in mod corect exceptia de nulitate absoluta a deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozitiilor art. 267 alin. 1 si alin. 2 din Codul Muncii.

Angajatorul a indicat art. 61 lit. a din Codul Muncii ca temei de drept al deciziei de concediere, insa nu a indicat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau Contractul Colectiv de Munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, si care justifica retinerea unei abateri disciplinare in sarcina acestuia, astfel incat decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta pentru lipsa mentiunii cerute de art. 268 alin. 2 lit. b din Codul Muncii. Art. 39 alin. 2 din Codul Muncii nu a fost mentionat in cuprinsul deciziei de concediere si nu poate fi invocat de angajator in fata instantei, deoarece art. 77 din Codul Muncii prevede ca, in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Decizia de concediere contestata nu cuprinde mentiunea obligatorie prevazuta de art. 268 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, deoarece nu indica motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea disciplinara prealabila prin raportare la dispozitiile art. 267 alin. 3 din Codul Muncii, in conditiile in care prin convocatorul nr. 263/03.08.2008, angajatorul il convoaca pe reclamant "pentru prima zi dupa anularea suspendarii contractului de munca nr. 453021/10.04.2006 (terminarea concediului de boala pentru copil sau al dumneavoastra personal) la ora 10:00 a unei zile lucratoare" si ii pune in vedere sa inainteze certificatul medical in original pana in data de 09.08.2007. Or, art. 267 alin. 3 din Codul Muncii permite angajatorului sa dispuna sanctionarea fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, doar atunci cand salariatul nu se prezinta la convocarea facuta in conditiile prevazute de art. 267 alin. 2 din Codul Muncii fara un motiv obiectiv. In cuprinsul deciziei de concediere se mentioneaza doar "refuzul la cele trei convocatoare trimise pentru o analiza prealabila disciplinara".

Prin urmare, motivele de recurs invocate de catre parata cu privire la nelegalitatea hotararii recurate sub aspectul admiterii actiunii formulate de catre reclamant sunt neintemeiate.

Sustinerile recurentei nu sunt fondate nici in ceea ce priveste gresita respingere de catre instanta de fond a cererii reconventionale formulate de catre parata.

Art. 27 alin. 2 din Codul Muncii sanctioneaza cu nulitatea Contractului Individual de Munca incheiat fara existenta unui certificat medical care sa constate ca angajatul este apt pentru prestarea acelei munci.

Prin derogare de la aceasta regula, art. 27 alin. 3 din Codul Muncii prevede ca, in situatia in care salariatul prezinta certificatul medical dupa momentul incheierii Contractului Individual de Munca, contractul astfel incheiat ramane valabil.

Reclamantul-intimat a prezentat acest certificat la data de 05.10.2007, astfel incat, in speta, sunt incidente prevederile art. 27 alin. 3 din Codul Muncii, in conditiile in care Contractul Individual de Munca incheiat intre parti nu a incetat la momentul emiterii Deciziei de concediere nr. 3/19.08.2007, asa cum sustine recurenta, deoarece aceasta decizie a fost anulata de catre instanta si partile au fost repuse in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere, ca urmare a admiterii actiunii formulate de catre reclamant.

De altfel, potrivit art. 268 alin. 3 din Codul Muncii, decizia de concediere produce efecte juridice doar de la data comunicarii ei, in modalitatea prevazuta de art. 268 alin. 4 din Codul Muncii, iar nu de la data emiterii.

Pe de alta parte, art. 57 alin. 2 din Codul Muncii prevede ca efectele constatarii nulitatii Contractului Individual de Munca se produc doar pe viitor, adica dupa momentul constatarii ei, astfel incat cererea paratei-recurente de constatare a nulitatii absolute a contractului de munca al reclamantului cu incepere de la data de 19.08.2007, adica de la o data anterioara formularii cererii de constatare a nulitatii absolute a acesteia, contravine prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul Muncii.

Avand in vedere considerentele expuse anterior, Curtea a apreciat ca, in cauza, nu sunt incidente motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 8 si pct. 9 Cod Procedura Civila.

Pe cale de consecinta, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod Procedura Civila, a respins recursul declarat de catre parata ca neintemeiat.