Individualizarea pedepsei. Cauza de reducere a pedepsei. Circumstante atenuante

In cauzele referitoare la infractiunile prevazute in art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, daca instanta retine in favoarea inculpatului atat cauza de reducere la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege reglementata in art. 16 din Legea nr. 143/2000,

cat si circumstantele atenuante prevazute in art. 74 C. pen., va reduce minimul special al pedepsei la jumatate, potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 si va cobori pedeapsa sub aceasta limita, ca efect al retinerii circumstantelor atenuante, conform art. 76 C. pen.

------------------

Prin sentinta penala nr. 1327 din 4 octombrie 2007, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, in baza art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, modificata prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 si art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. si art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnata inculpata A.I. la 4 ani inchisoare, iar in baza art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, modificata prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, la un an inchisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate si s-a dispus ca inculpata sa execute pedeapsa rezultanta de 4 ani inchisoare.

Pentru a pronunta aceasta solutie, pe baza probelor administrate, instanta de fond a retinut ca, la 7 iunie 2007, inculpata a vandut martorului cu identitate protejata V.G. o doza de heroina contra sumei de 50 RON, asupra sa fiind gasite 5 doze de heroina si 45 comprimate de sintalgon destinate consumului propriu, precum si mai multe obiecte purtatoare de urme de heroina.

Prin decizia nr. 397/A din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, a admis apelul declarat de inculpata, a desfiintat in parte sentinta si, in fond, a descontopit pedeapsa rezultanta in pedepsele componente, pe care le-a repus in individualitatea lor, a facut aplicarea dispozitiilor art. 74 si art. 76 C. pen. si in ce priveste infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 si a condamnat pe inculpata la un an inchisoare.
Instanta de apel a dispus ca inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani inchisoare.
In termen legal, impotriva acestei hotarari au declarat recurs procurorul si inculpata.
Prin motivele scrise, procurorul a sustinut, in esenta, ca hotararea este nelegala sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei pentru infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, care in contextul retinerii dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 si al dispozitiilor art. 74 si art. 76 C. pen., se situa sub cuantumul de un an inchisoare stabilit de instanta de apel.

Recurenta inculpata a solicitat, intre altele, reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiente sporite efectelor retinerii dispozitiilor art. 74 si art. 76 C. pen.

In drept, in sustinerea motivelor de recurs, procurorul a invocat cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., iar recurenta inculpata, intre altele, de asemenea, cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinand legalitatea hotararilor atacate atat in raport cu criticile formulate, cat si cu dispozitiile legale invocate, se constata ca recursurile declarate sunt fondate pentru urmatoarele considerentele:
Intr-adevar, in mod justificat, prin decizia recurata, instanta de apel a considerat corecta operatiunea de aplicare a dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru ambele infractiuni deduse judecatii, atata timp cat, in urma denuntului facut de inculpata, s-a facilitat identificarea si tragerea la raspundere penala a inculpatului S.R. Tot astfel, prin hotararea recurata, instanta de apel a corectat omisiunea instantei de fond, ce a constat in neretinerea circumstantelor atenuante si pentru infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000. Dar, desi a retinut aceste dispozitii de favoare in mod corect, instanta de apel a operat o singura reducere a pedepsei aplicate pentru infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, numai ca efect al retinerii circumstantelor atenuante judiciare.

Prin urmare, un prim efect, al aplicarii dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, era reducerea la jumatate a minimului special al pedepsei stabilit de lege pentru infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, devenind un an inchisoare, al doilea fiind reducerea pedepsei sub aceasta limita de un an, ca efect al retinerii in favoarea inculpatei a dispozitiilor art. 74 si art. 76 C. pen.

Stabilind o pedeapsa de un an inchisoare pentru infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, instanta de apel a incalcat aceste dispozitii legale, stabilind o pedeapsa in alte limite, aspect sub care sunt fondate recursurile declarate de procuror si inculpata.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile au fost admise, decizia penala atacata a fost casata cu privire la individualizarea pedepsei, pedeapsa rezultanta a fost descontopita in pedepsele componente, pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, modificata prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 si art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. si art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost redusa de la un an inchisoare la 10 luni inchisoare, iar in baza art. 33 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpata urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare.