Interceptarile si inregistrarile audio sau video. Conditii

In conformitate cu prevederile art. 91 ind 1 alin. (1) C. proc. pen., interceptarile si inregistrarile audio sau video se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impune pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.

In dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol sunt enumerate infractiunile pentru care pot fi autorizate interceptarile si inregistrarile audio sau video.

Din analiza prevederilor art. 91 ind 1 alin. (1) si (2) C. proc. pen., care stabilesc in mod strict conditiile legale de realizare a interceptarile si inregistrarile audio sau video, rezulta ca legalitatea acestora nu este conditionata de inceperea urmaririi penale, ci interceptarile si inregistrarile audio sau video pot fi autorizate si in faza actelor premergatoare.

---------------


Prin sentinta penala nr. 377/PI din 13 iulie 2007, pronuntata de Tribunalul Timis, s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta prevazuta in art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Instanta de fond a retinut, in fapt, ca inculpatul B.A. si-a desfasurat activitatea in cadrul institutiei Prefectului judetului Timis, avand functia de expert-asistent, fiind totodata si membru in Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Dupa aparitia Legii nr. 290/2003, denuntatorul B.I. si tatal sau, A.B., au depus cereri la Comisia Judeteana Timis pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru obtinerea de compensatii de la statul roman, avand in vedere proprietatile imobiliare pe care le-au detinut in Basarabia inainte de anul 1947.

In cursul lunii decembrie 2006, inculpatul i-a comunicat prin telefon denuntatorului ca cererile sale au fost admise partial prin doua hotarari, invitandu-l la sediul Prefecturii pentru ridicarea acestor hotarari. La 21 decembrie 2006, denuntatorul a primit de la inculpat copii xerox ale hotararilor, din care rezulta ca prin hotararea nr. 152 din 24 octombrie 2006 i s-a aprobat acordarea sumei de 168.501,34 lei, iar prin hotararea nr. 155 din 24 octombrie 2006 i s-a aprobat acordarea sumei de 661.97,40 lei. Denuntatorul l-a intrebat pe inculpat cand isi va primi banii, iar acesta i-a comunicat ca platile se fac de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor pe baza unor liste intocmite de functionarii din cadrul acestei institutii si, daca doreste sa primeasca cu prioritate sumele de bani, va trebui sa-i remita 10% din valoarea sumelor totale ce i-au fost aprobate, lasandu-l pe denuntator sa inteleaga ca are influenta asupra functionarilor din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor Bucuresti.

In cursul lunii ianuarie 2007, denuntatorul i-a comunicat inculpatului ca este de acord sa plateasca 10%, in cazul in care plata i se va face cu prioritate.

La 13 aprilie 2007 inculpatul l-a sunat pe denuntator, acesta deplasandu-se la biroul inculpatului, ocazie cu care inculpatul i-a adus la cunostinta ca vor intra in contul personal o parte din sumele de bani la care era indreptatit, dandu-i de inteles ca a fost informat in acest sens de functionarii din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor Bucuresti, de influenta carora s-a prevalat. Cu aceeasi ocazie, inculpatul a scris pe un biletel sumele pe care cei doi le vor primi conform hotararilor, iar pe verso a indicat sumele pe care urma sa le dea denuntatorul.

La 16 aprilie 2007, numitul B.I. a adresat un denunt organelor de urmarire penala prin care l-a reclamat pe inculpat pentru comportamentul sau, in sprijinul afirmatiilor sale depunand inregistrarea audio efectuata personal pe un reportofon si biletelul cu sumele de bani consemnate de inculpat. Dupa acest moment, pe baza autorizatiilor emise de Tribunalul Timis, organele de urmarire penala au procedat la interceptarea si inregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpat, precum si la inregistrarea audio-video a acestuia in mediu ambiental.

La 22 aprilie 2007, inculpatul i-a telefonat denuntatorului, reprosandu-i acestuia ca nu l-a sunat in data de 19 aprilie 2007, cand i-au intrat banii in cont . Inculpatul i-a cerut denuntatorului sa se intalneasca pentru a discuta despre primirea sumelor de bani .

La 23 aprilie 2007, inculpatul si denuntatorul s-au intalnit si au discutat despre primirea primei transe din sumele de bani si remiterea a 10% din aceasta inculpatului.

Din inregistrarea convorbirilor purtate rezulta ca inculpatul i-a confirmat denuntatorului cifrele pe care i Ie-a scris pe biletul pe care i l-a dat la 13 aprilie 2007. Denuntatorul l-a intrebat pe inculpat despre modul in care trebuie sa remita suma de bani care i s-a cerut, iar inculpatul i-a solicitat sa depuna banii intr-un plic, pe care l-a inmanat denuntatorului. Inculpatul i-a mai comunicat denuntatorului ca trebuie sa introduca in plic o suma care sa reprezinte 10% din valoarea totala a hotararilor.

La 24 aprilie 2007, denuntatorul, din contul personal, a retras suma de 16.900 lei pentru a o inmana inculpatului ca o prima transa din suma ceruta de acesta, cei doi convenind ca diferenta sa fie remisa ulterior, dupa primirea celei de-a doua transe de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor Bucuresti. Denuntatorul s-a prezentat la sediul Directiei Nationale Anticoruptie Timisoara unde, intr-un proces-verbal, au fost inregistrate seriile bancnotelor care compuneau suma de 16.900 lei ce urma a fi remisa inculpatului. Apoi banii au fost introdusi in plicul pe care denuntatorul l-a primit de la inculpat.

Denuntatorul i-a telefonat inculpatului, cei doi s-au intalnit, iar denuntatorul a scos plicul cu bani si l-a introdus in punga pe care i-a dat-o inculpatul.

Dupa acest moment, inculpatul a fost oprit de organele de urmarire penala. La solicitarea acestora, inculpatul a golit continutul celor doua pungi pe care le avea asupra sa, constatandu-se ca intr-una din acestea inculpatul avea plicul cu bani, plic in care se gasea suma de 16.900 lei, compusa din bancnote ale caror serii au fost inregistrate in procesul-verbal de organele de urmarire penala.

Prin decizia penala nr. 172/A din 24 septembrie 2007, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat.

Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs inculpatul B.A., criticandu-le pentru aspecte de nelegalitate si netemeinicie, circumscrise, intre altele, cazului de recurs prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.

In notele scrise si in sustinerea orala, recurentul-inculpat - prin aparatorul sau - a solicitat, in principal, restituirea cauzei la procuror conform dispozitiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. in vederea refacerii actului de sesizare a instantei. Sub acest aspect, s-a invocat incalcarea dispozitiilor art. 911 si urm. C. proc. pen., dar si art. 6 C. proc. pen., intrucat urmarirea penala fata de inculpat a fost inceputa prin rezolutia din 24 aprilie 2007 ora 12,00, in timp ce autorizatiile pentru interceptarea convorbirilor telefonice si ambientale au fost date, de judecator, la 18 aprilie 2007.

Se sustine, astfel, ca obtinerea autorizatiilor de interceptare in faza actelor premergatoare incalca prevederile art. 911 C. proc. pen., fiind necesar si obligatoriu a fi dispusa inceperea urmaririi penale impotriva persoanei ale carei convorbiri urmeaza a fi interceptate.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand ambele hotarari, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) si art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Analizand probatoriul dispus si administrat in cauza se constata ca faptele retinute in sarcina inculpatului B.A., constand in aceea ca a pretins de la denuntatorul B.I suma de 82.900 lei, primind efectiv suma de 16.900 lei, in scopul de a interveni pe langa functionarii din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor pentru a-i determina sa faca plata cu prioritate si in mod preferential a compensatiilor banesti cuvenite denuntatorului, au fost corect stabilite de prima instanta.

Incadrarea juridica a faptei in infractiunea de trafic de influenta prevazuta in art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 este legala, iar vinovatia inculpatului a fost stabilita pe baza probelor administrate in cauza.

Cu privire la motivul de recurs invocat de inculpat, in sensul restituirii cauzei la procuror, fiind incalcate dispozitiile art. 911 C. proc. pen., intrucat autorizatiile de interceptare au fost date la 18 aprilie 2007, iar urmarirea penala a fost inceputa la 24 aprilie 2007, se constata ca este nefondat.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 911 alin. (1) C. proc. pen., interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impune pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.

Alin. (2) al aceluiasi articol enumera infractiunile pentru care se poate admite acest mijloc de proba .

Din analiza dispozitiilor art. 911 C. proc. pen., rezulta ca inregistrarea convorbirilor telefonice este subordonata unor conditii strict determinate, si anume:

a) sa existe date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni .

Datele sau indiciile temeinice pot privi fie pregatirea, fie savarsirea unei infractiuni, astfel incat inregistrarea se poate efectua si inainte de savarsirea oricarei infractiuni;

b) sa priveasca o infractiune dintre cele pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu;

c) sa fie utila pentru aflarea adevarului. Utilitatea trebuie apreciata de organul de urmarire penala care face propunerea pentru autorizarea, de catre judecator, a interceptarilor convorbirilor telefonice;

d) sa existe o autorizatie din partea judecatorului competent.

Potrivit dispozitiilor art. 913 alin. (1) C. proc. pen., convorbirile telefonice sunt redate integral intr-un proces-verbal ce constituie mijloc de proba .

Rezulta, asadar, ca legalitatea interceptarilor convorbirilor telefonice nu este conditionata de inceperea urmaririi penale. Legea nu prevede, ca o garantie distincta, obligativitatea instiintarii persoanei interesate despre faptul inregistrarii. Aceasta omisiune este fireasca, avand in vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea masura si caracterul secret al acesteia. Ulterior, insa, invinuitul sau inculpatul are dreptul de a lua cunostinta despre inregistrare, avand totodata posibilitatea de a contesta continutul inregistrarilor.

Prin urmare, imprejurarea ca in cauza de fata autorizatiile pentru interceptarea convorbirilor telefonice si ambientale au fost date de judecatorul competent, la 18 aprilie 2007, iar rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva inculpatului recurent a fost data la 24 aprilie 2007 nu poate sa constituie un motiv de restituire a cauzei la procuror, nefiind incidente niciunul din cazurile limitativ prevazute in dispozitiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

In acelasi sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca denuntul a fost facut la 16 aprilie 2007, iar la 17 aprilie 2007 denuntatorul a fost audiat de procuror, rezultand astfel date si indicii temeinice privind savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute in art. 911 alin. (2) C. proc. pen.

Cat priveste valoarea probanta a procesului-verbal ce se incheie cu ocazia inregistrarilor, se impune a se observa ca legea nu cuprinde nicio derogare de la principiul liberei aprecieri a probelor, instanta de judecata analizand aceste probe in contextul celorlalte probe administrate in faza de urmarire penala si in cursul cercetarii judecatoresti.

In fine, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca in cauza nu a fost incalcat nici dreptul la respectarea vietii private a inculpatului B.A.

Potrivit dispozitiilor art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului �orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale�, iar amestecul unei autoritati publice nu este admis decat in �masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationale, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protectia drepturilor si libertatilor altora.�

Constitutia Romaniei dispune, de asemenea, ca �autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata� (art. 26), iar in art. 28 se prevede ca secretul �convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.�

In acelasi timp, insa, in art. 53 se prevede ca, in mod exceptional, exercitiul acestor drepturi �poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale.�

Legea interna stabileste conditiile imperative de inregistrare a convorbirilor si de valorificare a acestora pe planul probatiunii, fiind instituita, totodata, o garantie procesuala, constand in posibilitatea supunerii inregistrarilor unei expertizei tehnice.

Fata de considerentele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.