Redeschiderii urmaririi penale. Incompatibilitate. Recurs in intersul legii promovat

Laura Codruta Kovesi, Procurorul General al Romaniei, a promovat recurs in interesul legii privind incidenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 49 alin. 4 din Codul de procedura penala in ipoteza trimiterii cauzei la procuror in vederea redeschiderii urmaririi penale, prevazuta de art. 278 indice 1 alin. 8 lit. b cu referire la art. 273 alin. 11 din Codul de procedura penala.

C ă t r e


PREŞEDINTELE �NALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

�n temeiul art. 4142 alin. 1 din Codul de procedură penală şi a art.25 lit.a din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, vă sesizez cu


Recurs �n INTERESUL LEGII


privind incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art.49 alin.4 din Codul de procedură penală �n ipoteza trimiterii cauzei la procuror �n vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art.2781 alin.8 lit.b cu referire la art.273 alin.11 din Codul de procedură penală.


Examenul jurisprudenţei actuale, �n materie penală, evidenţiază două orientări cu privire la acest aspect şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel :


1) Unele instanţe au considerat că, �n ipoteza trimiterii cauzei la procuror �n vederea redeschiderii urmăririi penale prevăzută de art.2781 alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, persoana care iniţial a efectuat urmărirea penală, ca organ de cercetare penală sau ca procuror, devine incompatibilă �n acea cauză.

Prin urmare, �n astfel de situaţii instanţele au reţinut incidenţa prevederilor art.49 alin.4 din Codul de procedură penală şi, �n consecinţă, �n temeiul art.2781 alin.8 lit.b din acelaşi cod, au admis pl�ngerea �mpotriva soluţiei de netrimitere �n judecată şi au trimis cauza procurorului �n vederea redeschiderii urmăririi penale (Anexele 1 - 6).

Adepţii acestui punct de vedere au considerat că redeschiderea urmăririi penale (art.2781 alin.8 lit.b) şi restituirea cauzei la procuror �n vederea refacerii urmăririi penale (art.332) nu constituie instituţii juridice distincte, ambele fiind cazuri de reluare a urmăririi penale dispuse de către instanţă şi, ca atare, au extins prin analogie aria de aplicare a dispoziţiilor art.49 alin.4 din Codul de procedură penală şi la această primă ipoteză.

2) �ntr-o altă orientare, instanţele au apreciat că, �n situaţia menţionată, persoana care a efectuat iniţial urmărirea penală nu devine incompatibilă (Anexele 7 - 8).

�n motivarea acestei soluţii s-a argumentat că prevederile art.49 alin.4 se limitează numai la situaţia �n care instanţa a dispus refacerea urmăririi penale, care presupune ��ntocmirea din nou a actelor de urmărire penală�.

Apreciez că ultima soluţie este cea legală.

*

* *

Conform doctrinei[1], incompatibilitatea nu reprezintă, �n esenţa ei, o incompetenţă, ci se �nfăţişează ca o situaţie de inadecvare �n care se află unul dintre subiecţii procesuali oficiali faţă de o cauză penală concretă şi care constituie un impediment �n ceea ce priveşte participarea acestuia la rezolvarea acelei cauze, fiind menită să asigure �ncrederea �n buna administrare a justiţiei.

Această situaţie se iveşte atunci c�nd un subiect procesual care a avut o anumită poziţie procesuală �ntr-o cauză penală este chemat să participe �n aceeaşi cauză �ntr-o altă poziţie procesuală care este inconciliabilă cu cea dint�i. Poziţiile procesuale sunt inconciliabile atunci c�nd ocuparea lor de către acelaşi subiect procesual �n aceeaşi cauză penală generează suspiciuni asupra imparţialităţii sale subiective şi/sau obiective.

Potrivit art.49 alin.4 din Codul de procedură penală, persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, c�nd refacerea este dispusă de instanţă. Prin aceste dispoziţii legiuitorul a urmărit să asigure eliminarea oricăror �ndoieli cu privire la obiectivitatea organului judiciar �n rezolvarea cauzelor.

Conform art.201 din acelaşi cod, urmărirea penală este realizată de procuror şi organele de cercetare penală.

Prin urmare, situaţia de incompatibilitate menţionată vizează persoana care a efectuat urmărirea penală fie ca procuror, fie ca organ de cercetare penală, �n ipoteza �n care refacerea urmăririi penale s-a dispus de către instanţa de judecată.

Pe de altă parte, ipoteza prevăzută de art.2781 alin.8 lit.b cu referire la art.273 alin.11 din Codul de procedură penală are �n vedere reluarea urmăririi penale �n cazul �n care judecătorul admite pl�ngerea �mpotriva ordonanţei sau, după caz, a rezoluţiei procurorului de scoatere de sub urmărire penală, �ncetare a urmăririi penale ori de clasare şi trimite cauza procurorului �n vederea redeschiderii urmăririi penale.

*

* *

Activitatea procesuală, deşi �n mod obişnuit progresivă, nu este concepută ca o activitate ireversibilă, exist�nd posibilitatea re�ntoarcerii cauzei la etapele prin care a trecut.

Astfel, dacă s-a dispus trimiterea �n judecată, instanţa are posibilitatea, �n condiţiile legii, să hotărască reluarea ciclului procesual restituind cauza procurorului şi determin�nd o nouă activitate de urmărire penală. De asemenea, soluţiile de neurmărire penală au şi ele un caracter relativ, neconstituind piedici definitive �n redeschiderea unor urmăriri �n care anterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau �ncetarea urmăririi penale.

Reluarea urmăririi penale este deci instituţia procesuală cu ajutorul căreia se asigură desfăşurarea procesului penal prin reactivarea cursului urmăririi penale �n cazurile prevăzute de lege.


Rezolvarea problemei de drept ce constituie obiectul prezentului demers impune o analiză comparativă a cazurilor de reluare a urmăririi penale �n ipotezele restituirii cauzei la procuror �n vederea refacerii urmăririi penale, respectiv redeschiderea urmăririi penale.

Potrivit art.272 cu referire la art.332 alin.2 din Codul de procedură penală, restituirea �n vederea refacerii urmăririi penale se dispune doar de către instanţa de fond � după ce procurorul, prin rechizitoriu, s-a dez�nvestit şi a sesizat instanţa cu judecarea conflictului de drept penal, �n cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa �nvinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

Prin urmare, motivul restituirii �l reprezintă nesocotirea prevederilor legale ce atrag nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală (art.332 şi art.197 alin.2 din Codul de procedură penală), iar temeiul juridic �l constituie hotăr�rea instanţei de fond .

Pe de altă parte, conform art.273 din acelaşi cod, redeschiderea urmăririi penale - deşi reprezintă tot o modalitate de reluare a urmăririi penale, are ca situaţie premisă o soluţie de neurmărire, cu privire la care se constată ulterior că nu se justifică fie pentru că a fost greşit adoptată iniţial, fie pentru că a dispărut �mprejurarea pe care s-a �ntemeiat soluţia �n momentul �n care a fost luată.

Această măsură se dispune după terminarea urmăririi penale fie de către acelaşi procuror sau de către prim-procurorul parchetului (�n cadrul exercitării controlului ierarhic), din oficiu ori, după caz, la pl�ngerea persoanei ale cărei interese legitime au fost vătămate, conform art.278 din Codul de procedură penală, fie de către judecător la pl�ngerea persoanei nemulţumite, potrivit art.2781 alin.8 lit.b din acelaşi cod.

Procedura prevăzută de art.2781 are natura juridică a unei garanţii procesuale de respectare a legalităţii �n această primă fază a procesului penal.

Totodată, conform art.273 alin.2 din Codul de procedură penală, temeiul juridic al redeschiderii urmăririi penale �l constituie, �n toate cazurile, ordonanţa procurorului.

Rezultă că redeschiderea urmăririi penale � deşi constituie tot o modalitate de reluare a urmăririi penale, este total diferită de restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, prima reprezent�nd un remediu procesual, iar cea de-a doua, o sancţiune procesuală.

Mai mult, refacerea urmăririi penale presupune �ntocmirea din nou a actelor de urmărire penală atunci c�nd instanţa de judecată a constatat nulitatea totală sau parţială a acestora, fiind deci firesc ca �n acest caz urmărirea penală să nu mai poată fi refăcută de către aceeaşi persoană (procuror sau organul de cercetare penală) care a efectuat actele anterior măsurii de restituire dispusă de instanţă.

Chiar şi �n acest caz de reluare a urmăririi penale există situaţii care nu atrag incidenţa prevederilor art.49 alin.4 din Codul de procedură penală.

Astfel, instanţa supremă a statuat că procurorul este incompatibil numai dacă a efectuat personal acte de cercetare penală, nu şi atunci c�nd a condus şi controlat activitatea organului de cercetare penală care a efectuat aceste acte .

�n acest sens s-a avut �n vedere că, potrivit art.209 alin.1 şi art.216 din Codul de procedură penală, procurorul exercită supravegherea asupra actelor de urmărire penală � �n cadrul căreia, conform art.262 pct.1, dispune şi asupra soluţiilor ce se dau �n cauză, inclusiv rechizitoriul, situaţie care, evident, este diferită de efectuarea a �nsăşi activităţii de urmărire penală, la care se referă prevederile art.49 alin.ultim din Codul de procedură penală[2].

�n schimb, spre deosebire de refacerea urmăririi penale, �n cazul redeschiderii urmăririi penale �n ipoteza prevăzută de art.2781 alin.8 lit.b cu referire la art.273 alin.11 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată, admiţ�nd pl�ngerea �mpotriva soluţiei, nu va desfiinţa actele de urmărire penală ci numai ultimul act procedural al urmăririi penale, respectiv rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere �n judecată, procurorul av�nd obligaţia de a clarifica, �n continuare, faptele şi �mprejurările şi de a administra mijloacele de probă indicate de judecător.

Aşadar, cu at�t mai mult �n această ipoteză, c�nd nu sunt desfiinţate actele de urmărire penală existente, persoana care a instrumentat cauza iniţial nu devine incompatibilă să completeze urmărirea penală.

�n concluzie, situaţia de incompatibilitate prevăzută de art.49 alin.4 din Codul de procedură penală vizează persoana care a efectuat urmărirea penală, fie ca organ de cercetare penală, fie ca procuror, numai �n ipoteza restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale, prevăzută de art.332 din Codul de procedură penală.

*

* *

Av�nd �n vedere cele expuse, vă solicit să constataţi că această problemă de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie obligatorie, să stabiliţi modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

Procuror general,

Laura Codruţa K�vesi