Act propus ca proba intr-un litigiu. Solicitarea comunicarii. Caracterul refuzului.

Potrivit dispozitiilor art.2 alin. (1) lit.h) din Legea nr. 554/2004 reprezinta refuz nejustificat de a solutiona o cerere exprimarea explicita cu exces de putere a vointei de a nu rezolva cererea .

Refuzul unei autoritati de a comunica personal reclamantului un act propus ca proba intr-un litigiu in care autoritatea emitenta nu este parte, nu reprezinta refuz nejustificat, cu atat mai mult cu cat informatiile continute de actul solicitat nu sunt de interes public.

____________

Prin sentinta civila nr.2038 din 27 septembrie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti � Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal pronuntata in dosarul nr.7898/1/2005, a fost admisa in parte actiunea numitei MA, in contradictoriu cu parata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), fiind obligata aceasta sa solutioneze cererea nr.279 din 6 ianuarie 2005, in sensul comunicarii clauzei sociale din contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.1472 din 7 decembrie 1997, incheiat de Fondul Proprietatii de Stat (in prezent AVAS) cu societatea K.

A fost respins ca neintemeiat capatul de cerere privind daunele materiale si morale.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca reclamanta a solicitat paratei, recomunicarea unor copii ale clauzelor sociale din contractul mai sus mentionat, pe motiv ca cele depuse de parata intr-un alt litigiu au fost sustrase de la dosar, primind raspunsul ca actul solicitat a fost transmis in copie la dosarul nr.3001/2003 al Tribunalului Bucuresti, astfel incat o noua copie poate fi transmisa numai la cererea instantei.

A apreciat instanta ca reclamanta are nevoie de acea copie pentru a-si formula apararile intr-un litigiu aflat pe rol si ca apararile paratei in sensul ca nu poate furniza informatii dintr-un contract fara acordul partilor acestuia � pe temeiul art.5 din O.G. nr.25/2002 � dovedesc o conduita contradictorie in raport cu raspunsul la cererea reclamantei.

A considerat instanta ca solicitarea clauzelor sociale nu tine de secretele comerciale si de afaceri, iar art.5 din O.G. nr.25/2002 nu se poate invoca in speta deoarece se refera la astfel de secrete care trebuie respectate in legatura cu utilizarea rezultatelor unei analize si ale controlului post-privatizare.

A constatat instanta ca refuzul AVAS este nejustificat si ii incalca reclamantei interesul legitim (intrucat la data incheierii contractului reclamanta era angajata S.C. �K� SA) obligatia autoritatii fiind de a asigura informarea cetatenilor asupra problemelor de interes personal, prevazuta de art.31 alin. (2) din Constitutie care confera reclamantei un drept corelativ.

Asupra cererii de acordare a daunelor materiale si morale, instanta a constatat ca, desi reclamanta nu a mai sustinut-o dupa precizarea temeiului actiunii, a exprimat totusi renuntarea la acest capat de cerere sub conditie suspensiva, iar conditia nu s-a realizat (parata nu a depus la dosar clauzele sociale), astfel incat instanta trebuie sa se pronunte.

Instanta a respins cererea, retinand ca reclamanta nu a dovedit prejudiciul moral si pe cel material pe care le-a suferit, iar parata a raspuns cererii reclamantei in sensul ca are intentia de a da curs solicitarii ei.

I. Impotriva acestei sentinte a declarat in termen recurs reclamanta, criticand sentinta pentru respingerea cererii de obligare a paratei la daune materiale si morale.
In motivarea cererii se arata:
- ca AVAS trebuia sa urmareasca daca societatea K SA a dus la indeplinire clauzele contractului de vanzare-cumparare a societatii �I� in special �obligatiile cumparatorului� si �clauzele sociale� atasate contractului;
- ca societatea sus mentionata nu a dus la indeplinire si in mod nelegal i-a desfacut reclamantei contractul individual de munca, iar AVAS trebuia sa ia atitudine si sa clarifice drepturile pe care reclamanta le obtinuse ca salariat in urma negocierilor sau sa-i comunice reclamantei aceste clauze pentru a-si valorifica singura drepturile;
- ca refuzul AVAS de a-i inainta aceste clauze sociale i-a cauzat o paguba materiala de 500 de milioane de lei reprezentand pierderea contractului individual de munca si salariile aferente;
- ca, desi prin sentinta din 27 septembrie 2006 AVAS a fost obligata sa-i comunice clauzele sociale, la 26 octombrie 2006 cand s-a prezentat la sediul acesteia a refuzat sa i le inainteze, inseland-o premeditat cu un extras din capitolul �obligatiile cumparatorului� de la alta unitate K.

Recursul nu se fondeaza, urmand a fi respins ca atare pentru considerentele care urmeaza:
1. In fapt, reclamanta este nemultumita pentru ca, dupa privatizarea S.C. �I� S.A. Bucuresti a fost concediata de catre angajator prin desfacerea contractului individual de munca .
Masura a fost contestata de reclamanta si face (sau a facut) obiectul unui litigiu de munca pe rolul Tribunalului Bucuresti in dosarul nr.3001/2003.
Reclamanta considera ca, neavand ca proba in acel dosar �clauzele sociale� anexa la contractul de privatizare, nu a putut sa inlature masura desfacerii contractului individual de munca si sa obtina salariile cuvenite .
Daunele materiale solicitate reprezinta, in opinia recurentei, chiar aceste salarii si reparatia masurii de desfacere a contractului de munca .
Pretentiile sunt neintemeiate, cata vreme nu exista o hotarare judecatoreasca irevocabila, pronuntata in litigiul de munca, din care sa rezulte explicit ca respingerea actiunii sale s-a datorat nedepunerii �clauzelor sociale� de catre AVAS.

2. In cauza de fata, reclamanta a solicitat obligarea AVAS la daune ca cerere accesorie la refuzul de a i se comunica �clauzele sociale�, asadar pentru neindeplinirea unei cereri cu caracter pur formal.
Ca urmare, criticile recurentei privind neindeplinirea de catre AVAS a obligatiilor post-privatizare nu au legatura cu obiectul cauzei deduse judecatii, cu atat mai mult cu cat sindicatul existent in cadrul societatii �I�, iar nu AVAS este reprezentantul legitim al salariatilor in raporturile cu patronatul.

II. Impotriva aceleiasi sentinte a declarat recurs si parata AVAS invocand dispozitiile art.3041 Cod procedura civila si aratand ca nu este vorba de �un refuz nejustificat� din partea sa, cata vreme contractul de vanzare-cumparare de actiuni nu reprezinta o informatie de interes public, iar reclamanta, nefiind parte in contract, nu are un drept de a detine o copie a contractului.
Arata recurenta ca i-a comunicat reclamantei la 2 noiembrie 2006 doua file reprezentand �adresa� si �clauza 8.3�, iar aceasta, desi recunoaste ca le-a primit, pretinde ca ele �nu stipuleaza drepturile salariatilor� si ca AVAS refuza sa-i solutioneze cererea .

Recursul se fondeaza, sentinta urmand a fi modificata in sensul de a respinge si primul capat de cerere din actiune, in temeiul art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila, pentru urmatoarele considerente:
Refuzul reclamat de petenta prin actiune, pe temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu este unul nejustificat.
Copia �clauzelor sociale� din contractul de vanzare-cumparare de actiuni ale societatii �I� a fost propusa ca proba de catre reclamanta din cauza de fata intr-un litigiu de munca in care are (sau avea) calitatea de reclamanta si unde sustinea nelegalitatea desfacerii contractului individual de munca . Instanta investita cu cererea � Tribunalul Bucuresti � a admis proba si a solicitat comunicarea inscrisului de catre AVAS. Aceasta s-a conformat, iar actul a fost trimis la dosar pentru termenul din 29 septembrie 2003 in dosarul nr.3001/2003 .

Reclamanta, la 6 ianuarie 2005 solicita direct AVAS sa-i comunice ei personal copia �clauzelor sociale�, iar refuzul acestei autoritati, comunicat cu adresa nr.2698 din 7 februarie 2005, este motivat de situatia ca si-a indeplinit o data obligatia impusa de Tribunalul Bucuresti, o noua comunicare urmand sa faca numai la solicitarea acestei instante.

Motivatia refuzului este pertinenta si � nefiind o expresie a abuzului de putere � este si legala.
Fiind vorba de probe intr-un dosar � in care AVAS nu era parte � era firesc ca detinatoarea actului sa pretinda o cerere formala a instantei de judecata, cu atat mai mult cu cat acele informatii nu erau de interes public.
Reclamanta, dupa primirea acestui raspuns de la AVAS, avea dreptul procesual de a solicita instantei � Tribunalul Bucuresti � sa revina la AVAS pentru recomunicarea inscrisului probator.

Ea a ales insa calea reclamatiei in contenciosului administrativ pentru obtinerea unei probe pentru care avea calea legala in cadrul litigiului de munca . Acest exercitiu al dreptului de petitionare intemeiat pe dispozitiile Legii nr.554/2004 este insa abuziv, analizat fiind sub incidenta art.723 Cod procedura civila.

In realitate, reclamanta a luat cunostinta de extrasul din contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.1473/1997 �Obligatiile si garantiile cumparatorului� � punctul 8.3, dar contesta faptul ca acest extras ar reprezenta �clauzele sociale�, fiind incredintata ca exista alte dispozitii contractuale �oculte� privind protectia sociala la care s-a angajat cumparatorul si pe care nu le-ar fi respectat.

Or, dupa cum rezulta din adresa AVAS catre Tribunalul Bucuresti la dosarul nr.3001/2003, aceeasi copie-extras inmanata reclamantei a fost comunicata si instantei in litigiul de munca .

In fine, se cuvine a constata ca, dupa pronuntarea sentintei in cauza de fata, AVAS a comunicat intimatei-reclamante copia extras a �clauzelor sociale� si anume punctul 8.3 din contract (fila 18 dosar) pe care reclamanta insasi l-a depus in cauza de fata, impreuna cu intampinarea la recursul AVAS.

Pentru aceste motive, recursul reclamantei a fost respins, iar recursul declarat de parata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului impotriva sentintei civile nr.2038 din 27 septembrie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti � Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a fost admis, sentinta fiind modificata, in sensul respingerii capatului de cerere al actiunii reclamantei privind obligarea paratei la solutionarea cererii nr.279 din 6 ianuarie 2005.