Tentativa la infractiunea de omor. Incaierare. Inexistenta concursului de infractiuni

In cazul in care unul dintre participantii la incaierare incearca sa ucida pe un altul, fapta constituie tentativa la infractiunea de omor, iar nu si infractiunea de incaierare in concurs cu cea dintai.

____________

Prin sentinta penala nr.288 din 17 octombrie 2002, Tribunalul Arges a condamnat pe inculpatul C.M. pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor calificat prevazuta in art.20 raportat la art.174 si art.175 lit. i si a infractiunii de incaierare prevazuta in art.322 alin.1 C.pen.

Instanta a retinut ca, in noaptea de 20 noiembrie 2001, inculpatul a participat la o incaierare, in cursul careia a aplicat partii vatamate I.D. o lovitura cu cutitul in zona toracica stanga, leziune care i-a pus in primejdie viata.

Curtea de Apel Pitesti, prin decizia penala nr.358/A din 17 decembrie 2002, a admis apelul procurorului si a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi . Apelul inculpatului a fost respins.

Inculpatul a declarat recurs, cerand reducerea pedepsei aplicate pentru savarsirea tentativei de omor.
Examinand hotararile atacate si din oficiu, conform art.3859 alin.3 C.proc.pen., s-a constatat ca recursul este fondat, prima instanta dand faptei savarsite de inculpat o incadrare juridica gresita, mentinuta in apel.

Incaierarea intre mai multe persoane prevazuta in art.322 C.pen. este o altercatie violenta intre mai multe persoane aflate in conflict, desfasurata in imbulzeala. Prin manifestarile de violenta pe care le implica, incaierarea creeaza sentimente de insecuritate, stari de agitatie si neliniste, ea fiind periculoasa si prin posibilitatea antrenarii in aceasta a persoanelor din jur care pot deveni victime ale agresiunii.

In modalitatea prevazuta in alineatul 1, urmarea imediata consta in starea de pericol creata pentru relatiile de convietuire sociala, pentru ordinea si linistea publica, pentru securitatea persoanelor.

In modalitatea prevazuta in alineatul 2, urmarea imediata este cauzarea unei vatamari grave a integritatii corporale sau sanatatii unei persoane . Cel care savarseste fapta se pedepseste pentru infractiunea prevazuta in art.182 C.pen. al carei maxim se reduce cu un an.

Daca incaierarea a avut ca urmare vatamarea grava a integritatii corporale si nu se cunoaste care dintre participanti a savarsit faptele aratate in alineatul 2, se aplica tuturor inchisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar daca s-a cauzat moartea, pedeapsa este inchisoare de la 3 la 15 ani.

Aceasta modalitate agravata a infractiunii de incaierare nu se poate retine daca autorul vatamarii corporale grave, a omorului sau tentativei de omor este cunoscut, fapta participantului constituind, dupa caz, infractiunile de vatamare corporala grava pedepsita conform alineatului 2, omor sau tentativa la omor.

Din probele administrate rezulta ca singurul care a avut cutit si l-a folosit este inculpatul, care a si recunoscut ca a lovit cu el.

Cum inculpatul a actionat cu intentia manifesta de a ucide, fapta savarsita intruneste elementele constitutive ale tentativei de omor calificat si se incadreaza in prevederile art.20 raportat la art.174 si art.175 lit.i C.pen.

Existenta concursului de infractiuni intre incaierare si vatamare corporala grava, omor sau tentativa de omor nu este posibila decat in situatia cand in cursul unei incaierari unul dintre participanti ar lovi mai multe persoane, din care unora le-ar cauza leziuni sau vatamari ale integritatii corporale ce caracterizeaza infractiunile prevazute in art.180 si art.181 C.pen., iar altora vatamari grave sau moartea .

Aceasta concluzie se impune din modul in care este definita incaierarea, infractiunile prevazute in art.180 si 181 fiind absorbite in infractiunea de incaierare prevazuta in art.322 alin.1 C.pen.

In consecinta prima instanta si cea de apel au dat o incadrare gresita faptei savarsite de inculpat, motiv pentru care recursul a fost admis si s-a mentinut condamnarea acestuia numai pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor.