Chestiuni prealabile. Legalitatea certificatului de mostenitor

Instanta penala investita cu rezolvarea actiunii civile alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal este competenta, in temeiul art. 44 C. proc. pen. referitor la chestiunile prealabile, sa anuleze certificatul de mostenitor eliberat cu incalcarea prevederilor legii civile, in cazul exercitarii actiunii civile fata de succesorii inculpatului decedat.

In acest caz, daca instanta penala constata ca certificatul de mostenitor a fost eliberat cu incalcarea prevederilor legii civile, nu poate rezolva actiunea civila fara a solutiona chestiunea prealabila privind legalitatea certificatului de mostenitor .

*
* *


Prin sentinta penala nr. 117/P din 11 aprilie 2006, pronuntata de Tribunalul Bihor, in baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului S.A., intre altele, sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute in art. 215 alin. (1), (2) si (5) C. pen.

Totodata, au fost obligati numitii S.M., S.O. si S.E., in calitate de mostenitori ai inculpatului S.A., decedat la 2 august 2005, in solidar cu partea responsabila civilmente societatea comerciala S., la despagubiri civile in suma de 3.626.016.808 lei, cu dobanzi legale de la data savarsirii faptei si pana la achitarea integrala a debitului, in favoarea partii civile Directia Regionala Vamala Oradea, conform cotelor legale de mostenire, minorii S.O. si S.E. fiind obligati la plata despagubirilor civile numai in limita activului succesoral.

Prin decizia nr. 122/A din 27 iunie 2006, Curtea de Apel Oradea, Sectia penala si pentru cauze cu minori, a respins apelurile partii responsabile civilmente si mostenitorilor inculpatului.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, au formulat recursuri partea responsabila civilmente si succesorii inculpatului decedat.

Examinand hotararile pronuntate in cauza prin prisma cazului de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., referitor la gresita aplicare a legii, caz de casare in vigoare la data declararii recursurilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursurile formulate sunt fondate.
In cauza, ca urmare a decesului inculpatului S.A., s-a dispus in mod corect, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., incetarea procesului penal fata de acesta si, in conditiile in care la data decesului fusese pusa in miscare actiunea civila in cadrul procesului penal, potrivit art. 21 C. proc. pen. au fost introdusi in cauza succesorii inculpatului care au acceptat mostenirea, si anume sotia supravietuitoare S.M. si copii acestuia S.O. si S.E. Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca succesorii inculpatului, acceptand mostenirea, sunt chemati sa raspunda pentru daunele provocate partii civile prin faptele defunctului, copiii minori ai acestuia numai in limita activului succesoral.

Prima instanta si instanta de apel au solutionat gresit latura civila a cauzei, obligand pe mostenitorii inculpatului, in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata despagubirilor civile, conform actelor legale de mostenire si in limita activului succesoral, in ceea ce-i priveste pe copiii minori ai defunctului.

Din interpretarea dispozitiilor art. 21 C. proc. pen., succesorii devin subiecti principali in latura civila a procesului penal si sunt considerati parti prin succesiune, avand aceleasi prerogative si facultati procesuale pe care le avea si partea decedata.

Chiar daca succesorii iau procedura din momentul introducerii lor in cauza, ei dispun de toate mijloacele de aparare privind solutionarea actiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul, cu consecinte asupra solutionarii actiunii civile.

Or, solutia primei instante de obligare a mostenitorilor inculpatului in solidar si cu partea responsabila civilmente la plata daunelor materiale catre partea civila, solutie mentinuta si de catre instanta de apel, s-a raportat numai la declaratiile de recunoastere a faptelor date de inculpat si la probele administrate in faza de urmarire penala.

In conditiile in care intre succesorii inculpatului se afla si copiii minori ai acestuia, instantele nu au avut rol activ in solutionarea laturii civile a cauzei, incalcand in acest mod dispozitiile art. 4 C. proc. pen., in sensul ca nu au administrat probe in vederea solutionarii laturii civile a cauzei, cu garantarea drepturilor procesuale ale succesorilor, marginindu-se a-i obliga la plata sumei cu care partea vatamata s-a constituit parte civila.

Mai mult, din certificatul de mostenitor rezulta ca mostenitorii au acceptat succesiunea pur si simplu.

Desi prima instanta mentioneaza ca minorii pot accepta succesiunea numai sub beneficiu de inventar, sens in care copiii inculpatului raspund civil numai in limita activului succesoral, certificatul de mostenitor eliberat cu incalcarea dispozitiilor legale face dovada, pana la anularea acestuia, in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte .

In cazul minorilor, legea impune acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar (acceptantul beneficiar raspunde pentru pasivul care-i revine din mostenire numai in limita si cu activul mostenit), acceptarea fiind un act juridic solemn. Insa, pentru ca acceptarea sub beneficiu de inventar sa produca efectele prevazute de lege (potrivit art. 713 pct. 1 C. civ., mostenitorul beneficiar este obligat sa plateasca datoriile succesiunii numai pana la concurenta valorii bunurilor din mostenire), declaratia trebuie sa fie precedata sau urmata de intocmirea unui inventar fidel si exact al bunurilor succesorale, facut in formele cerute de legile de procedura (art. 705 C. civ.).
In raport cu dispozitiile legale care reglementeaza drepturile de mostenire ale minorilor, in cauza trebuia sa opereze prorogarea de competenta privind chestiunile prealabile prevazute in art. 44 C. proc. pen.
Potrivit acestui text de lege, instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta instantei civile, cum este si cazul in speta referitor la certificatul de mostenitor eliberat cu incalcarea dispozitiilor legale.
In consecinta, avand in vedere considerentele ce preced, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursurile declarate de partea responsabila civilmente si succesorii inculpatului decedat, a casat decizia penala atacata in totalitate si sentinta penala nr. 117/P din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor numai cu privire la solutionarea laturii civile a cauzei, a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor sub acest aspect, urmand ca instanta de rejudecare sa administreze probele utile si pertinente solutionarii laturii civile a cauzei in vederea garantarii drepturilor procesuale ale succesorilor inculpatului defunct si a respectarii principiului contradictorialitatii procesului penal, precum si sa solutioneze chestiunea prealabila privind certificatul de mostenitor cu respectarea regulilor si a mijloacelor de proba prevazute in legislatia civila.