Liberare provizorie pe cautiune. Conditii

Masurile preventive si alte masuri procesuale. Masurile preventive. Liberarea provizorie pe cautiune
- liberare provizorie pe cautiune

C. proc. pen., art. 1602 alin. (1), art. 1604 alin. (1)


Potrivit dispozitiilor art. 1604 alin. (1) raportat la art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda, intre altele, in cazul savarsirii infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 12 ani. Prin pedeapsa prevazuta de lege, in sensul acestor dispozitii, se intelege pedeapsa stabilita in partea speciala a Codului penal sau in legi speciale pentru infractiunea savarsita, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere a pedepsei, cum este cea prevazuta in art. 16 din Legea 143/2000, sau a reducerii pedepsei ca efect al circumstantelor atenuante.

Prin incheierea din 2 martie 2006, Curtea de Apel Bucuresti, avand pe rol solutionarea apelurilor formulate de C.C., L.G. si G.M. impotriva sentintei penale nr. 1323 din 20 octombrie 2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, in temeiul art. 1608 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de liberare provizorie pe cautiune a inculpatului C.C.
Recursul declarat de inculpat impotriva acestei incheieri nu este fondat.
Potrivit art. 1604 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda de instanta de judecata, atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand s-a depus cautiunea si sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 1602 alin. (1) si (2) din acelasi cod.
Conditiile prevazute in art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. se refera, intre altele, la limita pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, ce nu depaseste 12 ani. Din interpretarea art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. rezulta ca prin referirea la limita de pedeapsa legiuitorul a avut in vedere pericolul social pe care legea, in abstract, il stabileste prin fixarea acestei limite.
In cauza, inculpatul a fost trimis in judecata si condamnat in prima instanta pentru infractiunea de trafic de droguri de mare risc prevazuta in art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 10 la 20 ani.
Este adevarat ca prima instanta a retinut in favoarea inculpatului prevederile art. 16 din Legea 143/2000 cu privire la injumatatirea limitelor de pedeapsa, precum si imprejurari atenuante ale raspunderii prevazute in art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Acestea fac parte, insa, fie din criteriile generale ale individualizarii pedepsei prevazute in art. 72 C. pen., fie constituie - in cazul art. 16 din Legea 143/2000 - un caz special care se refera tot la individualizarea pedepsei, ce va fi avut in vedere la stabilirea si aplicarea pedepsei de catre judecator in procesul deliberarii.
Chestiunea individualizarii pedepsei este una judiciara, care trebuie rezolvata de instanta in legatura cu chestiunile de fapt concrete ce au in vedere imprejurari diferite de la caz la caz, functie de probele administrate, si care se solutioneaza definitiv abia odata cu stabilirea si aplicarea definitiva a pedepsei.
Chestiunea conditiei referitoare la limita pedepsei care face aplicabil art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. este una legala care nu este susceptibila de alta interpretare decat cea literala, gramaticala.
Prin urmare, recursul inculpatului a fost respins.