RIL promovat. Competenta de judecata in materia cecului

Laura Codruta Kovesi, Procurorul General al Romaniei, a promovat recurs in interesul legii in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor legale privind competenta instantei penale investite cu judecarea infractiunilor reglementate de Legea nr. 59/1934 privind cecul, cu modificarile ulterioare, de a solutiona actiunea civila alaturata celei penale.

Orientarile jurisprudentei:

1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a considerat ca actiunea civila nu este admisibila in fata instantei penale intrucat, pe de o parte, infractiunile prevazute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 sunt infractiuni de pericol si, ca atare, nu au aptitudinea de a produce un prejudiciu material, iar, pe de alta parte, cecul, chiar refuzat la plata, constituie titlu executoriu. Prin urmare, in cauzele avand ca obiect infractiunile reglementate de Legea nr. 59/1934 instantele, folosind aceeasi motivare, fie au respins ca inadmisibila ori neintemeiata actiunea civila alaturata celei penale, fie au lasat nesolutionata latura civila ori au constatat ca partea civila nu prezinta calitate procesuala pasiva.

2. Alte instante au apreciat ca este admisibila alaturarea actiunii civile celei penale, deoarece in asemenea situatii sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale.

Opinia Procurorului General este in sensul primei orientari.

Textul integral al recursului:

C ă t r e



PREŞEDINTELE �NALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE


�n baza art.414� alin.1 din Codul de procedură penală şi a art.25 lit.a din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, vă sesizez cu


RECURS �N INTERESUL LEGII


privind admisibilitatea pl�ngerii formulate �n condiţiile art.278� din Codul de procedură penală, prin care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea �n judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă �n rechizitoriu. Soluţia pronunţată potrivit art.278� alin.8 din Codul de procedură penală.



Examenul jurisprudenţei actuale, �n materie penală, evidenţiază două orientări cu privire la acest aspect şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:



1. �ntr-o primă orientare, �n baza art.278� alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, instanţele au admis, prin sentinţă, pl�ngerea prin care se solicita de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea �n judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei, şi sub acest aspect au desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă �n rechizitoriu.



Deşi instanţele nu au examinat �n mod expres admisibilitatea pl�ngerii formulate �n condiţiile art.278� din Codul de procedură penală, prin care se solicita de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea �n judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă �n rechizitoriu, din considerentele hotăr�rilor rezultă, implicit, că o astfel de pl�ngere este admisibilă (anexele nr.1 - 10).

Instanţele, �n baza art.278� alin.8 lit.a din Codul de procedură penală, au pronunţat şi soluţii de respingere a unor pl�ngeri ca tardive sau inadmisibile ori nefondate (anexele nr.11 - 16).



*



�n acest sens, s-a pronunţat şi instanţa supremă (anexele nr.17 - 18).



2. Cu privire la acelaşi aspect, alte instanţe, �n baza art.278� alin.8 lit.c din Codul de procedură penală, au admis, prin �ncheiere pl�ngerea prin care se solicita de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea �n judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei, au desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa atacată, şi consider�nd probele existente la dosar suficiente, au reţinut cauza spre judecare, pronunţ�nd soluţii de achitare a inculpaţilor.



�n astfel de cauze, reţin�ndu-se cauza spre judecare, instanţele au aplicat dispoziţiile privind judecata �n primă instanţă şi, pe cale de consecinţă, au pronunţat soluţii de achitare a inculpaţilor �n baza art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală (anexele nr.19 - 24).



Apreciez că soluţia legală este aceea potrivit căreia �n ipoteza �n care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea �n judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă �n rechizitoriu, �n cazul �n care pl�ngerea este �ntemeiată, soluţia pronunţată este cea prevăzută de art.278� alin.8 lit.b din Codul de procedură penală.



*

* *



Premisele legale ale practicii neunitare ce fac obiectul prezentului recurs �n interesul legii sunt următoarele:

Prin pl�ngerea �n faţa judecătorului �mpotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere �n judecată ori a dispoziţiei de netrimitere �n judecată cuprinsă �n rechizitoriu, reglementată prin dispoziţiile art.278� din Codul de procedură penală, este asigurat, �n actuala reglementare, controlul legalităţii şi temeiniciei actelor procurorului.

�n ipoteza pl�ngerii prin care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea �n judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă �n rechizitoriu, identificarea soluţiei pronunţate potrivit art.278� alin.8 din Codul de procedură penală, implică pe de o parte, analiza admisibilităţii unei astfel de pl�ngeri prin stabilirea obiectului şi a titularului, iar pe de altă parte, examinarea limitelor controlului judiciar �n procedura de soluţionare.

Din cuprinsul dispoziţiilor art.278� din Codul de procedură penală, rezultă, �n mod expres, că obiectul pl�ngerii formulate �n condiţiile acestui text de lege �l constituie rezoluţia de ne�ncepere a urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de �ncetare a urmăririi penale, date de procuror, precum şi dispoziţia de netrimitere �n judecată cuprinsă �n rechizitoriu.

Pe de altă parte, at�t caracterul incomplet al urmăririi penale, c�t şi aprecierea eronată a probelor se circumscriu examinării de către judecător a legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere �n judecată ori a dispoziţiei de netrimitere �n judecată cuprinsă �n rechizitoriu, iar verificarea se efectuează potrivit art.278� alin.7 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror �nscrisuri noi prezentate, neput�nd fi extinsă verificarea faţă de persoane sau fapte cu privire la care procurorul nu s-a pronunţat.

�n ceea ce priveşte titularul pl�ngerii formulate �n condiţiile art. 278� din Codul de procedură penală, din conţinutul dispoziţiilor legale rezultă că at�t persoana vătămată nemijlocit printr-o faptă de natură penală, c�t şi orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate pot dob�ndi calitate procesuală activă, �n această ultimă categorie alături de persoana �nvinuitului sau inculpatului intr�nd şi persoana faţă de care s-a dispus soluţia ne�nceperii urmăririi penale (făptuitorul).

�n actuala reglementare, art.278� din Codul de procedură penală, neprevăz�nd �n mod expres vreo limitare �n privinţa persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate sau cu privire la aspecte ce pot constitui obiectul vătămării rezultă că este admisibilă pl�ngerea prin care se solicită de către persoana care are calitatea de făptuitor, �nvinuit sau inculpat schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse de procuror.

De altfel, soluţia concordă cu dispoziţiile art.21 din Constituţia Rom�niei şi interpretarea dată articolului 6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dispoziţii care garantează accesul liber la justiţie, �n sensul că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, şi are dreptul la un proces echitabil.

Această interpretare rezultă şi din analiza comparativă a soluţiilor pe care judecătorul le poate adopta conform art.278� alin.8 lit.b şi c din Codul de procedură penală, care permit at�t repararea oricărei vătămări a intereselor legitime ale persoanei faţă de care procurorul a dispus o soluţie de netrimitere �n judecată, inclusiv schimbarea temeiului de drept, c�t şi punerea �n mişcare a acţiunii penale faţă de persoana cercetată.

Pe de altă parte, problematica soluţiei pronunţate potrivit art.278� alin.8 din Codul de procedură penală, �n cazul judecării pl�ngerii prin care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea �n judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă �n rechizitoriu, derivă implicit din conţinutul acestor dispoziţii legale.

Astfel, reţin�nd ca premisă că pl�ngerea formulată �n condiţiile art. 278� din Codul de procedură penală, are natura juridică a unei căi de atac, iar soluţiile prin care această procedură specifică poate fi finalizată, reglementate distinct �n cuprinsul alin.8 al aceluiaşi text de lege, sunt de respingere sau admitere a pl�ngerii, �n contextul problematicii abordate se impune identificarea sferei de incidenţă a acestora.

�n condiţiile �n care pronunţarea unei soluţii de respingere a pl�ngerii formulată �n condiţiile art.278� din Codul de procedură penală, este condiţionată de stabilirea caracterului tardiv sau inadmisibil ori nefondat al acesteia, soluţia de admitere a unei astfel de pl�ngeri se află �n raport de conexitate cu stabilirea existenţei sau inexistenţei caracterului incomplet al urmăririi penale sau al aprecierii eronate a probelor de către organul de urmărire penală.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.278� alin.8 lit.b şi c din Codul de procedură penală, atunci c�nd judecătorul constată că pl�ngerea �mpotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere �n judecată este �ntemeiată, o admite, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată, proced�nd, după caz, �n două modalităţi normative.

�n cazul prevăzut la lit.b, judecătorul trimite cauza procurorului, �n vederea �nceperii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, fiind, �nsă, obligat să arate motivele şi să indice totodată faptele şi �mprejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.

Rezultă, deci, că judecătorul adoptă această soluţie �n ipoteza unei urmăriri penale inexistente sau incomplete.

�n schimb, �n cazul prevăzut la lit.c, dacă judecătorul constată că probele existente la dosar sunt suficiente, va reţine cauza spre judecare.

Prin urmare, s-a realizat faza urmăririi penale, �nsă a avut loc o apreciere eronată a probelor, aspect care conduce la concluzia că sfera de aplicare a acestor dispoziţii legale cuprinde numai soluţiile de scoatere de sub urmărire penală şi de �ncetare a urmăririi penale.

�n concluzie, judecătorul admite pl�ngerea şi procedează conform art.278� alin.1 lit.b din Codul de procedură penală, �n cazul c�nd constată că urmărirea penală nu există sau este incompletă, iar �n ipoteza unei aprecieri eronate a probelor admiterea pl�ngerii este condiţionată de adoptarea soluţiei prevăzute de art.278� alin.1 lit.c din acelaşi cod.

�n ceea ce priveşte, ipoteza reglementată de art.278� alin.8 lit.c din Codul de procedură penală, din conţinutul dispoziţiei legale se evidenţiază inaplicabilitatea acesteia �n cazul rezoluţiei de ne�ncepere a urmăririi penale, �ntruc�t nu este posibilă constatarea că probele existente la dosar sunt suficiente pentru reţinerea cauzei spre judecare deoarece nu s-a �nceput urmărirea penală.

Pe de altă parte, �ncheierea de admitere a pl�ngerii dată de judecător se constituie ca act de punere �n mişcare a acţiunii penale, �n condiţiile �n care actul de sesizare a instanţei �l constituie pl�ngerea persoanei vătămate sau a oricărei alte persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate.

Totodată, deşi art.278� alin.9 din Codul de procedură penală, nu distinge, �n cazul prevăzut la art.278� alin.8 lit.c din acelaşi cod, pentru a constitui act de sesizare a instanţei pl�ngerea nu poate proveni dec�t de la persoana vătămată nemijlocit printr-o faptă de natură penală.

Acest argument rezidă şi din cazul particular al ipotezei unei pl�ngeri formulate de către persoana faţă de care s-a dispus o soluţie de netrimitere �n judecată, caz �n care punerea �n mişcare a acţiunii penale ar fi determinată de pl�ngerea unei persoane �mpotriva căreia s-ar porni procesul penal, cu consecinţa agravării propriei situaţii, deci o �ncălcare a principiului non reformatio in pejus.

Av�nd �n vedere aceste limite ale controlului judiciar �n procedura reglementată de art.278� alin.8 din Codul de procedură penală, �n ipoteza �n care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea �n judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei de netrimitere �n judecată dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă �n rechizitoriu, invoc�ndu-se caracterul inexistent sau incomplet al urmăririi penale, �n cazul �n care se apreciază că pl�ngerea este �ntemeiată, soluţia legală pronunţată de judecător este cea prevăzută la lit.b a aceluiaşi text de lege.

Totodată, argumente de natură logico - juridică conduc la concluzia că sfera de incidenţă a prevederilor art.278� alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, se extinde şi la ipoteza de fapt a unui probatoriu complet, c�nd nu se impune trimiterea cauzei la procuror �n vederea �nceperii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul av�nd posibilitatea să schimbe temeiul de drept al soluţiei dispuse de procuror.

Subzistă, �nsă, problematica soluţiei pronunţate potrivit art.278� alin.8 din Codul de procedură penală, �n cazul c�nd titular al pl�ngerii prin care se solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei de netrimitere �n judecată dispusă prin ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă �n rechizitoriu este inculpatul, justificat de natura juridică a �ncheierii de admitere a pl�ngerii �n baza lit.c a aceluiaşi text de lege.

Astfel, faţă de calitatea inculpatului ca subiect pasiv al acţiunii penale, de persoană �mpotriva căreia s-a pus �n mişcare acţiunea penală, fiind parte �n procesul penal, �n condiţiile �n care �ncheierea de admitere a pl�ngerii dată de judecător conform art.278� alin.8 lit.c din Codul de procedură penală, se

constituie ca act de punere �n mişcare a acţiunii penale, nu poate fi operabil raţionamentul �n sensul că, �n situaţia �n care inculpatul, faţă de care urmărirea penală s-a desfăşurat cu acţiunea penală pusă �n mişcare, solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei de netrimitere �n judecată, soluţia legală este cea prevăzută �n acest text de lege, respectiv reţinerea cauzei spre judecare, c�nd probele existente la dosar sunt suficiente.

Raportat la dispoziţiile art.278� alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, care permit soluţia desfiinţării ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei procurorului �n vederea redeschiderii urmăririi penale, urmează a se reţine că terminarea urmăririi penale se poate realiza at�t fără punerea �n mişcare a acţiunii penale, c�t şi cu acţiunea penală pusă �n mişcare �n cazul inculpatului, măsură determinată de necesitatea luării măsurii arestării preventive sau de obţinerea unor date ce nu pot fi comunicate, potrivit legii, dacă nu este pusă �n mişcare acţiunea penală.

Or, �n condiţiile �n care conform art.278� alin.9 din Codul de procedură penală, actul de sesizare a instanţei l-ar constitui pl�ngerea inculpatului, iar instanţa ar aprecia că este �ntemeiată, socotindu-se �nvestită să judece cauza �n primă instanţă, soluţionarea pe fond a raportului de drept penal substanţial ar fi determinată de pl�ngerea inculpatului �mpotriva căreia s-ar porni procesul penal, cu consecinţa agravării propriei situaţii, �n cazul reţinerii cauzei spre rejudecare dispoziţiile privind judecata �n primă instanţă şi căile de atac aplic�ndu-se �n mod corespunzător.


�n contextul problematicii abordate, opinăm �n sensul că �n ipoteza �n care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea �n judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă �n rechizitoriu, soluţia pronunţată este cea prevăzută de art.278� alin.8 lit.b din Codul de procedură penală.

*

* *

Av�nd �n vedere cele expuse, vă solicit să constataţi că această problemă de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie obligatorie, să stabiliţi modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.



PROCUROR GENERAL,

Laura Codruţa K�vesi