Emiterea mandatului european de arestare

Laura Codruta Kovesi, Procurorul General al Romaniei, a promovat recurs in interesul legii in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 81 alin.1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la emiterea mandatului european de arestare.

Orientarile jurisprudentei:

1. Unele instante de judecata, constatand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 81 alin. 1 lit. a si b din Legea nr. 302/2004, emit direct mandatul european de arestare.

2. Alte instante de judeata dispun emiterea mandatului european de arestare printr-o incheiere prealabila, in care constata indeplinirea conditiilor de fond prevazute in dispozitia legala invocata.

Opinia Procurorului General este in sensul primei orientari.

__________

C ă t r e


PREŞEDINTELE �NALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE



�n temeiul art. 4142 alin. 1 din Codul de procedură penală şi a art.25 lit.a din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, d e c l a r


Recurs �n INTERESUL LEGII



�n vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art.81 alin.1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională �n materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la emiterea mandatului european de arestare.



Examenul jurisprudenţei actuale �n materie penală evidenţiază două orientări cu privire la procedura emiterii mandatului european de arestare şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel :



1) �ntr-o primă orientare, constat�nd că sunt �ndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 alin.1 lit.a şi b din Legea nr.302/2004, unele instanţe emit direct mandatul european de arestare (Anexele 1 � 31).

2) Dimpotrivă, �n aceeaşi materie, celelalte instanţe dispun emiterea mandatului european de arestare printr-o �ncheiere prealabilă, �n care constată �ndeplinirea condiţiilor de fond prevăzute �n dispoziţia legală invocată (Anexele 32 � 167).



Consider că prima soluţie este legală.

*

* *

Practica neunitară viz�nd această chestiune de drept a fost generată de �mprejurarea că art.81 din Legea nr.302/2004 modificată prin Legea nr.224/2006 nu reglementează o procedură expresă de emitere a unui mandat european de arestare de către instanţele judecătoreşti, ca autorităţi judiciare competente.

Prin urmare, �n absenţa unei astfel de reglementări exprese, o parte a jurisprudenţei a aplicat prin analogie regulile de procedură din materia măsurii preventive a arestării, consider�nd necesară pronunţarea unei �ncheieri prealabile prin care să se dispună cu privire la emiterea mandatului european de arestare.


Premisele legale ale practicii neunitare ce fac obiectul prezentului recurs �n interesul legii sunt următoarele :

Potrivit art.77 din Legea nr.302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, �n vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate �n vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau �n scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Totodată, conform art.81 alin.1 din actul normativ invocat, instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă �n cursul urmăririi penale ori al judecăţii sau instanţei de executare emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat european de arestare �n următoarele scopuri : �n vederea efectuării urmăririi penale sau al judecăţii, dacă fapta este pedepsită de legea penală rom�nă cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, sau �n vederea executării pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni.

Scopul acestui act procedural este deci acela de a aduce c�t mai cur�nd �n ţară persoana suspectată că a comis o infracţiune sau a fost condamnată definitiv �n Rom�nia, constituind un �vehicul� pentru mandatul naţional de arestare preventivă ori de executare a pedepsei �nchisorii.

Pe de altă parte, arestarea preventivă reprezintă o măsură de excepţie, cu caracter special, reglementată prin dispoziţii speciale �n Titlul IV al Părţii speciale a Codului de procedură penală, ce sunt derogatorii de la dreptul comun. Acestea sunt incidente ori de c�te ori obiectul judecăţii �l reprezintă măsura preventivă a arestării, fie exclusiv, fie conexă altor raporturi juridice penale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor procedurale prevăzute �n art.146 � 150 şi art.160 din Codul de procedură penală, măsura preventivă a arestării poate fi luată de un singur judecător, prin �ncheiere şi �n camera de consiliu, cu participarea procurorului, �nvinuitului sau inculpatului precum şi a apărătorului acestuia, at�t �n cursul urmăririi penale c�t şi �n cursul judecăţii. �mpotriva acestei hotăr�ri se poate exercita calea de atac a recursului, care nu este suspensiv de executare conform art.1403 alin.8 şi art.141 alin.3 din Codul de procedură penală.

Prin urmare, �n materia arestării preventive există o reglementare specială cu privire la luarea şi punerea �n executare a acestei măsuri.

De asemenea, conform art.418 din Codul de procedură penală, hotăr�rea definitivă prin care s-a soluţionat acţiunea penală şi s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa �nchisorii sau detenţiunii pe viaţă se pune �n executare de către prima instanţă de judecată, cu excepţia hotăr�rilor pronunţate �n primă instanţă de către �nalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

�n ambele cazuri, măsura arestării va fi adusă la �ndeplinire prin parcurgerea a două etape.

Astfel, punerea �n executare a �ncheierii prin care se dispune luarea măsurii preventive a arestării ori a hotăr�rii definitive de condamnare se va face fie prin emiterea mandatului de arestare preventivă (art.151 din Codul de procedură penală), fie prin emiterea mandatului de executare a pedepsei �nchisorii ori a pedepsei detenţiunii pe viaţă (art.419 � 422 din acelaşi cod).

Totodată, executarea efectivă a acestui ordin se va face de către organele de poliţie şi administraţia locului de deţinere, cu respectarea procedurii şi condiţiilor prevăzute �n art.152 şi art.154, �n primul caz, respectiv art.421 din Codul de procedură penală �n cel de-al doilea caz.

*

* *

Activitatea procesuală şi procedurală de punere �n executare a privării de libertate, ca măsură preventivă sau punitivă a �nvinuitului, inculpatului sau condamnatului aflat pe teritoriul Rom�niei este reglementată deci prin norme de drept pozitiv ce aparţin at�t procedurii penale c�t şi unor legi speciale (Legea nr.275/2006 pentru executarea pedepsei şi a măsurilor dispuse de organele judiciare �n cursul procesului penal ş.a.).

Mandatul de arestare preventivă sau cel de executare a pedepsei �nchisorii, prin care judecătorul sau judecătorul delegat ordonă şi �mputerniceşte organele de poliţie şi Administraţia Penitenciarelor să caute pe teritoriul naţional şi să �ncarcereze persoana menţionată, devine inoperant �n cazul �n care aceasta a părăsit Rom�nia.

Or, caracterul executoriu al �ncheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă precum şi al hotăr�rilor definitive de condamnare la pedeapsa �nchisorii impune ca aceste hotăr�ri să fie puse �n aplicare şi �n afara ţării, �n baza tratatelor şi convenţiilor internaţionale şi europene privind cooperarea juridică internaţională �n materie penală.

Pentru declanşarea procedurii de emitere a mandatului european de arestare trebuie avut �n vedere un aspect esenţial, şi anume ca persoana urmărită să nu se mai afle pe teritoriul Rom�niei, epuiz�ndu-se �n prealabil procedura dării �n urmărire �n condiţiile reglementate de art.4931 � 4937 din Codul de procedură penală.

Emiterea mandatului european de arestare �şi are originea, conform art.81 alin.1 din Legea nr.302/2004, tot �n �ncheierea prin care se dispune arestarea preventivă sau hotăr�rea definitivă de condamnare la pedeapsa �nchisorii, �n executarea cărora, iniţial, tot judecătorul sau judecătorul delegat a emis mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a pedepsei �nchisorii.

Aşa cum este definit şi �n art.77 alin.1 din Legea nr.302/2004 modificată, mandatul european de arestare este o �decizie judiciară� prin care magistratul rom�n �mputerniceşte autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene să procedeze la arestarea şi predarea persoanei solicitate �n vederea aducerii la �ndeplinire a unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei �nchisorii.

Acest act procedural intervine deci �n faza �execuţională� a hotăr�rilor pronunţate de instanţele judecătoreşti din Rom�nia, av�nd menirea de a continua executarea lor şi �n afara teritoriului naţional de către alţi subiecţi oficiali.

Legea specială recunoaşte judecătorului, �n art.81, dreptul de dispoziţie, după verificarea condiţiilor şi competenţelor legale, cu privire la emiterea sau nu a acestui act de cooperare judiciară internaţională �n materie penală.

Prin urmare, este inutilă şi inoportună parcurgerea unei alte proceduri jurisdicţionale �n acest sens, c�tă vreme dispoziţia de arestare a parcurs garanţiile privind dreptul la apărare şi căile de atac.

De altfel, conform art.2 alin.1 din Codul de procedură penală, procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege, iar conform art.126 alin.2 din Constituţia Rom�niei, revizuită, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege.

Rezultă deci că orice judecată, inclusiv căile de atac, nu poate avea loc dec�t �n condiţiile şi formele prevăzute de lege.

Or, c�tă vreme legea specială nu prevede o procedură expresă de emitere a mandatului european de arestare, a considera că emiterea acestui act procedural trebuie dispusă printr-o judecată prealabilă, finalizată printr-o �ncheiere, �nseamnă a adăuga la lege.

�n concluzie, constat�nd că sunt �ndeplinite condiţiile de fond impuse de art.81 alin.1 din actul normativ invocat, instanţa trebuie să emită direct mandatul european de arestare, fiind nejustificată şi inoportună pronunţarea �n prealabil a unei �ncheieri prin care judecătorul să-şi dispună exercitarea acestui drept propriu şi exclusiv.

Aceeaşi concluzie se impune şi analiz�nd Proiectul de lege privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu state membre ale Uniunii Europene care, prin dispoziţiile cuprinse �n Titlul I, modifica şi completa Legea nr.302/2004.

Astfel, prin art.I pct.28 se intenţionează modificarea art.81 din Legea nr.302/2004 care va purta denumirea marginală �procedura de emitere a mandatului european de arestare�, legiuitorul căut�nd, prin precizările pe care le aduce, să lămurească neclarităţile generate de actuala reglementare. Astfel, cu precădere, �n alineatele 2 şi 3 ale articolului 81 se reglementează activităţile ce se �ntreprind �n vederea emiterii mandatului european de arestare. Din alineatul 2 rezultă ca şi condiţie prealabilă (asemenea procedurii actuale) preexistenţa unui mandat naţional de arestare preventivă sau de executare a pedepsei (emis cu respectarea procedurii prevăzute de legea naţională). �n măsura �n care se verifică existenţa acestui mandat şi respectarea condiţiilor impuse cu privire la pedeapsă prevăzută de lege sau aplicată, alineatul 3 lit.a prevede că judecătorul emite mandatul european. Faptul că, �n această ipoteză (a �ndeplinirii condiţiilor legale impuse pentru emitere) nu mai este necesară o �ncheiere constatatoare a acestui aspect rezultă din compararea alin.3 lit.a cu alineatul 3 lit.b. Acesta din urmă prevede expres existenţa unei �ncheieri numai atunci c�nd nu sunt �ndeplinite condiţiile legale pentru emitere, �ncheierea constat�nd acest rezultat negativ al verificării cu consecinţa imposibilităţii emiterii mandatului european .

Av�nd �n vedere că prin aceste modificări se urmăreşte, nu schimbarea substanţei reglementării, ci �mbunătăţirea acesteia ţin�nd seama de propunerile şi constatările ���� Expunere de motive. Secţiunea a 2-a. Punctul 2.1.b � se poate concluziona, compar�nd reglementarea actuală a art.81 cu cea preconizată, că voinţa legiuitorului este aceea potrivit căreia, �n ipoteza �ndeplinirii condiţiilor legale impuse emiterii mandatului european, această emitere are loc direct, fără o �ncheiere prealabilă.

*

* *

Av�nd �n vedere cele expuse, vă solicit să constataţi că această problemă de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie obligatorie, să stabiliţi modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.


Procuror general,

Laura Codruţa K�vesi