Profanare de morminte. Incadrare juridica

Fapta de a incendia un cadavru, in scopul de a ascunde savarsirea infractiunii de omor, iar nu in scopul de a profana, de a necinsti ramasitele pamantesti ale unei persoane, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de profanare de morminte prevazuta in art. 319 Codul penal

***

Prin sentinta penala nr. 27 din 1 februarie 2007, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul P.M. pentru comiterea infractiunii de omor prevazuta in art. 174 Codul penal si a infractiunii de distrugere prevazuta in art. 217 alin. (4) din acelasi cod.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 alin. (1) lit. d) Codul de procedura penala, inculpatul a fost achitat pentru infractiunea de profanare de morminte prevazuta in art. 319 C. pen.
Instanta a retinut ca inculpatul a fost casatorit cu victima C.A. in 2005, cand au divortat, iar din casatorie a rezultat minora P.K., care a ramas in intretinerea inculpatului prin hotarare judecatoreasca.

Pe fondul unui conflict legat de intentia victimei de a ataca hotararea de incredintare a minorei si de a redobandi custodia acesteia, la 6 iulie 2005, in cadrul unei intalniri intre victima si inculpat care a avut loc la domiciliul victimei, inculpatul a sufocat-o pe victima, apasandu-i cu putere capul pe perna, ceea ce a determinat decesul acesteia.

Pentru a acoperi urmele faptei, inculpatul a aprins o tigara pe care a pus-o in mana victimei, urmarind ca de la aceasta sa se aprinda lenjeria patului cu consecintele previzibile.
Faptele inculpatului au fost incadrate de instanta in infractiunile de omor si distrugere prin incendiere.

Prin decizia penala nr. 64/A din 10 mai 2007, Curtea de Apel Alba lulia a respins ca nefondate apelurile procurorului si inculpatului.
Impotriva deciziei, a declarat recurs, intre altii, procurorul, cu privire la gresita achitare a inculpatului pentru infractiunea prevazuta in art. 319 C. pen., motiv de casare prevazut in art. 385 ind. 9 alin. (1) pct. 18 Codul de procedura penala

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 319 C. pen., constituie infractiunea de profanare de morminte, profanarea prin orice mijloace a unui mormant, a unui monument sau a unei urne funciare ori a unui cadavru.

Din modul de redactare a textului rezulta ca infractiunea prevazuta in art. 319 Codul penal se comite cu intentie, scopul urmarit de faptuitor atunci cand obiectul material al actiunii profanatoare este un cadavru fiind acela de batjocorire, de necinstire a ramasitelor pamantesti ale persoanei.

In acest fel este definit din punct de vedere gramatical verbul a profana.

Or, in cauza, aceasta intentie calificata, de a batjocori, de a necinsti, de a profana, lipseste, scopul inculpatului atunci cand a pus in mana victimei o tigara aprinsa fiind acela de a disimula realitatea faptelor, de a crea aparenta unui incendiu produs de victima si, prin urmare, de a eluda raspunderea penala pentru comiterea omorului.

Prin urmare, aceasta actiune nu poate capata o dubla semnificatie in plan juridic, pe de o parte comiterea infractiunii de distrugere prin incendiere, iar pe de alta parte, profanarea unui cadavru, hotararile instantelor de achitare a inculpatului pentru infractiunea prevazuta in art. 319 Codul penal fiind legale si temeinice si, in consecinta, recursul fiind respins.