Circumstante atenuante. Indicarea circumstantelor

In cazul in care instanta retine in favoarea inculpatului circumstante atenuante, indicarea in hotarare a imprejurarii care constituie circumstanta atenuanta, motivarea retinerii acesteia prin referire la probe si incadrarea imprejurarii care constituie circumstanta atenuanta in prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2) Codul penal sunt obligatorii, potrivit art. 79 din acelasi cod.

Prin urmare, este nelegala hotararea prin care instanta nu motiveaza sau motiveaza prin exprimari generale imprejurarile retinute ca circumstante atenuante si le incadreaza generic in prevederile art. 74 Codul penal

***

Prin sentinta penala nr. 793 din 22 decembrie 2006 a Tribunalului Timis, inculpatul G.C. a fost condamnat la un an inchisoare pentru infractiunea de talharie prevazuta in art. 211 alin. (1) si alin. (2) lit. b) si c) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen.

Prima instanta a retinut ca inculpatul, la 17 iunie 2006, orele 22.00, in timp ce se deplasa pe o strada, s-a apropiat si a smuls de la gatul partii vatamate O.I. telefonul mobil legat cu un snur.

Savarsirea faptei, observata de martora G. N., care il cunostea pe inculpat, a fost recunoscuta de catre acesta in cursul urmaririi penale.
Prin decizia penala nr. 43/A din 19 februarie 2007 a Curtii de Apel Timisoara, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, prin care s-a solicitat inlaturarea circumstantelor atenuante si majorarea pedepsei.

Impotriva acestei decizii, procurorul a declarat recurs, invocand cazul de casare prevazut in art. 385 ind. 9 alin. (1) pct. 14 Codul de procedura penala, cu motivarea ca instantele nu au indicat concret care sunt imprejurarile ce au fost retinute ca circumstante atenuante si nici nu au motivat retinerea acestora, precum si ca actele si lucrarile dosarului nu justifica retinerea tuturor circumstantelor atenuante prevazute in art. 74 C. pen., inculpatul avand antecedente penale, iar prejudiciul nefiind reparat.

Recursul este fondat.

In conformitate cu dispozitiile art. 385 ind. 9 alin. (1) pct. 14 Codul de procedura penala, hotararile sunt supuse casarii cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege.

Circumstantele atenuante constituie, potrivit art. 76 C. pen., imprejurari care atenueaza raspunderea penala.

Imprejurarile care pot constitui circumstante atenuante sunt prevazute in art. 74 C. pen., iar potrivit art. 79 din acelasi cod orice imprejurare retinuta ca circumstanta atenuanta trebuie aratata in hotarare .

Obligatia instituita prin art. 79 Codul penal isi are ratiunea in caracterul de exceptie al unor astfel de imprejurari ce au ca efect reducerea obligatorie a pedepsei aplicate sub minimul special prevazut de textul incriminator al faptei .

In sensul art. 79 C. pen., a arata in hotarare imprejurarile retinute ca circumstante atenuante impune instantei atat indicarea expresa a textului legal care prevede respectiva circumstanta atenuanta, dupa caz, art. 74 alin. (1) lit. a), b) si c) Codul penal ori art. 74 alin. (2) C. pen., cat si mentionarea expresa a imprejurarii respective si motivarea acesteia prin trimiterea la probele, actele si lucrarile dosarului.

Exprimarile generale, nemotivarea sau motivarea generica a imprejurarilor retinute ca circumstante atenuante si neincadrarea acestora in textul legal in care se regasesc, nu sunt de natura a raspunde exigentelor art. 79 C. pen.

In motivarea sentintei se mentioneaza ca inculpatul a savarsit fapta din cauza lipsei mijloacelor materiale, dar si a lipsei unor preocupari utile din punct de vedere social, ca nu a beneficiat de nicio protectie sociala din partea statului si ca a recunoscut si regretat fapta comisa, astfel ca se impune a se acorda circumstantele atenuante prevazute in art. 74 C. pen.

Pretinsa lipsa a mijloacelor materiale si a unor preocupari utile din punct de vedere social nu sunt imprejurari care justifica savarsirea infractiunilor, cu atat mai putin a infractiunii de talharie, si nu sunt de natura a justifica retinerea lor ca circumstante atenuante.

In lipsa unei argumentari bazata pe dispozitii legale, care sa depaseasca limita unei simple afirmatii, este fara temei legal si retinerea ca circumstanta atenuanta a pretinsei lipsiri a inculpatului de protectie sociala din partea statului.

Prima instanta retine si sinceritatea inculpatului. Recunoasterea faptei de catre inculpat a avut loc numai in cursul urmaririi penale, insa in cursul judecatii inculpatul a refuzat sa dea declaratii.

Nefavorabile inculpatului sunt si aspectele mentionate in referatul de evaluare intocmit de Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Timis .

Sinceritatea inculpatului in cursul procesului penal (partiala - numai in cursul urmaririi penale), care va fi retinuta de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este de natura a justifica o reducere importanta a pedepsei in conditiile in care acesta, potrivit fisei de cazier, este cunoscut cu antecedente penale.

Fata de considerentele ce preced, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) Codul de procedura penala, recursul declarat de procuror a fost admis, iar in rejudecare a fost majorata pedeapsa aplicata inculpatului la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta in art. 211 alin. (1) si (2) lit. b) si c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) si art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.