Granituirea proprietatii

Dreptul la actiune, bazat pe dispozitiile art. 584 C.civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin actiune in justitie (sau pe cale amiabila), restabilitrea hotarului care separa fondurilor invecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile.

Intr-o asemenea actiune, judecatorul nu are a se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, in partea din litigiu, al carui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despartitor, determinata prin semne vizibile.

***

La data de 21 aprilie 2003, J.G. si J.E. au chemat in judecata, prin actiune ulterior precizata, pe D.S. si D.E. pentru granituirea, prin reconstituirea hotarului real, intre proprietatea lor si proprietatea partilor, terenuri ce sunt limitrofe. Totodata, s-a solicitat obligarea paratilor sa restituie in deplina proprietate si posesie, o fasie de teren, lata de 25 ml ,aflata pe intregul traseu a liniei reale de hotar.

Judecatoria Simleul Transilvaniei , prin sentinta civila nr.1235 din 13 noiembrie 2003, a admis in parte actiunea si a stabilit hotarul care desparte terenurile in litigiu, pe aliniamentul trasat pe o schita de plan aflata la dosar. Totodata, a obligat pe parati sa le restituie reclamantilor catimea de 20 mp de teren, identificata in hotarare .

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, prin decizia nr.722 din 24 martie 2004, a admis apelul paratilor si, modificand sentinta, a stabilit linia de hotar conform expertizei judiciare efecuat in cauza, a inlaturat dispozitia referitoare la revendicarea catimei de teren de 20 mp si a respins, ca nefondat, apelul reclamantilor, cu motivarea ca hotarul despartitor fixat in apel, este cel real.
Reclamantii au declarat apel, invocand nelegalitatea hotararii recurate, determinata de nesocotirea de catre instantele de fond a hotarului real care rezulta din harta cartii funciare si a faptului ilicit al paratilor care au ocupat fara drept catimea de 45 mp din terenul invecinat, proprietatea lor privata (a reclamantilor).

Recursul este nefondat.

In sens material, dreptul la actiune, bazat pe dispozitiile art. 584 C. civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin actiune in justitie (sau pe cale amiabila), restabilirea hotarului real ce separa fondurile invecinate si marcarea acestuia prin semne materiale vizibile.

Intr-o asemenea actiune, judecatorul nu are a se pronunta asupra existentei dreptului de proprietate (in intregul sau), ci asupra formei terenului care alcatuieste dreptul de proprietate (in partea din litigiu), al carui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despartitor, determinata prin semne vizibile.

Operatiunile judiciare ale granituirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului si asezarea semnelor de hotar. Identificarea implica aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea partilor si martorilor si administrarea probelor cu expertize judiciare si cercetarea la fata locului (specifice granituirii). Desigur, in regim de carte funciara, medalioanele (hartile) pot avea relevanta dar numai daca ele ofera date concludente care pot usura operatiunea de identificare si reconstituire a hotarului real.
Or, in speta, medalionul de carte funciara � depus la dosar - este total eliptic cu privire la semnele de hotar, situatie in care instantele de fond, luand in considerare, ca suprafetele celor doua fonduri limitrofe sunt, in realitate, mult inferioare celor inscrise in cartea funciara, au recurs la efectuarea unei expertize judiciare ale carei concluzii (in varianta din apel) sunt confirmate de martorii audiati in proces si chiar de parti. Cum aceste concluzii indica convingator hotarul real care separa fondurile invecinate din litigiu, marcate de expert, prin semne materiale vizibile, se constata ca hotararea recurata este temeinica si legala. Instanta de apel, respectand obiectul firesc al actiunii, cu temei a conchis ca are a se pronunta asupra formei terenului care alcatuieste dreptul de proprietate al reclamantilor si nu asupra existentei acestuia (in intregul sau), considerent pentru care, legal si temeinic, a fost respins capatul de cerere privind revendicarea.

Asa fiind s-a respins recursul ca nefondat.