Arestare preventiva. Evaluarea duratei acesteia

Potrivit art. 149 alin. (10) Codul de procedura penala , durata masurii arestarii preventive nu poate depasi 30 de zile . In aceasta limita, judecatorul, in raport cu complexitatea activitatii de urmarire penala ce trebuie efectuata in cauza, poate stabili o durata mai scurta a arestarii.

In cazul in care infractiunea a fost constatata in conditiile flagrantului delict, iar cercetarea nu prezinta complexitate, limitarea la 10 zile a duratei arestarii preventive a inculpatului este judicioasa. In cazul in care, in perioada mentionata, se descopera date ca inculpatul a savarsit si alte infractiuni, sau ca exista participanti si se creeaza o situatie de indivizibilitate, ceea ce ar putea duce la o durata mai mare a urmarii, se va folosi procedura prelungirii arestarii.

***

Prin incheierea din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, a dispus arestarea preventiva pe o perioada de 10 zile a inculpatului S.D., pentru savarsirea, in conditii de flagrant delict, a infractiunii de trafic de influenta prevazuta in art. 257 Codul penal raportat la art. 5 alin. (1) si art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 .
Impotriva incheierii procurorul a declarat recurs, cu motivarea ca durata masurii arestarii preventive stabilita de instanta nu asigura buna desfasurare a procesului penal, probele ce urmeaza a fi administrate in speta, certificarea inregistrarilor autorizate si efectuate in cauza si apoi redactarea acestora in forma scrisa sunt lucrari ce nu se pot finaliza in termen de 10 zile .

La acestea se adauga, a motivat procurorul, si necesitatea extinderii cercetarilor pentru alte fapte ale inculpatului, precum si obligarea sesizarii instantei prin rechizitoriu cu cel putin 5 zile inainte de expirarea mandatului de arestare.

Recursul este nefondat.

Conform art. 149 alin. (10) Codul de procedura penala , durata arestarii preventive nu poate depasi 30 de zile, dandu-se astfel judecatorului dreptul de a hotari cu privire la durata masurii arestarii preventive in raport cu natura si complexitatea cauzei si, in raport cu acestea, la timpul necesar solutionarii cauzei.

In speta, judecatorul a stabilit corect ca, in raport cu probele deja administrate si care urmeaza a fi administrate, durata de 10 zile a arestarii este suficienta.

Nu se poate retine, ca motiv de admitere a recursului, sustinerea privind extinderea cercetarii cu privire la alte fapte; pentru aceasta exista alte posibilitati procedurale, iar instanta a fost sesizata cu o singura fapta, in raport cu care a dispus judicios asupra arestarii.

Asa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.