Omor. Furt. Omor deosebit de grav. Mobilul infractiunilor

Uciderea in urma unei certe intre fosti concubini si apoi insusirea de catre inculpat a unor obiecte ale victimei, nu confirma neindoielnic intentia acestuia de a o ucide pentru a savarsi o talharie.

Nefiind stabilit un atare mobil, faptele se incadreaza in infractiunile de omor prevazuta in art. 174 si de furt prevazuta in art. 208 alin. (1) Codul penal

***

Prin sentinta nr. 469 din 7 aprilie 2005, Tribunalul Bucuresti, sectia I penala, a condamnat pe inculpatul C.N. pentru savarsirea infractiunilor de omor prevazuta in art. 174 Codul penal , prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de omor deosebit de grav prevazuta in art. 174 raportat la art. 176 lit. d) din acelasi cod, si de furt prevazuta in art. 208 alin. (1), prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de talharie prevazuta in art. 211 alin. (3) lit. c) Codul penal

Instanta a retinut ca, la 22 mai 2002, inculpatul, care avusese anterior o relatie extraconjugala cu victima, a mers la domiciliul acesteia unde, in urma unor certuri, folosind cablul telefonului a strangulat femeia, care a decedat. Dupa savarsirea omorului, inculpatul a sustras telefonul fix, un telefon mobil si bijuteriile din aur aflate asupra victimei.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, prin decizia nr. 565 din 25 iulie 2005, a respins apelurile inculpatului si al partilor civile.

Inculpatul si partile civile au declarat recurs impotriva deciziei, primul cu motivarea ca nu a comis fapta, iar partile civile sustinand ca faptele inculpatului constituie infractiunile de omor deosebit de grav si talharie.

Recursurile nu sunt fondate.

Atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii au fost administrate probe pertinente din care rezulta, neindoielnic, savarsirea faptelor de catre inculpat astfel cum au fost retinute de instante.

Motivul de recurs sustinut de partile civile, cu privire la gresita incadrare juridica a faptei, este lipsita de temei.

Prima instanta a stabilit ca probele administrate nu au dus la concluzia ca mobilul omorului ar fi fost jaful si ca hotararea de insusire a unor bunuri aflate asupra victimei a fost ulterioara uciderii acesteia, inculpatul urmarind probabil sa insceneze o talharie comisa de altul ca mobil al omorului.

Se constata, deci, ca prima instanta, in baza probelor administrate a stabilit temeinic faptele inculpatului si, procedand la schimbarea incadrarii juridice in sensul mentionat, a stabilit corect, sub toate elementele lor constitutive, cele doua infractiuni pentru care a dispus condamnarea.

In consecinta, recursurile declarate de procuror si de partile civile au fost respinse.