CEDO: Gheorghe-Florin Popescu impotriva Romaniei. Libertatea de exprimare

Cauza a avut ca obiect condamnarea pentru calomnie de catre instantele romane a reclamantului, ziarist, pentru publicarea mai multor articole pe blogul pe care il administra in care acuza un alt ziarist ca este raspunzator moral pentru sinuciderea unei alte persoane .

In fata Curtii, reclamantul a sustinut ca instantele au adus atingere dreptului sau la libertatea de exprimare, prevazut la art. 10 din Conventie .

Curtea a observat ca instantele interne si-au centrat analiza in mod principal pe consecintele negative pe care afirmatiile in litigiu le-au avut asupra onoarei, reputatiei si demnitatii ziaristului lezat, precum si pe faptul ca reclamantul nu si-a probat afirmatiile.

Insa instantele au omis, printre altele: sa distinga intre afirmatii si judecati de valoare; sa analizeze anumite elemente esentiale, cum ar fi profesia reclamantului si faptul ca libertatea presei joaca un rol fundamental in buna functionare a societatii; sa observe ca speta priveste un conflict intre dreptul la libertatea de exprimare si dreptul la protectia reputatiei, fiind necesara echilibrarea acestor interese; sa ia in considerare notorietatea si comportamentul anterior al ziaristului lezat; in ceea ce priveste stilul articolelor in cauza, sa urmareasca cu deosebita atentie - avand in vedere ca natura satirica a articolelor a fost principalul argument al apararii reclamantului - daca era vorba sau nu despre o forma de exagerare sau de denaturare a realitatii care urmarea sa provoace, sa agite, si ca nu era necesar sa fie luat in serios.

In ceea ce priveste gravitatea sanctiunii impuse (5 000 RON), Curtea a aratat ca instantele nationale s-au limitat la enumerarea criteriilor care trebuie aplicate in scopul stabilirii sanctiunii, fara insa a le aplica sau a lua in considerare consecintele acestei sanctiuni asupra situatiei economice a reclamantului.