CEDO: Convertito si altii impotriva Romaniei. Respectarea vietii private si de familie

Cauza are ca obiect anularea diplomelor de licenta obtinute de reclamanti pentru nereguli administrative in ceea ce priveste procedura de inscriere in primul an de studii.

Acestia critica autoritatile nationale pentru anularea imprevizibila a diplomelor lor, din motive care nu le sunt imputabile, dupa sase ani de studii universitare si invocand incalcarea dreptului lor la respectarea vietii private.

Curtea a subliniat ca deciziile de inscriere ale reclamantilor au fost emise si semnate de un reprezentat al institutiei, si anume decanul Facultatii de Medicina si Farmacie, inainte de obtinerea scrisorilor de acceptare si a certificatelor de competenta lingvistica. In virtutea acestor decizii, reclamantii au fost autorizati sa urmeze un ciclu complet de sase ani de studii universitare de stomatologie.

Reclamantii nu ar fi avut niciun motiv sa urmeze sase ani de studii si sa participe la examenele de finalizare a studiilor daca universitatea le-ar fi refuzat ab initio inscrierea administrativa. Senatul Universitatii, la propunerea decanului si in temeiul principiului autonomiei universitare, a confirmat legalitatea situatiei administrative a reclamantilor si a validat participarea lor la examenele de absolvire.

Trebuie sa se acorde o importanta deosebita contextului in care a avut loc adoptarea acestor decizii, care era caracterizat de existenta unei anumite divergente intre administratia universitatii si Ministerul Educatiei cu privire la eliberarea tardiva a scrisorilor de acceptare ale reclamantilor.

Din perspectiva Curtii, de aceasta situatie de incertitudine si de lipsa de concordanta nu pot fi acuzati, in niciun caz, reclamantii. In fine, prin anularea diplomelor de licenta ale reclamantilor in circumstantele descrise, autoritatile au afectat brusc situatia profesionala a acestora, cu toate ca nicio deficienta privind nivelul lor de calificare nu permitea sa se considere ca nu erau la inaltimea sarcinilor lor.

Astfel, masurile contestate nu raspundeau unei nevoi sociale imperioase si, in orice caz, nu erau proportionale in raport cu scopurile legitime urmarite. De facto, nu erau necesare intr-o societate democratica.