Solutionarea plangerii de catre procurorul ierarhic superior adjunct. Consecinte

Textul art. 278 Codul de procedura penala nu prevede posibilitatea ca prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general ori procurorui-sef de sectie sa fie substituit in aceste atributii de un adjunct ori un alt inlocuitor, nefiind deci acceptata delegarea de atributii .

Pe cale de consecinta, solutionarea de catre o alta persoana decat cea nominalizata in art. 278 Codul de procedura penala a plangerii impotriva actelor procurorului echivaleaza cu nesolutionarea acesteia, fapt ce impiedica instanta sa se pronunte pe fond, deoarece ar incalca dreptul petitionarului Ia utilizarea unui grad de jurisdictie.

***

Prin incheierea nr. 108 din 12 decembrie 2005, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, a fost scoasa cauza de pe rolul instantei si Irimisa Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara, pentru solutionarea de catre procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. (1) Codul de procedura penala , a plangerii formulate de petitionarul A.I. impotriva rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale date in dosarele nr. 133/P/199S si nr. 78/PA/2002 ale Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a avut in vedere precizarile facute in sedinta publica din data de 12 decembrie 2005 de catre petitionarul A.I., care a sustinut ca nu a inteles sa sesizeze instanta cu judecarea plangerii sale, in cadrul procedurii prevazute de art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala , dosarul fiind gresit inaintat instantei de catre parchet si ca plangerea sa impotriva rezolutiilor de neinceperea urmaririi penale date in dosarele nr. 133/P/1998 si nr. 78/P A/2002 ale Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara trebuia sa fie mai intai examinata de catre procurorul ierarhic superior celor care au dat solutiile de netrimitere in judecata .

Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara, care a sustinut ca, in mod gresit, instanta a scos cauza de pe rol si a trimis-o parchetului, imrucat anterior investirii sale, prin rezolutiile nr. 409/11/2/2000 si nr. 1731/H/2/20O2, au fost deja solutionate, prin respingere, plangerile formulate de petitionarul A.I. impotriva rezolutiilor de neinceperea urmaririi penale, date in dosarele nr. 133/P/1998 sinr. 78/P A/2002.

Examinand sentinta penala recurata, sub toate aspectele de drept si de fapt, conform prevederilor art. 385 ind. 6 alin. (3) Codul de procedura penala , inalta Curte constata ca recursul declarat de parchet este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Institutia plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata a fost introdusa in Codul de procedura penala ca procedura de atacare in justitie a solutiei de neinceperea urmaririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale.

Aceasta plangere adresata instantei, conform dispozitiilor art. 278 alin. (1) Codul de procedura penala , avand natura juridica a unei cai de atac, ce vizeaza controlul judecatoresc al solutiei de netrimitere in judecata, nu poate fi direct analizata pe fond, decat dupa ce s-a efectuat un prim control al rezolutiei procurorului de catre procurorul-sef al parchetului din care face parte procurorul ce a dat solutia in cauza.

Textul art. 278 Codul de procedura penala nu prevede posibilitatea ca prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul general ori procurorul-sef de sectie sa fie substituit in aceste atributii de un adjunct ori un alt inlocuitor, nefiind deci acceptata delegarea de atributii .

Pe cale de consecinta, solutionarea de catre o alta persoana decat cea nominalizata in textul de lege, a plangerii intemeiate pe prevederile art. 278 ind. 1 Codul de procedura penala , echivaleaza cu nesolutionarea acesteia, fapt ce impiedica instanta sa se pronunte pe fond, deoarece ar incalca dreptul petitionarului la utilizarea unui grad de jurisdictie.
Din actele dosarului rezulta ca plangerea formulata de petitionarul A.I. impotriva rezolutiei de neinceperea urmaririi penale date a fost solutionata, prin respingere, de catre procurorul general adjunct al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara, si nu de procurorul general al acestei unitati de parchet.
Pentru acest motiv, atat petitionarul, cat si procurorul de sedinta au solicitat instantei de fond scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea acesteia la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara, in vederea corectei solutionari de catre persoana nominalizata in dispozitiile art. 278 alin. (1) Codul de procedura penala , respectiv de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Timisoara, a plangerii formulate de petitionarul A.I. impotriva ambelor rezolutii de neincepere a urmaririi penale date in dosarele nr. 78/PA/2002 si M.133/P/1998.

Fata de cele mentionate mai sus, inalta Curte, in conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) Codul de procedura penala , a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara.