Exceptie de nelegalitate. Invocarea exceptiei impotriva unui act abrogat. Admisibilitate.

Legea nr. 554/2004, art. 4

Potrivit art. 52 alin. (1) din Constitutia Romaniei �persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei�.
Faptul ca anterior abrogarii sale actul administrativ a produs efecte juridice, posibil aducatoare de vatamari ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, impune ca cercetarea legalitatii acestuia sa poata fi ceruta oricand pe calea exceptiei de nelegalitate, asadar inclusiv dupa abrogarea lui.

Prin cererea inregistrata la 25 septembrie 2006 la Curtea de Apel Cluj, SI a declarat recurs impotriva sentintei civile nr.314 din 4.09.2006 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, solicitand casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecarea pentru ca instanta sa se pronunte pe fondul pricinii. In motivarea recursului, a sustinut ca instanta, in mod gresit, constatand ca H.G. nr.1825/2005 a fost abrogata prin dispozitiile art.2 din H.G. nr.1025/2006 intrata in vigoare la 19 august 2006, a considerat ca legalitatea actului atacat cu exceptia de nelegalitate, nu mai poate fi analizata.
S-a mai sustinut ca in baza H.G. nr.1825/2005, s-au emis acte administrative unilaterale, respectiv deciziile nr.58 din 9 februarie 2006 si nr.58 din 9 februarie 2006 (acte atacate de altfel de recurentul in cauza, conform Legii nr.554/2004), iar legea nou intrata in vigoare, respectiv H.G. nr.1025/2006 care a abrogat H.G. nr.1825/2005, nu putea fi aplicata actelor administrative emise anterior, iar actiunea in contencios administrativ pronuntata in cauza, va continua a fi judecata potrivit legii aplicabile in momentul sesizarii instantei de judecata .
Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca prin sentinta civila nr.314 din 4.09.2006 pronuntata de Curtea de Apel Cluj � Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, s-a respins cererea formulata de reclamantul SI in contradictoriu cu paratii Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie Maramures si Guvernul Romaniei.
S-a retinut de instanta de fond ca reclamantul a invocat exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art.2 alin.(1), (2) si (3) din H.G. nr.1825/2005, cu referire la art.6 alin.(1) din O.U.G. nr.148/2005 dar H.G. nr.1825/2005 a fost abrogata, astfel ca fata de aceasta imprejurare, cererea formulata de reclamant este neintemeiata, eventuala sa nelegalitate fiind inlaturata ca urmare a abrogarii sale exprese.
Sentinta atacata este nelegala si netemeinica.
Prin cererea de chemare in judecata SI a invocat exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art.2 alin.(1), (2) si (3) din H.G. nr.1825/2005 cu referire la art.6 alin.(1) din O.U.G. nr.148/2005 pentru sustinerea familiei, in vederea cresterii copilului.
Petentul s-a intemeiat pe art.4 din Legea nr.554/2004, ce prevede ca: �legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand, in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu, sau la cererea partii interesate�. A sustinut ca dispozitiile art.2 alin.(1), (2) si (3) din H.G. nr.1825/2005, prin care s-au aprobat normele metodologice in aplicarea O.U.G. nr.148/2005, in definirea termenului de �nastere� sunt nelegale, contradictorii, in raport de cele prevazute prin art.6 alin.(1) din O.U.G. nr.148/2005 si chiar din norme, respectiv art.15 alin.(5) si art.29, aducand o atingere grava unui drept fundamental prevazut si recunoscut de Constitutia Romaniei (art.16 alin.(1), art.49 alin.(1) si (2).
In speta, potrivit art.6 din O.U.G. nr.148/2005 �concediul si indemnizatia lunara prevazute la art.1 si respectiv, art.2, se cuvin pentru fiecare din primele trei nasteri sau, dupa caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate in una din situatiile prevazute la art.5 alin. (2)�.
Prin art.2 alin.(3) din H.G. nr.1825/2005, s-a definit �nasterea� ca fiind �aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii� pentru ca alin.(1) al aceluiasi text sa stabileasca drepturile �pentru fiecare dintre primele trei nasteri, sau dupa caz, pentru primii trei copii incuviintati in vederea adoptiei, adoptati sau aflati in plasament in regim de urgenta, precum si pentru cei carora li s-a instituit tutela�.
Petentul sustine ca drepturile se platesc astfel �pentru fiecare nastere, iar nu pentru toti copiii rezultati din actul nasterii�, cum ar fi firesc. Deci, dispozitiile art.2 alin.(3) din H.G. nr.1825/2005, nu sunt in concordanta cu semnificatia corecta a actului nasterii. Petentul a sustinut ca sunt nelegale si dispozitiile art.2 alin.(1), (2) si (3) din Normele metodologice care definesc �nasterea�.
In mod gresit, instanta de fond prin ignorarea art. 4 din Legea nr.554/2004 nu s-a pronuntat asupra fondului exceptiei invocate, limitandu-se sa sustina in motivare, ca actul normativ atacat a fost abrogat printr-o noua reglementare desi actul normativ atacat a produs efecte juridice, emitandu-se in cauza 2 decizii pe baza sa. Deci, nu se poate sustine ca fiind abrogat actul normativ, aceasta determina respingerea cererii de analizare a legalitatii acestuia cu atat mai mult cu cat in temeiul acestuia, au fost emise 2 acte administrative atacate in instanta.
Potrivit art.52 (1) din Constitutie, persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.
Pe de alta parte, art.4 reglementand exceptia de nelegalitate prevede la alin. (1) ca: �legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate.
Asa fiind, in raport de prevederile legale suscitate, sustinerea instantei de fond ca eventuala nelegalitate a dispozitiilor invocate in cauza s-a inlaturat prin abrogarea actului este gresita, astfel incat sentinta atacata a fost casata, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, pentru pronuntarea pe fondul exceptiei invocate.