Neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala

Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.178 din 21 martie 2003

[...] Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: �Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei.�
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 69 alin. (1) din Constitutie, care au urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): �Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.�;
- Art. 69 alin. (1): �Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat sau trimis in judecata, penala ori contraventionala, fara incuviintarea Camerei din care face parte, dupa ascultarea sa. Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie.�
Curtea constata ca prin art. 69 alin. (1) din Constitutie, sub titulatura de Imunitatea parlamentara, au fost reglementate doua categorii de masuri de protectie a deputatilor si senatorilor, pe durata exercitarii mandatului, impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natura sa le stirbeasca independenta in indeplinirea misiunii cu care au fost investiti de electorat si sa submineze prestigiul Parlamentului.

Cea dintai masura de protectie consta in interzicerea retinerii, arestarii, perchezitionarii sau trimiterii in judecata, penala sau contraventionala, a unui deputat sau senator, fara incuviintarea Camerei din care face parte . Aceasta masura are ca scop sa impiedice ca un parlamentar sa fie privat de posibilitatea de a-si exercita mandatul ca urmare a unor proceduri judiciare represive si arbitrare, inspirate din motive politice.
Enumerand masurile judiciare supuse incuviintarii, textul constitutional nu face nici o distinctie in privinta datei comiterii faptelor ce justifica luarea acestor masuri, de unde rezulta ca el se aplica atat in cazul infractiunilor si al contraventiilor comise de un deputat ori de un senator in perioada exercitarii mandatului, cat si in cazul celor savarsite inainte de dobandirea calitatii de parlamentar. Esential in definirea imunitatii parlamentare este momentul luarii masurii judiciare - moment care trebuie sa se plaseze in mod obligatoriu in interiorul duratei mandatului -, si nu data comiterii faptei care a generat masura, data care poate sa fie anterioara alegerii celui in cauza in randul membrilor Parlamentului.
Pe de alta parte, in intelesul aceluiasi text constitutional, parlamentarul care a fost trimis in judecata inainte de dobandirea mandatului poate sa fie judecat in continuare - adica in timpul exercitarii mandatului - fara sa fie necesara ridicarea imunitatii lui.
Cea de a doua masura de protectie consta in stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie, in cazul deputatului sau senatorului trimis in judecata, penala sau contraventionala. Caracterul protector al acestei norme se releva in aceea ca parlamentarul trimis in judecata este scos de sub jurisdictia instantei careia i-ar reveni competenta potrivit regulilor generale - fiind aparat in acest fel de presiunile si de vrajmasiile locale - si i se da posibilitatea de a fi judecat de Curtea Suprema de Justitie, care, in raport cu pozitia pe care o detine in sistemul judiciar, prezinta cele mai inalte garantii de independenta si impartialitate.
Avand in vedere faptul ca art. 69 alin. (1) din Constitutie nu face nici o distinctie, rezulta ca textul se refera la toate cazurile in care un parlamentar este judecat in timpul exercitarii mandatului sau pentru o fapta penala sau contraventionala, indiferent de data la care a fost sesizata instanta - inainte sau dupa dobandirea de catre faptuitor a calitatii de deputat sau senator.
Acest inteles al prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie rezulta, in egala masura, din scopul reglementarii, caci ar fi lipsit de ratiune sa se admita ca legiuitorul constituant a urmarit asigurarea unei judecati impartiale numai pentru parlamentarii trimisi in judecata in timpul exercitarii mandatului, iar nu si pentru cei ce se afla in curs de judecata in perioada exercitarii mandatului, in temeiul unor actiuni judiciare pornite anterior.
In aceste conditii, asa cum se retine si in punctul de vedere comunicat de Avocatul Poporului, prevederile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala pot fi considerate constitutionale numai daca sunt aplicate in sensul ca schimbarea calitatii persoanei fizice in parlamentar atrage, in mod obligatoriu, stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie.
Prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutia Romaniei, privind competenta Curtii Supreme de Justitie, constituie norme de procedura penala cu statut constitutional. Pozitia suprema a Constitutiei in ierarhia actelor normative are drept consecinta si faptul ca legile si celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie sa contravina Legii fundamentale.

Pe de alta parte, Curtea constata ca este intemeiata si opinia instantei de judecata care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, in sensul ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin principiului egalitatii in drepturi a persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, prevazut in art. 16 alin. (1) din Constitutie .
Tot astfel cum principiul inviolabilitatii parlamentare, consacrat prin prima teza a art. 69 alin. (1) din Constitutie, apara, deopotriva, mandatul parlamentar, independenta Parlamentului, dar si persoana titularului mandatului, norma de competenta materiala stabilita prin teza a doua a aceluiasi text constitutional este menita sa apere nu numai mandatul senatorului sau deputatului judecat pentru o fapta penala, ci si persoana parlamentarului aflat in situatia de inculpat intr-un proces penal.
Or, in conditiile in care membrii Parlamentului au acelasi statut juridic, compus din aceleasi drepturi si obligatii, judecarea unora dintre acestia de catre Curtea Suprema de Justitie, iar a altora de catre instante inferioare - luand in considerare numai data trimiterii in judecata, irelevanta sub aspectul protectiei judiciare la care sunt indreptatiti in mod egal toti parlamentarii - este vadit discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie .
In consecinta, revenind asupra jurisprudentei anterioare (deciziile nr. 96/2002 si nr. 235/2002, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2002 si, respectiv, nr. 750 din 15 octombrie 2002), Curtea constata ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 69 alin. (2) din Constitutie, in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Curtea Suprema de Justitie in cazurile in care sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobandirii mandatului de parlamentar, urmand ca in aceste cazuri sa se aplice direct norma de procedura consacrata prin Legea fundamentala.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

CURTEA
In numele legii
DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala in Dosarul nr. 4.733/2001 al acelei instante si constata ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Curtea Suprema de Justitie in cazurile in care sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobandirii mandatului de parlamentar.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 februarie 2003.
[...]

OPINIE SEPARATA

Apreciem ca fiind gresita solutia adoptata cu votul majoritatii membrilor Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, considerand ca nici in prezenta cauza nu s-au evidentiat elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii, concretizate in deciziile nr. 96/2002 si nr. 235/2002. Pe baza considerentelor retinute in deciziile anterioare, continuam sa apreciem ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala nu sunt contrare unor prevederi sau principii constitutionale.
Dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate prevad ca �Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei�. Exceptarea de la aplicarea acestor dispozitii legale a parlamentarilor inseamna instituirea unui tratament juridic diferentiat fata de celelalte persoane care, dupa savarsirea infractiunii, dobandesc calitatea ce determina competenta altei instante judecatoresti. Or, un asemenea tratament juridic diferentiat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie .
Consideram ca solutia adoptata prin Decizia nr. 67/2003 nu este conforma nici cu prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie, cel putin in privinta persoanelor care au fost trimise in judecata inainte de dobandirea calitatii de parlamentar. Dispozitiile art. 69 alin. (1) din Constitutie reprezinta masuri de protectie a senatorilor si a deputatilor impotriva unor eventuale acte procedurale penale abuzive, de natura sa impiedice exercitarea libera a mandatului de parlamentar.
Este adevarat ca aceste dispozitii constitutionale nu disting in raport cu data savarsirii infractiunii ori a contraventiei, dar au in vedere ipoteza in care o persoana urmeaza a fi retinuta, arestata, perchezitionata sau trimisa in judecata, penala ori contraventionala, atunci cand are calitatea de senator sau de deputat. Conditionarea luarii vreuneia dintre masurile enumerate de incuviintarea Camerei din care face parte persoana vizata are menirea de a asigura controlul parlamentar asupra justificarii legale a masurii preconizate. Camerele Parlamentului nu au insa dreptul constitutional de a se pronunta asupra masurii luate inainte ca persoana respectiva sa fi dobandit calitatea de senator sau de deputat.
Competenta de judecata a Curtii Supreme de Justitie este prevazuta de acelasi alin. (1) al art. 69 din Constitutie . Astfel, aceasta dispozitie poate fi aplicata numai in corelare cu tezele anterioare, respectiv in situatia in care Camera competenta a Parlamentului a incuviintat trimiterea in judecata a unui senator sau deputat.
Consideram ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala nu instituie nici o discriminare neconstitutionala intre parlamentari. Persoana care a fost trimisa in judecata penala anterior dobandirii calitatii de senator sau de deputat se afla intr-o situatie obiectiv si esential diferita fata de persoana care urmeaza a fi trimisa in judecata dupa ce a dobandit aceasta calitate . Conform jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, ca si celei a Curtii Europene a Drepturilor Omului, situatia diferita a unor categorii de persoane nu numai ca justifica, ci chiar impune tratamentul juridic diferentiat.
Dispozitia tezei finale a art. 69 alin. (1) din Constitutie constituie, intr-adevar, o norma procedurala derogatorie, care se impune a fi aplicata in mod direct, dar numai cu privire la competenta de judecata a senatorilor sau a deputatilor a caror trimitere in judecata este conditionata de incuviintarea Camerei din care fac parte .
Ideea ca stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie reprezinta o garantie de independenta si de impartialitate pare a pune sub semnul intrebarii independenta si impartialitatea celorlalte instante judecatoresti. Or, potrivit prevederilor art. 123 alin. (2) toti judecatorii, indiferent de instanta judecatoreasca la care sunt numiti, sunt independenti si se supun numai legii, iar judecata impartiala este impusa atat de principiile constitutionale, cat si de prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, orice abatere urmand a fi indreptata pe calea controlului judiciar.

Judecator, prof. univ. dr. Costica Bulai
Judecator, Kozsokar Gabor
Judecator, prof. univ. dr. Ioan Vida