Parlamentul a ratificat Conventia internationala privind raspunderea parinteasca

Parlamentul Romaniei a ratificat Conventia privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea, executarea si cooperarea cu privire la raspunderea parinteasca si masurile privind protectia copiilor.

Conventia a fost incheiata la Haga in octombrie 1996 si a fost semnata de Romania in noiembrie 2006.

Senatul a adoptat, in calitate de camera decizionala, Proiectul de Lege pentru ratificarea Conventiei privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea, executarea si cooperarea cu privire la raspunderea parinteasca si masurile privind protectia copiilor. Camera deputatilor a adoptat proiectul de lege la data de 23 octombrie 2007.

Conventia se aplica copiilor din momentul nasterii lor si pana la implinirea varstei de 18 ani. Autoritatea centrala desemnata pentru indeplinirea obligatiilor stabilite prin Conventie este Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC). ANPDC va facilita comunicarea, acordarea de asistenta, furnizarea de informatii si identificarea de solutii in cazurile care intra in domeniul de aplicarea al Conventiei.

Drepturi, responsabilitati parintesti si masuri de protectie a copilului stabilite prin Conventie

Conventia vizeaza drepturile si responsabilitatile parintesti, care pot fi in sarcina parintilor, a tutorilor sau a altor reprezentanti legali ai copilului, dreptul de custodie si dreptul de acces in ceea ce priveste copilul, tutela, curatela ori alte institutii similare, masurile de protectie sau plasament necesare pentru realizarea interesului superior al copilului, atat in ceea ce priveste copilul, cat si bunurile sale.

Masurile prevazute de Conventie privind protectia drepturilor copilului se refera la:
- Atribuirea, exercitiul si restrangerea, totala sau partiala, a raspunderii parintesti, precum si la delegarea acesteia;
- Dreptul de incredintare, inclusiv dreptul privind ocrotirea persoanei copilului si dreptul de hotari asupra locului de resedinta a copilului, precum si dreptul de vizita, inclusiv dreptul de a lua copilul pentru o perioada determinata, intr-un alt loc decat resedinta sa obisnuita;
- Tutela, curatela si institutii similare
- Desemnarea si atributiile oricarei persoane sau organism care are sarcina sa se ocupe de copil sau de bunurile acestuia, sa il reprezinte sau sa il asiste;
- Plasamentul copilului la familia substitutiva, intr-o forma de protectie institutionalizata;
- Supravegherea, de catre autoritatile publice, a ocrotirii copilului acordata de catre orice persoana careia acesta i-a fost incredintat;
- Administrarea, conservarea sau acte de dispozitie privind proprietatea copilului.

Prevederile Conventiei nu se aplica la stabilirea sau contestarea filiatiei, numele si prenumele copilului, adoptia (inclusiv masurile premergatoare adoptiei), capacitatea de exercitiu, raspunderea copilului (inclusiv raspunderea penala), succesiune, securitate sociala, masuri publice de ordin general in ceea ce priveste educatia si sanatatea, dreptul de azil si imigrare.

Legea aplicabila

Potrivit Conventiei, legea aplicabila este legea nationala a statului unde copilul isi are resedinta obisnuita (inclusiv pentru statele care nu sunt parte la Conventie), iar in unele cazuri este aplicabila si legea statului cu care copilul are legaturi substantiale, daca prima lege nu poate fi aplicabila.

Recunoasterea si executarea masurilor luate potrivit Conventiei se fac intre statele contractante prin efectul legii.

Orice persoana interesata poate solicita autoritatilor competente ale unui stat contractant sa decida asupra recunoasterii sau nerecunoasterii unei masuri luate in alt stat contractant. Procedura aplicabila unei astfel de situatii este guvernata de legea statului solicitant.

In anumite cazuri recunoasterea masurii poate fi refuzata. Aceste situatii se refera la lipsa de competenta, neascultarea opiniei copilului, cand aceasta este ceruta, sau a altor persoane pentru care legea prevede acest drept, cand recunoasterea este contrara ordinii publice si interesului superior al copilului, neindeplinirea procedurii de cooperare intre state prevazuta expres de catre Conventie .