Fondul Proprietatea, doar o speranta de viata

Fondul Proprietatea a fost, pana la acest moment, una dintre cele mai inutile constructii din economie .

Atunci cand a fost creat prin lege, in anul 2005, Fondul Proprietatea a avut un rol important pentru bugetul de stat, acela de a evita platile catre fostii proprietari care isi revendicau bunurile imobiliare (terenuri, case sau proprietati industriale). Ar fi fost nevoie de o suma imensa de la buget pentru a acoperi contravaloarea activelor revendicate.

La inceputul anului 2005, devenise deja imposibil de dat curs revendicarilor in natura . Motivele se cunosc. Intreprinderile revendicate fusesera deja privatizate, de multe ori pe cai oculte si fara a se pastra un pachet de actiuni fostilor proprietari. Legea caselor nationalizate din anii `90 a pus in prim-plan protectia chiriasilor, si nu a tinut seama de drepturile fostilor proprietari. Terenurile au intrat pe mana celor care au stiut sa faca la timp schimburi avantajoase, astfel ca, atunci cand o parte dintre proprietari ar fi trebuit sa intre in posesia lor, primariile nu au mai avut nici un hectar de teren disponibil .

In aceste conditii, statul a incercat sa inventeze o solutie care sa aiba, in acelasi timp, doua virtuti: sa rezolve problema fostilor proprietari, dar fara ca bugetul sa cheltuiasca prea multi bani . Si, astfel, s-a nascut Fondul Proprietatea, o institutie care ar fi trebuit sa adune drepturile de proprietate revendicate si nerezolvate, sa le evalueze, sa le transforme in actiuni la un mega Fond care sa fie apoi listat la Bursa de Valori.

De fapt, Fondul Proprietatea nu era o solutie in favoarea fostilor proprietari, ci in folosul statului. Macar un singur argument este important pentru a demonstra acest lucru: fostii proprietari inlocuiau o creanta certa (care provenea din dreptrurile pe care le aveau asupra unei proprietati revendicate), cu una incerta (care depindea de cotatia la Bursa a actiunilor detinute la Fondul Proprietatea).

Prin crearea unei astfel de institutii, statul s-a dovedit mercantil, dar, in acelasi timp, si imoral. Situatia seamana cu taxa de inmatriculare instituita la inceputul acestui an. Si in aceasta situatie, statul este mercantil (pastreaza taxa pentru a obtine venituri bugetare si pentru interesele producatorilor interni de autovehicule si ale importatorilor), dar este imoral pentru ca defileaza cu stindardul protectiei mediului in mana, cand de fapt este vorba despre o taxa fiscala.

Fondul Proprietatea a ratat toate tintele pe care ar fi trebuit sa le atinga. Cotarea la Bursa s-a amanat sine die, alegerea unei societati de administrare nu a avut loc, procesul de evaluare a drepturilor de proprietate este laborios, greoi si discriminatoriu, portofoliul de actiuni a suferit transformari naucitoare, iar legislatia secundara, aceea care permite fondului sa fie cotat la bursa, a aparut cu mare intarziere.

Saptamana trecuta, Fondul Proprietatea a ajuns pe culmile penibilului, in momentul in care membrii Consiliului de Supraveghere s-au decis sa conduca institutia dupa principii colegiale, adica fiecare cate o luna.

Nici nu se putea lua o decizie mai neinspirata. Dupa ce ca fondul are multe probleme, legate de legislatie si institutionale, administratorii se joaca de-a conducerea . Pentru ca este greu de crezut ca, rotindu-se cate unul pe luna, acestia vor intelege si vor putea rezolva ceva din problemele Fondului Proprietatea .

PSD a avut o idee interesanta. Oficiali ai partidului au declarat ca, daca vor castiga alegerile, vor desfiinta Fondul Proprietatea . Dupa cum a evoluat pana astazi Fondul, initiativa pare justificata. Totusi, fondul a cheltuit mult timp, energie si bani . Si atunci, care ar fi raul cel mai mic?

Probabil, ca acela de a continua sa functioneze. Dar, in nici un caz cu actuala conducere de tip colegial. Ultima speranta a fostilor proprietari, dar si a celor care asteapta ca fondul sa fie cotat la bursa, este schimbarea conducerii de tip colegial cu una profesionista, adica cu o companie serioasa de adminstrare.

Abia dupa ce se va intampla acest lucru se va putea spune ca Fondul Proprietatea are o speranta de viata. Deocamdata, exista doar speranta. Certitudinea va veni abia peste cativa ani, cand vom vedea ce performante este capabil sa produca noul administrator.