Divortul pe baza acordului sotilor

Divortul prin acordul sotilor, introdus prin Legea nr.59/1993 si care semnifica abandonarea tezei privind caracterul exceptional al disolutiei casatoriei, nu este o institutie noua a sistemului nostru de drept .

Codul Civil Roman a prevazut de asemenea posibilitatea desfacerii casatoriei prin consimtamantul mutual ( art.254-256, abrogate prin Legea 18/1948 prin modificarea Codului de Procedura Civila sub rezerva indeplinirii urmatoarelor conditii:
- varsta minima a sotilor - 25 ani pentru barbat si 21 ani penteu femeie;
- casatoria sa fi durat cel putin doi ani;
- de la incheierea casatoriei sa nu fi trecut 20 ani;
- femeia sa nu fi implinit 45 ani;
- consimtamantul parintilor ori ascendentilor sotilor la desfacerea casatoriei.
Alaturi de aceste conditii, diferite fata de cele de azi, si procedura prezinta unele particularitati:
a) ambele parti trebuiausa se infatiseze inaintea Tribunalului, cu declaratia lor ca doresc sa se desparta, de cate patru ori din trei in trei luni ( aceste declaratii trebuiau insotite, la fiecare infatisare, de consimtamantul verbal sau autentic al parintilor sau ascendentilor in viata, in aceeasi ordine ierarhica in care consimtamantul lor s-ar fi cerut la casatorie, daca unul dintre soti ar fi fost minor, consimtamant care se cerea pentru despartire ori care ar fi fost varsta sotilor.
b) in 15 zile de la a patra infatisare sotii asistati de cate doi martori notabili, in varsta de cel putin 40 ani, reinoiau declaratia lor comuna inaintea Tribunalului care, daca constata indeplinirea tuturor conditiilor legale, pronunta despartirea.
c) in caz de respingere a cererii, apelul si apoi recursul in Casatie se putea introduce de catre soti in termen de 20 zile pentru apel si o luna pentru recurs, in cazul in care, dupa hotararea de admitere, consimtamantul mutual ar fi incetat, dreptul de recurs apartinea sotului nemultumit.
d) hotararea de admitere ramanea neavenita daca in curs de doua luni de cand a ramas definitiva, ea nu era prezentata de catre ambii soti impreuna si in persoana ofiterului respectiv spre a fi trecuta in registrul de stare civila.
Asa cum prevede art.38 al.2 Codul familiei, \\\" divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: pana la data introducerii cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei; nu exista copii minori rezultati din casatorie\\\".
La cerintele de mai sus, prevazute expres de legea materiala, se adauga si aceea a consimtamantului valabil al sotilor, exprimat in sensul desfacerii casatoriei.
1. Prima conditie este cea ca pana la data cererii de divort sa fi trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei. Rezulta ca sotii pot sa incheie acordul lor. si inainte de a trece cel putin un an de la incheierea casatoriei, pe care il pot folosi dupa trecerea acestui termen. Aceasta teza, pentru a se asigura scopul termenului de reflectie de un an, poate ii admisa numai in considerarea faptului ca presedintele instantei, primind cererea, \\\" verifica existenta consimtamantului sotilor, iar la termenul de judecata instanta verifica \\\" daca sotul staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor \\\" si numai in caz afirmativ ea trece la judecarea cererii, ceea ce poate semnifica reiterarea acordului realizat anterior implinirii termenului de un an sau indeplinirea conditiei de eficacitate a acordului anterior.
Ar fi fost mai bine daca textul ar fi prevazut, in mod expres, ca sotii pot realiza acordul lor daca a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei si nu asa cum reglementeaza rextul, pana la data cererii de divort. Cu toate acestea, desi se admite si posibilitatea prezentata anterior, in general, textul se interpreteaza in sensul ca acordul sotilor se poate realiza dupa trecerea unui an de la incheierea casatoriei.
Se pune problema cum se calculeaza acest termen, deoarece el nu este nici de prescriptie, nici de decadere. Literatura a precizat ca termenul se calculeaza pe zile intregi. Ziua de incheiere a casatoriei nu intra in calcul, dar ziua de implinire intra in calcul, insa termenul se socoteste implinit dupa trecerea acelei zile . Astfel, daca s-a incheiat casatoria la l ianuarie 1999, conventia sotilor putandu-se folosi numai daca cererea de divort a fost introdusa cel mai devreme pe 2 ianuarie 1999. La calculul termenului nu se tine seama de ziua complementara a anilor bisecti. Zilele de sarbatori legale intra in calculul termenului. Rezulta ca nu se aplica nici regulile de calculare a termenelor procedurale, de altfel nefiind in prezenta unui asemenea termen.
Bineinteles, atat inainte cat si dupa implinirea termenului de un an, oricare dintre soti poate introduce cerere de despartenie pentru motive temeinice, de natura subiectiva sau obiectiva, dispozitiile cirt. 38 al. l si 3 Codul Familiei neconditionand divortul la cererea unuia dintre soti de durata casatoriei.
Sanctiunea nerespectarii termenului de un an, care inseamna nerespectarea uneia din conditiile prevazute pentru divortul prin acordul sotilor, consta in respingerea actiunii de divort.

2. A doua conditie este cea referitoare la inexistenta copiilor minori rezultati din casatorie.
Nevoia ocrotirii intereselor copiilor minori ai sotilor face ca soarta casatoriei sa se decida in conditii de exigenta sporita, divortul presupunand dovada existentei unor motive temeinice care, afectand relatiile dintre soti, fac cu neputiinta continuarea casatoriei.
Asadar, desfacerea casatoriei prin consimtamant mutual este posibil doar daca sotii nu au copii minori. Legiuitorul are in vedere, fara indoiala, copii inca minori si in viata, rezultati din casatoria a carei desfacere se cere; copii deveniti majori, precum si copii unuia dintre soti (proveniti dintr-o casatorie anterioara sau din afara casatoriei) nu impiedica divortul cerut in conditiile art.38 al.2 Codul Familiei. Cat priveste fica minora a sotilor, casatorita inainte de implinirea virstei majoratului (art.4 ai.2 Codul Familiei), aceasta dobandeste capacitate deplina de exercitiu (art.8 al.3 din Decretul 31/1954), iar drepturile si indatoririle parintesti privitoare la persoana si bunurile sale inceteaza.
Exista si autori cu opinie contrara, acestia considerand ca \\\" o capacitate deplina de exercitiu nu este acelasi lucru cu majoratul, desi in majoritatea cazurilor se suprapun \\\".
Insa, in interpretarea dispozitiilor legale, trebuie pornit de la scopul urmarit de legiuitor, anume ocrotirea copiilor minori, fata de care exista o seama de indatoriri parintesti inceteaza la data cand descendentul dobandeste capacitate deplina de exercitiu, deci, de regula, la implinirea varstei majoratului. Prin casatoria ficei minore insa. drepturile si indatoririle parintesti se sting (existand, in principal, obligatia de intretinere intre soti, conform art. 86 al. l Codul Familiei), ca urmare nu mai subzista ratiunea pentru care este oprit divortul prin consimtamantul mutual al sotilor.
In ipoteza in care sotii au adoptat un copil, ori sotul a adoptat copilul firesc al celuilalt sot, divortul prin acordul partilor este inadmisibil pe timpul minoritatii copilului, iara a distinge dupa cum adoptia s-a facut cu efecte depline de filiatie fireasca sau cu efecte restranse. Intr-adevar, asa cum rezulta din art. 75,76 Codul Familiei pe data incuviintarii adoptiei drepturile si indatoririle parintesti trece asupra adoptorilor (exceptand ipoteza adoptiei copilului firesc al sotului, cand parintele firesc si cel adoptor vor asigura impreuna ocrotirea parinteasca). ceea ce intereseaza in context fiind obligatiile asumate de sotii adoptori cu privire la persoana si bunurile minorului adoptat. Dimpotriva, atunci cand minonil rezultat din casatoria sotilor a fost adoptat, presupunand ca partile nu mai au alti copii minori, cerinta legala este indeplinita (chiar daca prin efectul desfacerii sau desfiintarii casatoriei, de regula, parintii firesti redobandesc toate drepturile si indatoririle fata de copii minori, sub aspectul analizat acest lucru nu prezinta importanta deoarece conditiile prevazute in art. 38 al.2 se cer intrunite in momentul introducerii cererii).

3. Cea de-a treia conditie, desi nu este prevazuta in mod expres printre conditiile divortului pe temeiul acordului sotilor, existenta consimtamantului valabil al sotilor in sensul desfacerii casatoriei trebuie retinuta ca avand aceasta semnificatie. Din analiza art. 613 al.2 CODUL DE PROCEDURA CIVILA rezulta ca existenta consimtamantului valabil al sotilor conditioneaza atat promovarea cererii de despartire, cat si finalizarea procesuala a actiunii civile, prin pronuntarea hotararii pe temeiul acordului de vointa al sotilor.
Art.613 CODUL DE PROCEDURA CIVILA mai prevede unele cerinte legale care trebuie respectate. Astfel, cererea de divort intemeiata pe acordul parintilor va fi semnata de ambii soti. Daca sotii au convenit asupra modalitatilor de solutionare a cererilor accesorii divortului, aceasta se va cuprinde in actiunea de divort. Formularea textului pare sa duca la ideea ca sotii au convenit asupra solutiei cererilor accesorii divortului, nu numai asupra modalitatilor in care urma sa se solutioneze acestea.

La primirea cererii de divort, presedintele instantei verifica existenta consimtamantului sotilor,\\\" desigur si semnaturile acestora, dupa care fixeaza un termen de doua luni in sedinta publica. Desi legea nu denumeste acest interval ca termen de gandire, rolul lui nu poate fi altul decat acela de a mai da sotilor posibilitatea sa reflecteze la desfacerea casatoriei.
Nu rezulta ca ambii soti trebuie sa se prezinte in fata presedintelui instantei, fiind suficienta prezenta unuia dintre ei la termenul de judecata, instanta va verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, in caz afirmativ, va trece la judecarea cereii, fara a administra probe cu privire la motivele de divort si nici cu privire la imposibilitatea continuarii casatoriei. S-a aratat in literatura de specialitate (I.P.Filipescu-\\\" Tratat de Dreptul familiei \\\" - pg.237 ) ca, in cazul in care, la termenul fixat in prima instanta, sotii nu se vor prezenta, cererea va fi respinsa. Alti autori ( A. Bacaci - pg.212 ) considera ca, in lipsa sofilor la termenul fixat in sedinta publica, instanta nu va putea trece la solutionareaq cererii ( cu atat mai mult cu cat este de neconceput in cazul divortului intemeiat pe consimtamantul partilor, unde sotii au dubla calitate procesuala, solicitarea judecarii in lipsa uneia dintre parti ), ci ea va trebui suspendata.

Conditia legii este indeplinita daca la termenul in sedinta publica sotii staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor, chiar in cazul in care in termenul de doua luni ei, sau unul din ei, ar fi revenit asupra acordului, suficient fiind ca la termenul fixat in sedinta publica sa se mentina acordul existent la data cererii de divort. Prin urmare, asupra acordului sotilor se poate reveni unilateral, unul din soti nemaifiind pentru desfacerea casatoriei in acest fel. Desigur ca ambii soti pot reveni asupra acordului lor potrivit principiului simetriei, acordul presupune mutuus consensus, iar revenirea presupune mutuus disenssus. Pentru solutionarea cererilor accesorii divortului, precum numale pe care il vor purta fostii soti, pensia de intretinere si atribuirea locuintei, desigur intre soti, instanta va putea dispune, cand considera necesar, administrarea probelor prevazute de lege, ceea ce presupune ca in aceasta privinta nu s-a realizat acordul sotilor. Desigur ca daca sotii au convenit, nu mai sunt necesare probe si instanta va lua act de intelegerea lor. trebuie insa respectate interesele tertilor, de exemplu, ale copiilor majori cu privire la locuinta, care nu ar putea fi nesocotite prin divortul sotilor pe baza acordului lor de vointa .

Daca unul dintre soti se opune divortului, instanta va trece la procedura obisnuita in care reclamantul propune probe care, administrate, trebuie sa conduca la aprecierea instantei ca exista motive temeinice pentru care continuarea casatoriei este imposibila.

In cazul admiterii actiunii de divort, instanta de judecata - competenta potrivit dispozitiilor art.607 CODUL DE PROCEDURA CIVILA - pronunta desfacerea casatoriei fara a pronunta divortul din vina unuia sau ambilor soti (art.617 al.3 CODUL DE PROCEDURA CIVILA ). De asemenea, hotararea de divort, pronuntata in conditiile art.613 CODUL DE PROCEDURA CIVILA este definitiva si irevocabila in ce priveste desfacerea casatoriei ( art.619 al.4 CODUL DE PROCEDURA CIVILA ). Din ultimul articol mentionat ( art.619 al.4 ) rezulta care ar fi atacata atat cu apel, cat si cu recurs. Rezulta care ar fi termenul de exercitare, dar avand in vedere ca este vorba de o hotarare de divort, si conform principiului \\\"accesoriul urmeaza principalul\\\" se poate decide ca termenul este de 30 zile de la comunicare . Numai ca pentru capatul principal neputandu-se exercita nici o cale de atac, conform art.266 al.3 CODUL DE PROCEDURA CIVILA hotararea nu trebuie sa se comunice, daca insa prin ea au fost solutionate si cereri accesorii, dar nu prin acordul sotilor si deci solutiile ar putea fi atacate prin caile ordinare de atac.
In literatura s-a opinat ca hotararea trebuie comunicata. Termenul de exercitare a apelului si al recursului ar trebui insa sa fie cel de drept comun.