Exceptia de neconstitutionalitate privind contestatia la executarea creantelor bugetare

Un important reviriment s-a produs in jurisprusdenta Curtii constitutionale referitoare la procedura de contestarea a executarii unei creante fiscale.

Astfel, in ciuda unei practici constante in sens contrar, Curtea a hotarat prin doua decizii (Deciziile nr. 49 si 40 din 29 ianuarie 2004) ca pentru depunerea contestatiilor la executarea creantelor bugetare initiata de organele fiscale, respectiv de Agentia pentru valorificarea Activelor Bancare, nu mai este necesara plata unei cautiuni.
Dispozitiile legale declarate ca neconstitutionale sunt prevederile articolului 164 al Ordonantei privind Codul de procedura fiscala, nr. 92/24 decembrie 2003 (ce reluau prevederi aproape identice al Ordonantei nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare), - prevederi ce nu se mai regasesc in Ordonanta 92/2003 republicata si prevederile articolului 83 alineatul 1 al Ordonantei de urgenta nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare.
Curtea Constitutionala a decis ca obligatia contribuabililor de a plati o cautiune, ca o conditie ce acces la calea de atac a contestatiei la executare, �s-a relevat a fi un impediment de multe ori insurmontabil, cu atat mai dificil de calificat ca rezonabil cu cat, asemenea cale de atac este deschisa oricarei persoane lezate in drepturile si interesele sale legitime�.
Solutia data de Curte este fara indoiala corecta, din punct de vedere constitutional, si cu efecte benefice pentru contribuabilii impotriva carora statul declanseaza executarea silita a titlurilor de creanta (in practica fiind vorba, de cele mai multe ori, despre deciziile de impunere emise ca urmare a controlului organelor fiscale).
In motivarea deciziei sale, Curtea a retinut ca, desi legiuitorul are dreptul sa impuna anumite exigente pentru accesul la justitie, acestea nu trebuie sa antreneze restrangere excesiva a exercitiului dreptului, de natura sa puna sub semnul intrebarii insasi existenta acestuia. Or, cautiunea de 20% din valoarea sumei contestate contravine acestor principii recunoscute, conditionand insasi inregistrarea contestatiei la executare . �Instituirea unei cai de atac ca modalitate de acces la justitie, apreciaza Curtea Constitutionala, implica in mod necesar asigurarea posibilitatii de a o utiliza toti cei care au un drept, un interes legitim, capacitate si calitate procesuale�, ceea ce nu se intampla atata timp cat era obligatorie plata cautiunii.
Un semn de intrebare se poate ridica fata de termenul de �inregistrare� a contestatiei folosit in considerentele deciziei. Folosirea acestuia ar putea duce la concluzia ca numai inregistrarea contestatiei ( de catre judecatorul de serviciu) este posibila plata cautiunii, in timp ce solutionarea acesteia de instanta ramane supusa obligatiei de plata a cautiunii. Rezulta insa din intreaga motivare a deciziei, cat si din dispozitivul acesteia vointa Curtii de a inlatura in totalitate obligatia contestatorului de a plati cautiune.
Curtea a mai retinut ca depunerea unei contestatii la executare nu suspenda executarea creantei � apartinand bugetului sau Agentiei de valorificare a Creantelor Bancare, dupa caz � si, ca urmare, nu impieteaza asupra dreptului creditorului de a o executa chiar in cursul solutionarii de catre instanta. In masura in care contribuabilul va formula si o cerere de suspendare a executarii, magistratul investit cu solutionarea acestuia va putea aprecia necesitatea instituirii unei cautiuni si va fixa cuantumul acesteia in conditiile regulilor generale instituite prin Codul de procedura civila.
Daca, insa, debitorul nu formuleaza o cerere de suspendare sau aceasta este respinsa, iar contestatia la executare este admisa dupa ce a avut loc executarea, contribuabilul va putea cere restituirea sumelor platite (sau intoarcerea executarii).
Decizia privind declararea neconstitutionalitatii prevederilor legale mentionate a fost luata de Curte in urma unei deliberari dificile, dovada fiind faptul ca doi dintre judecatorii sai nu au fost de acord cu solutia majoritara si au redactat o opinie separata. Cei doi magistrati sustin in esenta ca accesul la justitie nu este un drept absolut. Invoca in spijinul opiniei lor o anume jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului care a considerat ca instituirea unor taxe in vederea valorificarii unui drept subiectiv este justificata atunci cand urmareste restrangerea posibilitatilor de exercitare abuziva a acestuia. In final, cei doi semnatari ai opiniei separate apreciaza ca eliminarea cautiunii va conduce la tergiversarea nemotivata a realizarii creantei.
Credem insa ca, in emiterea acestei opinii nu s-a avut in vedere faptul ca dispozitiile legale atacate prin exceptia de neconstitutionalitate nu vizau o creanta a unei persoane particulare. Acestea vizeaza de fapt executari ale organelor statului impotriva contribuabililor, respectiv a debitorilor Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare. Or, potrivit unui principiu consacrat atat de legislatia interna, cat si de cea internationala, orice persoana fizica sau juridica lezata in drepturile sale de o autoritate administrativa trebuie sa aiba dreptul sa se adreseze instantelor judecatoresti fara nici o piedica. Asa fiind, cum autoritatile fiscale, ca si AVAB, sunt neindoielnic autoritati administrative, iar obligatia de a plati o taxa de timbru exorbitant constituia neindoielnic o piedica in calea liberului acces la justitie, decizia comentata este in deplina concordanta cu aceste principii.
Potrivi legii, decizia Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare este definitiva si obligatorie incepand cu data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Ca urmare, incepand cu 16 martie 2004 (12 martie pentru contestatiile la executarea initiata de AVAB) instantele judecatoresti vor fi obligate sa inregistreze si sa solutioneze contestatiile la executarea creantelor bugetare fara a mai solicita dovada depunerii cautiunii, cum se intampla pana atunci.