Arestarea preventiva a minorilor

Masura arestarii preventive in faza de urmarire penala poate fi luata si fata de infractorul minor. Potrivit art. 160e C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 109/2003,

in materia arestarii preventive a minorului se aplica dispozitiile prevazute pentru arestarea majorilor,cu derogarile si completarile prevazute la art. 160e -160h .

Astfel, potrivit art. 160f, minorilor arestati preventiv li se asigura, pe langa drepturile prevazute de lege pentru majori, drepturi proprii si un regim special de detentie preventiva, in raport cu particularitatile varstei lor in asa fel incat masurile privative de libertate dispuse sa nu le prejudicieze dezvoltarea fizica, psihica sau morala.

Asistenta juridica a invinuitilor sau inculpatilor minori arestati preventiv este obligatorie in toate cazurile, organele judiciare fiind obligate sa ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu si sa asigure contactul si comunicarea directe intre acesta si minor.
Ori de cate ori se dispune retinerea sau arestarea preventiva a invinuitului sau inclupatului minor, se prevede obligativitatea incu-nostintarii, in cazul retinerii - imediat si in termen de 24 de ore, in cazul arestarii, a parintilor, tutorelui, persoanei in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul sau a altei persoane desemnate de acesta, precum si a serviciului de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a sanctiunilor neprivative de libertate de pe langa instanta careia i-ar reveni competenta sa judece in prima instanta cauza, incunostintarea persoanelor amintite se consemneaza intr-un proces-verbal.
In ceea ce priveste regimul special de detentie al minorilor arestati preventiv, alin. (4) si (5) ale art. 160f prevad ca pe perioada arestarii preventive minorii se tin separat de majori, in locuri anume destinate acestui scop, respectarea drepturilor si a regimului special fiind realizate prin controlul unui judecator desemnat de presedintele instantei, prin vizitarea locurilor de detentie preventiva de catre procuror, precum si prin controlul efectuat de alte organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.

Dispozitiile cuprinse in art. 160f C.proc.pen. vizeaza drepturile proprii si regimul special pentru minori, diferite in multe situatii de cel al majorilor, care au calitatea de invinuit sau inculpat. Cu toate ca legiuitorul instituie norme cu caracter de protectie pentru infractorul minor, totusi, in mod cu totul exceptional, acesta poate fi retinui sau arestat preventiv.
Potrivit art. 160g C.proc.pen., in mod cu totul exceptional, minorul intre 14 si 16 ani, care raspunde penal, poate fi retinut la dispozitia procurorului sau organului de cercetare penala, cu instiintarea si sub controlul procurorului, numai daca exista date certe ca acesta a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai marc, pentru o durata ce nu poate depasi 10 ore.
Din redactarea textului, rezulta conditii specifice fata de retinerea majorului: existenta unor date certe din care sa reiasa ca minorul a savarsit infractiunea; pedeapsa pentru infractiunea savarsita sa fie detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare; durata nu poate depasi 10 ore, iar in cazul retinerii de catre organul de cercetare penala, retinerea se dispune numai cu instiintarea si sub controlul procurorului.

In ceea ce priveste aceste conditii, daca pentru majori se cere drept conditie sa existe probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta penala, in cazul minorilor, conditia o constituie existenta unor date certe ca acesta a savarsit o infractiune .

Din analiza celor doua texte care impun aceste doua conditii [art. 143 alin. (1) si (3), respectiv an. 160g alin. (1)], rezulta ca, in cazul retinerii minorilor, se cere mai mult decat in cazul majorilor. Potrivit art. 681 C.proc.pen., sunt indicii temeinice cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala, a savarsit fapta, in cazul minorilor, se cere existenta unor date certe, ceea ce semnifica mai mult decat existenta unor presupuneri.
Retinerea poate fi prelungita de procuror cu cel mult 10 ore, prin ordonanta motivata si numai daca se impune.

Potrivit art. 160h, minorul cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decat daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani sau mai mare si o alta masura preventiva nu ar fi suficienta.
S-a hotarat ca prin pedeapsa prevazuta de lege sa intelege pedeapsa prevazuta de textul care incrimineaza fapta, iar nu pedeapsa aplicata minorului potrivit art. 109 C.pen., cu limitele prevazute de textul incriminator reduse la jumatate .

In ceea ce priveste durata arestarii preventive, in cazul inculpatului minor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, aceasta nu poate depasi, in cursul urmarii penale 15 zile, iar verificarea legalitatii si temeiniciei ei se va face periodic in cursul judecatii, dar nu mai tarziu de 30 de zile . Prelungirea masurii in cursul urmarii penale sau mentinerea ei in cursul judecatii nu pot fi dispuse decat in mod exceptional. Arestarea preventiva a minorului cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, in cursul urmarii penale, nu poate sa depaseasca, in total, un termen rezonabil, si nu mai mult de 60 zile, fiecare prelungire putand fi dispusa pentru maxim 15 zile . Prelungirea arestarii preventive in cursul urmarii penale poate ajunge, in total, la 180 de zile doar in cazul exceptional reglementat de teza finala a alin. (2) al art. 160h, respectiv atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, in ceea ce priveste inculpatul minor cu varsta cuprinsa intre 16 si 18 ani, acesta poate fi arestat preventiv in cursul urmaririi penale pe o durata de cel mult 20 de zile, putand fi prelungita de fiecare data cu 20 de zile, fara a depasi insa, pe parcursul urmarii penale un termen rezonabil, si nu mai mult de 90 de zile .
In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savarsita este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 de ani sau mai mare, arestarea preventiva poate fi prelungita pana la 180 de zile . Verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani se efectueaza, in cursul judecatii, periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile .

Potrivit alin. (4) al art. 160h, durata arestarii invinuitului minor este de cel mult 3 zile .
Desi nu exista norme derogatorii in aceasta materie, fata de modul de tratare a problemei infractorului minor, apar totusi unele neconcordante.
Astfel, se pune problema aplicarii pedepselor prevazute de art. 100 C.pen. atunci cand in cadrul urmaririi penale a fost dispusa arestarea preventiva .

Potrivit art. 100 C.pen., fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa . La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului.
In cazul in care instanta aplica pedeapsa inchisorii, urmeaza sa se deduca din cuantumul pedepsei perioada arestarii preventive, prin aplicarea pedepsei cu inchisoarea confirmandu-se totodata si ca masura arestarii preventive a fost justificata.

Problema apare atunci cand instanta dispune luarea unei masuri educative, ceea ce da nastere la o incompatibilitate intre luarea masurii arestarii preventive si aplicarea in final a unei masuri educative infractorului minor, in aceasta situatie se pune intrebarea ce caracter poate avea privarea de libertate, fata de masura educativa.

Atunci cand se dispune luarea masurii arestarii preventive impotriva minorului pare nepotrivita finalizarea procesului prin aplicarea unei sanctiuni neprivative de libertate, de aici rezultand si o neconcordanta intre viziunea organului judiciar asupra masurilor luate pe parcursul procesului si sanctiunea aplicata. Pentru acest motiv, s-a facut propunerea ca atunci cand se dispune luarea masurii arestarii preventive, aceasta sa fie adusa la indeplinire prin incredintarea minorului unei institutii speciale, cu sarcina de a-l supraveghea pe minor si obligatia sa-1 prezinte ori de cate ori este nevoie organelor judiciare .

Luarea masurii arestarii preventive ar putea fi interpretata ca o anticipare a sanctiunii ce se va lua, adica aplicarea unei pedepse. Daca se accepta aceasta idee, in cazul luarii acestei masuri, aplicarea in final a unei masuri educative ar incalca regula stabilita prin art. 100 C.pen., potrivit careia pedeapsa se aplica minorului numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea acestuia.