Recomandarile CCJE asupra calitatii unei Hotarari judecatoresti

Hotararea trebuie, in principiu, sa fie motivata11. Calitatea hotararii depinde in principal de calitatea motivarii.

O motivare buna este o necesitate imperioasa care nu poate fi neglijata in favoarea celeritatii. O motivare buna cere ca judecatorul sa aiba timpul necesar pregatirii hotararii.

Motivarea permite nu numai o mai buna intelegere si acceptare a hotararii de catre justitiabil ci este mai ales o garantie impotriva arbitrarului. Pe de o parte, ea obliga judecatorul sa distinga mijloacele de aparare ale partilor si sa precizeze elementele care ii justifica decizia si o fac sa fie conforma legii si, pe de alta parte, ea permite o intelegere a functionarii justitiei de catre societate .

Motivarea trebuie sa fie coerenta, clara si lipsita de ambiguitati si de contradictii. Ea trebuie sa permita urmarirea unui rationament care a condus judecatorul la aceasta.

Motivarea trebuie sa exprime respectarea de catre judecator a principiilor enuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (in special respectarea drepturilor la aparare si dreptul la un proces echitabil). Atunci cand hotararile provizorii afecteaza libertatea individuala (de exemplu mandatele de arestare) sau pot afecta drepturile persoanei sau bunurilor (de exemplu dreptul de incredintare provizorie a unui copil, sechestrul asigurator al unui imobil sau poprirea conturilor bancare), se cere o motivatie adecvata.

Motivarea trebuie sa raspunda pretentiilor partilor, adica diferitelor capete de acuzare si mijloacelor de aparare. Aceasta garantie este esentiala, deoarece permite justitiabilului sa se asigure ca pretentiile sale au fost examinate si deci ca judecatorul a tinut cont de ele. Motivarea trebuie sa fie lipsita de orice apreciere jignitoare sau neplacuta a justitiabilului.

Fara sa aduca atingere posibilitatii, ba chiar obligatiei din partea judecatorului de a actiona in unele cazuri dupa bunul plac, acesta nu ar trebui sa raspunda decat mijloacelor pertinente ce ar putea influenta asupra solutionarii litigiului.
Motivarea nu trebuie neaparat sa fie lunga. Trebuie gasit un echilibru just intre formularea scurta si buna intelegere a hotararii.

Obligatia instantelor de a-si motiva hotararile nu trebuie inteleasa ca necesitand un raspuns la fiecare argument invocat in sprijinul unui mijloc de aparare ridicat. Intinderea acestei obligatii poate varia in functie de natura hotararii. In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului12, intinderea motivarii depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica in instanta, precum si de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale si de practicile diferite privind prezentarea si redactarea sentintelor si hotararilor in diferite state. Pentru a raspunde cerintelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidentieze ca judecatorul a examinat cu adevarat chestiunile esentiale ce i-au fost prezentate13. In cazul unui complet, judecatorul responsabil de completul de judecata trebuie sa explice clar faptele si chestiunile asupra carora completul trebuie sa se pronunte.

In ceea ce priveste continutul sau, hotararea judecatoreasca cuprinde examinarea chestiunilor in fapt si in drept aflate la baza controversei.

La examinarea chestiunilor in fapt judecatorul va intalni contestatii referitoare la probatoriu, mai exact asupra legalitatii acestuia. El va examina de asemenea valoarea probanta a elementelor ce ar putea avea utilitate pentru solutionarea litigiului.

Examinarea chestiunilor in drept trebuie sa cuprinda aplicarea regulilor de drept national, european14 si international15. Motivarea va trebui neaparat sa faca referire la prevederile constitutionale relevante si la dreptul national sau european si international aplicabil. La nevoie, orice referire la jurisprudenta nationala, europeana sau internationala, inclusiv referirea la jurisprudenta instantelor altor tari, precum si la doctrina se poate dovedi pretioasa, ba chiar esentiala intr-un sistem de common law.

In tarile common law-ului hotararile instantelor superioare care solutioneaza o chestiune in drept au valoare de precedent constrangator in litigiile ulterioare identice. Daca in tarile de drept continental hotararea nu are acest efect, ea poate totusi sa constituie o invatatura speciala pentru alti judecatori confruntati cu un caz sau o chestiune similara, in cauzele care ridica o problema de societate sau o chestiune in drept importanta. De aceea motivarea, fructul unui studiu aprofundat al chestiunilor in drept care se pun, va trebui sa fie extrem de ingrijita in aceste cazuri pentru a raspunde asteptarilor partilor si societatii.

Examinarea chestiunilor in drept trece, intr-un mare numar de cazuri, prin interpretarea regulii de drept .

Aceasta putere de interpretare nu trebuie sa ne faca sa uitam ca judecatorul trebuie sa asigure securitatea juridica, ce garanteaza previzibilitatea atat a continutului regulii de drept cat si a aplicarii sale si contribuie la calitatea sistemului judiciar.

In acest scop, judecatorul va aplica principiile interpretative aplicabile atat in dreptul national cat si international. In tarile common law-ului, se va lasa condus de regula practicii anterioare. In tarile de drept continental se va inspira din jurisprudenta, indeosebi din cea a instantelor superioare a caror misiune este in special de a veghea la unitatea jurisprudentei.

In general, judecatorii ar trebui sa aplice legea in mod constant. Cu toate acestea, atunci cand o instanta decide o schimbare a jurisprudentei, aceasta va trebui clar indicata in hotararea sa. In imprejurari exceptionale ar fi potrivit ca instanta sa indice ca aceasta noua interpretare nu este aplicabila decat incepand cu data hotararii sau cu o data precizata in aceasta.